BLOGUL MOV

Un jeg

2011-12-01T23:27:00.003+02:00

Nu e ca si cum ai fi un rahat cu ochi. Total neputincios si lipsit de importanta. Crezi ca ai vreo importanta pt ca existi? Pentru cine existi? Iti spun eu, pentru nimeni! Si daca existi pentru cineva, o faci din greseala! Te-ai putea pipai ca sa iti verifici realitatea, dar iti e si tie sila sa te atingi, pana si intr-un presupus vis... Jeg uman demn abia de moarte. Ai parul naclait de la cojile de seminte scuipate in capul tau, macar de ar ramane ceva acolo, dar nici asa. Speranta nu a fost inventata pentru asemenea rateuri, dar orice ,,inventie” in sine fuge de tine. S-ar numi demnitate faptul ca nu te mira singuratatea ta de pe o raza nedefinita dar vesnic nemarginita, daca, desigur, ti s-ar putea atribui un asemenea cuvant. Dar evident, nu se poate. Stiu doua cuvinte care ti se potrivesc. Ti le-as putea spune. Dar normal ca nu ai avea nimic de dat in schimb, iar pe gratis nu le meriti. Ma bucur ca nu te intrebi ,,de ce?”. Oricum nu ai avea dreptul sa pui intrebari, insa din fericire nici nu te duce capul pentru ceva atat de complex, deci e ok! Si cand spun ca e ok, nu vreau decat sa arat ca nu imi pasa absolut deloc, pentru ca numai ok nu este ceva! Nu sper ca vei crede vreodata ca este ,,ok”. Oricine ar sti ca nu este. Vezi tu, nu exista decat un singur lucru sigur, iar ala nu vine anuntat. Te face sa astepti o viata intreaga cateodata. Si pentru ce pana la urma? Pentru nimic absolut. Asta e si smecheria. Iti promite ,,nimic”, si nimic iti si da! Este un targ absolut corect, ca tot ceea ce nu ne inconjoara. De ce atatea ocolisuri, cand pana la urma tot acolo ajungem? De parca nu e evident-cred ca am o problema cu evident-ca toti murim intr-o buna si frumoasa zi, poate de asta si tot ceea ce scriu eu este despre moarte. Pentru ca este mereu acolo. Si stiu sigur ca atunci cand eu voi pleca vor fi destui oameni fericiti, cum vor fi destui nefericiti, fara a avea vreo legatura cu mine. Poate voi fi o baba scofalcita, poate voi fi un morman de membre si bucati de carne sau poate voi fi intreaga, tanara si palida. Oare viermii vor simti o diferenta? Imi vor reprosa: ,,Romina, erai mai gustoasa daca te fragezea un metrou decat o masina”? Nu cred ca vor face asta, dar cine stie. Nu ar fi exclus. Poate o cartita imi va sopti dimineata printre emisfere ,,jalnic”iar seara ,,patetic”. Cuvintele astea care te-ar fi costat scump pe tine daca aveai cu ce sa platesti, dar cum nu ai avut, iata, le-ai primit pe gratis. De la mine! Ce sa intelegi tu?! Cum ar fi o plimbare pe o plaja? Sa se auda pescarusii printre valuri, la apus...? frumos cred. Destul de frumos incat sa nu se intample vreodata. De asta, spune noapte buna si da-mi un pupic pe obraz, multumeste-mi pentru ca iti zic ,,la multi ani” pentru ca esti roman patetic, dar roman.

Dimineata

2011-11-10T18:01:00.002+02:00

-Ce dimineata frumoasa, iubitule! Ce citesti acolo? Si daca tot fumezi, deschide si tu geamul.

-Stii ce citesc…

-Ma refeream la articol, nu la tot ziarul! Esti morocanos? Pisoiasul are nevoie de un pupic sa se inveseleasca? Sau de… altceva?:>

-Nu draga. Mi-a ajuns.

-Hm. Ce ai visat?

-Nimic. Cel putin nu mai tin minte…

-Vrei sa iti spun ce am visat eu?

-Da…

-Ei hai nu esti asa un pic curios…?

-Ba da, ma intereseaza teribil. Te rog. Spune-mi.

Totusi, nu ii arunca decat o privire fugara, un zambet tampit si ironic, continuand sa citeasca cu ziarul intr-o mana si cu tigara in cealalta, stand tolanit in patul ravasit. Ea se aseza pe cealalta jumătate, imbiba o bucata de vata cu acetona si incepu sa isi stearga unghiile.

-Vezi ce rau mi s-a stricat manichiura? Oja asta nu e prea buna. Vii cu mine sa imi iau stampilute pentru unghii?

-Mda, sigur.

-Asa, acum sa iti povestesc visul.

-Asa.

-Uite, te-am rugat sa deschizi geamul.

-Ah da, am uitat. Hai nu te supara pe mine. Zi-mi mai bine anul asta ce ai visat.

Ea deschide geamul si se intoarce. Se uita la el, pana cand isi da seama ca toata atentia lui era concentrata asupra ziarului si ca prezenta ei nu avea, asadar, mare importanta pentru el. Apoi isi relua locul si stergandu-si unghiile incepu:

- Iubitule te-am visat pe tine!

- A da? Si ce faceam?

- Mai putine decat mine.

- Oooo… asta suna bine.

- Stiu, asa mi se parea si mie.

Se intinse pana la ea si o cuprinse de mijloc, stand sprijit intr-un cot. Ea insa se trase incat sa nu i se puna in poala.

- Stii dragule, ai putea sa faci si tu mai multe…

- Normal ca as putea, dar stii cat imi place sa ma uit la tine. Dar nu ai de ce sa te vaiti.si isi relua locul si ziarul.

- Nu ma vait. Ziceam si eu asa…Ei, ma rog. Sa iti spun. Era o vreme ca acum asa. Si eu ma trezisem inaintea ta, nu stiu de ce dar nu puteam sa dorm de emotie, pentru ca trebuia sa fac ceva foarte foarte important dar stiu ca nu prea voiam dar stiam ca asa e cel mai bine, si totusi as fi vrut o salvare care sa vina din partea ta, iar tu dormeai si erai complet lipsit de aparare…

- Dragut. Si ce faceai tu mai mult decat mine?

- Stai ca iti spun. Nu m-ai simtit cand m-am dat jos din pat, in vis adica, si nici cand m-am pus la loc. Cand te-ai trezit am facut dragoste, si a fost extrem de placut, ca si cum ar fi fost pentru ultima oara iar tu ai fi fost ultimul barbat de pe pamant…

- Ar fi bine…si macar in vis faceai tu mai multe atunci sau cum?

- Nu dragule…adica nu atunci.

- Dar unde, iubito?

- Nu vrei sa lasi ziarul ala si sa te uiti la mine?

- Dar te ascult. Citesc si eu…

- Bine. Si dupa eu ma ridicam si mai stateam amandoi de vorba, dar tu nu imi dadeai prea mare atentie. Parca imi stergeam unghiile…

- Activitate de baza.

- Da, da, erai asa uracios…cam ca acum. Si eu ma ridicam sa iau ceva din biblioteca…

Iar ea chiar se ridica si se duse spre biblioteca.

-Acum ce faci iubito, iti urmezi visul?

-Nu e nevoie sa fii ironic. Apoi te intrebam daca stii cat de mult te iubesc. Chiar, stii cat de mult te iubesc?

-Da stiu, o sa se raceasca vremea. Cu ce sa ma imbrac azi?

-Dragul meu sa stii ca te iubesc extrem de mult. Nici nu stiu cum as putea sa traiesc fara tine… Ma intelegi?

-Hai ca mai citesc horoscopul si termin si te ascult.

-Ei dar nu e nevoie…mai am tare putin. Apoi am luat ceva din biblioteca si stiu ca te-am mai vazut o data, apoi am simtit o durere uriasa la tampla si m-am trezit…

-Gata, am terminat.si isi lasa in sfarsit ziarul jos. Ce faci cu ala in mana? De unde il ai? Ai innebunit? Ti l-a dat vreun pacient? Iubito…lasa-l jos ca ma sperii.

Iar ea, pe un ton diafan ii spuse:

-Ti-am zis ca faceam mai multe decat tine…

Pisica albastra pe gardul verde

2011-10-09T13:53:00.023+03:00

O zi. Normala. Nu pot descrie soarele sau norii, nici ploaia sau vantul, caldura sau frigul. Nu pot descrie toate astea pentru ca nu ele conteaza. Conteaza doar pisica albastra pe care am vazut-o plimbandu-se pe un gard verde. Calca exact asa cum imi imaginam eu ca pot sa o fac cand eram moarta de beata, cu varfurile ghearelor pe varfurile de tabla verde. Poate din cauza contrastului total fashion-in cum i-ar placea cuiva...nu am mai tinut eu minte alte detalii. @ Din fericire, atunci cand am intalnit pisica mergeam perfect normal, fara nici o tentativa de a calca doar in degetul mare si am retinut conversatia cu ea. A intors capul, m-a vazut si s-a dat jos, asteptand sa ajung in dreptul ei. Iata ce mi-a zis: @ - Vezi tu, Romina, inima e ca o cetate, stiu ca suna patetic, dar crede-ma! Asa e. Nu degeaba exista vorba asta. Problema apare cand oamenii cred ca cetatea trebuie cucerita, iar cand e cucerita cu forta nu mai vorbesc. Nimeni nu se gandeste sa emigreze acolo, sa aiba o casa si sa nu o mai paraseasca niciodata. Nu. Toti vor sa ii darame zidurile, sa ii omoare regele si sa troneze sorbind sangele supusilor credinciosi ce curge pe strazile asediate. Mare cucerire! Ceea ce e si mai amuzant este ca noii domnitori se mai mira de ce sunt singuri, de ce totul incepe sa se darame in urma luptelor, de ce ard bibliotecile pline de istoria oamenirii? Oare de ce? @ -Vezi tu...o cetate din evul mediu avea la intrare strajeri. Automat cei care tot insistau sa intre, in loc sa astepte zilele de sarbatoare cand portile erau deschise tuturor, deveneau suspecti prin repetatele incercari si strajerii deveneau si mai asprii. Daca e sa te gandesti la inima, nu ca organ, ai sa observi ca dupa fiecare daramare de ziduri(in urma careia inima nu se poate reface) devine ea insasi un zid, o fortareata, o inchisoare a intunericului, dar totusi necucerita. Cel mai bine in aceste situatii ar fi ca nimeni sa nu mai incerce sa o cucereasca, dar sa ii refaca zidurile. Dar nu se intampla asta. Cateodata exista cate un vierme care vrea sa intre si acolo, sa fie in mijlocul castelului! Dupa ce o gaureste nu mai poate urma decat necroza care transforma totul intr-un puroi. Viermele poate sa inoate, sa caute o pluta, sa se adapteze sau sa plece. Dar ar fi de-a dreptul absurd sa mai caute locuinta sau confort dupa asa ceva. @ Tacere. Pisica a facut o pauza de cateva secunde, apoi a adaugat: @ -Iar tu esti plina de puroi, draga mea. @ -Crezi? @ -Imi dai un pic de cer? @ -Dar cum as putea sa iti dau daca nici macar nu il ating? @ -Nu atingi nici ceea ce e la tine in buzunar, asta nu inseamna ca nu poti sa o faci, mai ales cu ceva care e atat de usor pentru tine... @ - De ce ar fi usor pentru mine? @ -Cand deschizi ochii nu e usor sa vezi? @ -Ti se pare ca sunt capabila sa inteleg ceva? @ -Nu. @ -Atunci de ce ma mai intrebi? Speri ca le voi tine minte si ca la 80 de ani voi fi in stare sa le inteleg? @ -Nu neaparat. Stiu ca ai un blog mov care are nevoie de un post nou pentru putinii lui cititori si m-am gandit ca aparitia mea te-ar putea ajuta. . @ -Merci... . @ Apoi pisica zambi. La inceput fara a isi arata dintii, dupa care toti coltisorii luciosi au aparut de sub blanita albastra. A sarit inapoi pe gard si a plecat, leganandu-si elegant posteriorul in mersul pe varfuri, exact asa cum as fi vrut sa fac si eu.

Out of words

2011-06-30T23:43:00.001+03:00

Cum te simti cand omori ceva? Ai in fata mana ta apasand cutitul infipt in pieptul cuiva? Iese sange din locul in care a intrat? Imbiba hainele? Il atingi...simti? E cald? Nu te uita in ochi. De ce ti-ai dori asta? Poti sa te uiti dupa, cand nu se mai misca...macar asa stii sigur ca TE FIXEAZA! Chiar si ochii unui prost pot parea profunzi cand e mort. Par mai adanci...poate din cauza golului care il creaza. Probabil e invers in cazul persoanelor care gandesc. Moartea le ia ratiunea, asa ca ar trebui ca acelasi gol creat de moarte sa micsoreze adancimea lor.

Nu e totusi obligatoriu sa vizualizezi sange cand citesti asta. O moarte nu are nevoie de sange, functioneaza la fel de bine si fara. De ce ar trebui tu sa omori facand mizerie? Stii ca si atunci cand strivesti un tantar(care de fapt e o femela daca te-a muscat)omori? Omori mereu.

Poti sa omori in orice caz si altfel. Nu e nevoie de o interactiune. Nici macar de atat. E suficient sa spui un cuvant cateodata. Cand spui ,,vinovat” si esti judecator intr-unul din statele unde pedeapsa cu moartea este permisa-esti criminal. Dar poti sa omori si fara a fi intr-o functie care sa iti dea dreptul asta. Te-ai nascut cu asta. Ca sa supravietuiesti trebuie sa omori. Si ca orice lucru care face parte din tine, nu poti sa scapi de asta. Ca o doza de heroina...trebuie sa faci rau din cand in cand!

Nu ajunge sa deschizi ochii si sa vezi suferinta. Trebuie sa fie provocata de tine, sa stii ca tu esti cauza. Placere sadica pe care o avem toti...dar nu se activeaza mereu...in general apare dupa ce si tu ai suferit. Simti nevoia sa fii capabil...vrei sa verifici daca poti, daca SI tu poti. Normal ca poti. Oricine poate. In punctul asta apar musculite in jurul tau, care iti spun despre iertare...despre nepasare...indiferenta...cunoscutul ,,treci peste”. In general persoanele care iti spun asta au trecut prin asa ceva, si dupa ce s-au ars o data incearca sa te impiedice, fara sa realizeze ca este un pas esential.

Sufletul tau se va linisti doar atunci cand va vedea ca poate. Spuine-i unei pasari sa nu zboare...se va intreba de ce mai are aripi! Este exact acelasi lucru. Normal ca acum nu mai omoram persoane...doar ne-am pune viata in pericol! Pe vremuri se chemau la duel...pentru o insulta...mda. Am evoluat. Ne multumim cu rautati periodice ca sa ne descarcam. E evident ca realizam la un nivel ca ,,omoram” persoana care are de suportat asta. Incet...putin...totusi nu sigur...pentru ca treptat se angajeaza intr-o lupta tacita...care va duce la depresia sau nebunia unuia cel mai probabil.

In cazul meu, majoritatea lucrurilor le-am facut pt ca am putut. Daca pot, de ce sa nu le fac? Exista ceva care sa ma opreasca? Fac in asa fel incat sa nu mai existe. Multi actioneaza in cautarea confortului, sigurantei si placerii. Nu neg ca nu as fi facut si asa, insa mi se pare greu sa gasesc ceva care sa imi placa cu adevarat incat sa fac asa...nu prea am pasiuni altfel spus...una ar fi scrisul. Din fericire, nu m-am lasat de el. De ce nu? Din cauza ca imi face si placere!

Totusi, sunt lucruri pe care nu ar trebui sa le faci daca nu te asiguri extraordinar de bine ca nu iti fac vreun rau, sau ca te depasesc in vreun fel. Cel mai bun exemplu pentru asta sunt copiii! Sa te nasti nu este o alegere, dar sa dai nastere da. Si nu este doar un act care sa treaca ca o tura de shopping. NU. E ceva ce te indatoreaza pe viata:material, sentimental, etc. Nimeni nu neaga ca nu ti-ar aduce si dezavantaje. Insa trebuie sa te gandesti ca nu e vorba doar despre tine. Mai e cineva. Pe care tu il creezi. Iar cel mai mare angajament pe care ti-l iei este de dragoste continua. Trebuie ca tot restul vietii tale sa-l iubesti si sustii neconditionat. Nu este o alegere pe care o poti face mai tarziu. Alegerea a fost luata cu mult inainte. Extrem de important este ca un copil nu poate fi schimbat cu un altul! Slabe sanse sa poti schimba ceva la el...dapoi sa il schimbi cu totul! Pur si simplu nu merge! Daca nu esti absolut sigur ca ii poti asigura un mediu care sa nu il marcheze si tot ceea ce mai are nevoie, atunci nu deveni parinte. Stim cu totii ca populatia scade, a tuturor tarilor dezvoltate cat si acelor in curs de dezvoltare, dar mai bine inculti, needucati si fericiti decat destepti, frustrati si complexati.

Cati oameni fericiti vedeti pe strada? De fapt..cati oameni cu facultate(capacitatea de asimilare a informatiei ii face destepti, chit ca nu sunt doar ei si exista multe exceptii)se plimba pe strada ca sa ii putem vedea? Totusi in we mai ies din scorburile lor si isi arata fata. Cati sunt fericiti? Daca ne uitam la cei din jur devenim depresivi. Nu mai spun de toti cersetorii si ologii care sunt pretutindeni. Ei nu mai au dreptul la fericire. Desi nu li l-a furat nimeni, l-au pierdut sau li s-a luat cumva...?

Nici ca ar mai avea vreo importanta. Se face dimineata. E vara. Dar frig. Exact ca o greseala...nepotrivita prin definitie:)). Dar speranta moare ultima...greselile se pot indrepta(nu sterge)...asa cum o va face si vremea. Desigur,nu toate greselile. Sunt unele prea mari pt a putea fi trecute cu vederea. Unele greseli sunt atat de mari incat pot fi considerate defectiuni...pot fi considerate ca o schimbare climatica...nu ai cum sa mai dai timpul inapoi in cazul asta. Trebuie pur si simplu sa te acomodezi. Sau sa visezi la fosta clima...:))

In cazul in care va intrebati ce e asta, de fapt tot blogul in general, ar trebui sa stiti ca nu este nimic mai mult decat o adunatura de cuvinte pompoase ce alcatuiesc texte fara subiect sau idei, fade. Desigur, asta nu am zis-o eu, dar este un foarte bun exemplu al dozei zilnice despre care vorbeam.

A nu se uita un lucru esential. Aparitia dezamagirilor survine doar in urma asteptarilor! O vara cat mai frumoasa in continuare!:-h

Lasa valurile...

2011-05-15T11:32:00.007+03:00

@Vino mai aproape. Hai. Uite aici. Vino! Stiu ca te temi. Dar esti destul de inconstient incat sa stai la o distanta incat sa ma poti vedea, asa ca hai, pierde-te pana la capat, VINO! @Simti? Ce simti? Ti-e frica? Parca da si parca nu, inca mai tii la tine incat sa nu ma asculti. La un moment dat tot ai sa pici, nu fi naiv incat sa crezi ca ai sa rezisti. As putea sa fiu sincera, dar de ce as face asta? Recunosc, adevarul nu e asa de frumos incat sa poata fi spus fara consecinte. Poate nici nu va fi vreodata, pentru ca nici nu trebuie sa fie. Asadar, nu iti voi spune sa fugi. Ai pierdut sansa. E timpul sa mori. @Vezi tu, toti murim la un moment dat. Nasterea e o condamnare la moarte. Asadar, odata ce realizezi incapacitatea ta de a opri acest lucru trebuie cat mai repede sa incepi pregatirile. Daca ar fi un text romantic, ti-as zice ca putem muri impreuna. Dar hai sa fim seriosi! Nu doar ca nu am de gand sa mor(eu am mai multe pregatiri de facut)dar mai ales cu tine! E invitabil ca eu sa mor singura. O sa ma asigur ca si tu simti ura. A existat un moment in care speram ca tu sa nu ajungi la asemenea sentimente, dar acum stiu. Nu se poate altfel. Altfel ar fi existat riscul ca tu sa iti doresti sa ma urmezi, nestiind ca moartea mea va succede mortii tale. Sincer! Ura te va consuma destul de mult incat sa iti rapeasca din anii vietii, nu ca ar fi prea pretioasi si aia. Ai sa ajungi sa urasti tot ceea ce te inconjoara, apoi ura ti se va mai potoli, arealul se va rastrange la tot ceea ce are legatura cu mine. Uiti insa ca te-am atins si pe tine, uiti ca ar trebui sa te urasti si pe tine. Si nu as vrea sa ma intelegi gresit, dar e esential! Dintre tot ce cunosti, tu ai fost contaminat in cea mai mare masura. @Stiu ca ai vrea sa pleci. Cine nu ar vrea? Diferenta e ca pleaca doar cine poate. Deci tu vei ramane!:)) Ai putea crede ca am o placere in a te chinui. Si vei crede pt ca atat poti sa intelegi:)). Trecand peste glumita expirata cu ura. @Se stie, sau trebuie sa se stie ca ura e ceva rau. Nu, nu trebuie sa urasti. Si nu pentru ca multe persoane nu ar merita asta, dar pentru ca in general persoanele care urasc sunt afectate in mult mai mare masura decat cele urate... Daca iti doresti sa nu mai simti nimic, gresesti. Bucura-te ca simti! Ai sa ajungi sa nu mai simti, e relativ simplu. Desigur, m-as putea da pe mine ca exemplu, insa sustin reciclarea! @Traieste viata care ti-a mai ramas. Nu ai amintiri din somn, nici de la tv nici macar de la radio. Toate amintirile ti le faci prin actiune, socializare. Desigur, sunt si amintiri cu cate o anumita persoana...dar la ce iti vor folosi acelea? @Nu uita ca singurul motiv pentru care exista dezamagire este acela ca exista si asteptari. Asadar, nu astepta nimic si nu vei fi niciodata surprins sau dezamagit. @Scumpul meu cititor, care iti pui dilema daca tie iti vorbesc sau nu, iti urez o primavara cat mai frumoasa, de fapt, o vara si ce a mai ramas din primavara. Sa te plimbi cat mai mult si sa te distrezi, si sa nu iti mai pese...decat in ultimul moment. Desigur, va fi prea tarziu...dar...meriti sa nu te mai gandesti. Prea multa ratiune nu are urmari afective prea placute. Mai bine spus in acest context meditatie interioara. Sterge amintirile lacrimogene, sterge dorintele, sterge sperantele. Lasa doar valurile....Te vor duce la un moment dat in Bali. Acolo sunt si eu cateodata, cand nu ma duc valurile in Haway.

Culcusul

2011-04-23T00:26:00.003+03:00

@Hai sa ne alegem un loc caldut. Hai sa gasim un culcus pufos. Sa fie cat mai confortabil! O sa ne ia ceva timp, asa ca trebuie sa fie cat mai ferit. Sa aiba saltea de pene de gasca. Ai vrea de apa? Nu, nu, nu ar fi buna. Sa aiba perne extrem de moi, si sa fie tare mare. Culcusul asta, sa fie placut...sa ne afundam in el. Asa, imbratisati sa stam pana cand nu ne mai simtim, incat sa strangem degetele sa verificam daca mai suntem acolo unde ne-am lasat. @Sa verificam pana cand miscarea va fi din ce in mai lunga, pana cand membrele se vor prabusi si vor face un drum din ce in ce mai mare pana la regasire. Coastele noastre s-ar lipi, si am deveni unul. Unul singur, mereu...in culcusul nostru pufos. @Nimic nu ne-ar mai fi despartit, pentru ca cea care ne-ar fi putut desparti ne-a vizitat in culcusul nostru pufos, si nu ne-a putut muta de acolo. Asa ca ne-a luat pe amandoi, ca la super-oferta. S-a bucurat si ea, asta e adevarul. Pentru o clipa ne-am intrebat pentru cine a venit. Pentru mine sau pentru tine? Pentru mine sau pentru tine, este pentru amandoi, asa ca de ce ne-am mai fi intrebat? Ne-am mai zambit o data, am miscat falangele pentru ultima oara intr-o apasare calda, nu spasmodica, desi ar fi putut fi asa. Insa tu, care simteai miscarea mea nu meritai decat o miscare usoara, incat sa simti ca sunt acolo. Si de parca nu as fi stiut ca esti, ai vrut sa ma asiguri printr-o ultima incolacire a bratelor in jurul meu. Nu stiu daca am ramas fara aer de la cum m-ai strans tu atunci in brate, sau de la venirea ei. @Inchipuie-ti ca dupa venirea ei, nu ne-am mai certat niciodata, pentru ca buzele nu mai ascultau miscarea. Si cine s-ar mai fi certat, cand puteam da o ultima sfortare a gurii intr-un sarut? @Culcusul nostru...nimeni nu ne-a deranjat acolo, intr-o zona cu aer curat...unde primavara sa ne acopere viorele... L-am cautat mult...ce-i drept...dar ce e o viata in comparatie cu moartea de dupa? E doar tot ce am cautat, apoi e tot ce am gasit... @Ne-am gasit culcusul, iar moartea ne-a gasit pe noi acolo. Si nu ne-a putut desparti. Ne-am mai indepartat un pic, asta e adevarul. Cand s-a topit carnea, oasele nu s-au miscat. Ma uitam in orbitele tale, iar orbitele tale in ale mele, stiu ca si tu vroiai sa fim iar lipiti. Am tras cu radius si cubitus, tu ai folosit si humerus. Dar nu prea a mers... Asa ca la un moment dat coastele s-au sudat. Atunci am devenit unul. @De atunci, asa am ramas.

Pasiune vs. ratiune

2011-03-14T23:59:00.003+02:00

e geniala melodia:D

As putea sa scriu? Da, as putea sa scriu. Dar oare chiar as putea sa scriu ceva care sa aiba sens? De 3 luni trebuie sa scriu un articol in franceza si nu sunt in stare.

A venit in sfarsit primavara. Au dat ghioceii si viorelele in Cismigiu, si ar fi atat de frumos daca nu ar mirosi a apa clocitaaa:)). Ideile mele au fugit, s-au dus dupa viorele. -Vino.

-Unde? -La mine. -De ce? -De ce nu? -Nu imi rapunde cu o intrebare. -Vino. -Nu vreau. -Vino cat te chem. -Altfel? -Nu pune intrebari la care stii raspunsul. -L-am uitat. -Minti. -Nu imi mai spune ca mint! -Vino. -Am sa fug. -Eu am sa stau pe loc. -Si am sa scap de tine. -Si voi fi totusi cu tine. -Atunci? -Te intrebi? -Te intreb. -Nu se poate. Stii doar. -Si daca refuz? -Vino! -As vrea sa pot face asta fara sa ma las in urma. -Nu te mai dedubla atunci, vino! -Mi-e frica. -Nu trebuie, toti traiesc asta. -Si toti mor. -E inevitabil. -Da? -Nu asta e vina. Vino. -Sunt aici. -Stiu, dar vino! -Am venit. -As fi stiut. -Nu mai tine de mine. -Atunci de cine? -Nu de mine. -Sigur ai venit? -Da! -Atunci pleaca. -Cum? -Nu stiu. -Dar daca ai sti mi-ai spune? -Nu cred, depinde. -Nu pot sa plec. -Atunci ramai. -Nu conteaza? -Ba da. -Atunci? -Am vazut impreuna ca daca te zbati cand esti prins in nisipul miscator mori mai repede, deci asteapta. -Ce sa astept? -Sa mori sau sa dispara nisipul. -Atat? -Deschide ochii. -wooooo!!!!!cum ai?….unde te-ai dus?!Vino inapoi! @ Ce este o pasiune? Prin definitie este un sentiment de afectiune puternica si durabila, si ar fi absurd sa ma cert cu dex-ul, dar durabila? @Unde s-a trezit 2-ul?Unde era 1? Stiu ca textul poate capata multe intelesuri insa am vrut ca 1-ul sa fie pasiunea iar 2-ul mintea, ratiunea. Si sper ca se facu lumina! E normal ca 2-ul sa se opuna permanent, o data pentru ca se teme de necunoscut, apoi pentru ca stie ca nu poate fi ceva bun. Insa daca ratiunea nu se pierde complet atunci cand se daruieste pe sine pasiunii, atunci transferul nu mai are loc, astfel ca desi este ,,acolo”,practic nu este. Incercarea esuata nu primeste repetitie, pasiunea renunta si lasa ratiunea sa faca ce vrea, totusi ii mai da un indiciu. Ratiunea nu poate vedea decat partea negativa a pasiunii, asemanatoare cu nisipul miscator insa pasiunea inimioasa ii da un bobarnac pentru a iesi din panza de păianjen in care crede ca se afla. As putea spune ca s-a trezit pe o campie cu flori insorita, dar nu ar fi logic, pentru ca atunci cand reusesti sa iti invingi o pasiune nu faci altceva decat sa revii la cautarea dinainte. Atunci este nevoie de o pasiune permanenta? Trebuie sa acceptam predispozitia umana de a iubi. Sa ne lasam liberi? Sa ne lasam toata pasiunea de florica sa zboare? Nu poate fi bine. @S-a trezit intr-o padure. Si da, acolo erau ghiocei si viorele, ca in Cismigiu, dar mult mult mai multe. Nu trebuie sa gaseasca decat un drum, dar va da peste multe, si mereu se va intreba pe care sa o ia, va mai auzi voci care sa spuna ,,vino!” si se va duce si apoi se va pierde iarasi, pana cand? @La un moment dat pasiunea oricum ar fi plecat, sau in cel mai fericit sau nefericit caz s-ar fi transformat in obisnuinta, insa ideea este ca daca ratiunea ar fi venit de la inceput si transferul ar fi avut loc, atunci s-ar fi trezit in cel mai frumos loc, si nu singura, pasiunea fiind cu ea. Problema apare atunci cand ratiunea sesizeaza schimbarea pasiunii in obisnuinta si reactioneaza urat. E nevoie de o pasiune, nu de o obisnuinta, sau nu doar de aia. Cand vine valul, trebuie sa te duci cu el, nu sa incerci sa ii faci fata. Trebuie sa te lasi purtat complet, si nu sa te arunci ghemuit in val, pentru ca vei fi ca un bolovan. Lasa gratia libertatii sa te cuprinda. @A nu se confunda pasiunea cu dragostea/iubirea. Sunt lucruri diferite. Nu pot spune ca nu au legatura, insa momentan nu pot spune exact care este aceasta, asa ca prefer sa nu zic doar de dragul de a spune si asta. @Pana mai tarziu…o primavara frumoasa! Cea mai frumoasa! Si multe multe viorele!!!

uei

2011-02-17T00:17:00.003+02:00

@Iubeste-ma. Vreau sa iti simt mainile cum se plimba pe tot corpul meu. Nu te-ai intrebat niciodata de ce ma tot uit la mainile tale si de ce ma stramb daca nu arata perfect? Vreau sa te sarut mult, pana adormim. Vreau sa ai aroma de pepene, sau de orbit cu pepene. Vreau sa iti aud respiratia sacadata si sa o simt pe gat.Tu esti zburatorul meu, nu vezi? Numai ca tu nu esti un balaur noaptea si fat-frumos ziua. Tu nici macar nu esti. De fapt, tot ce vreau este sa ma plimb prin cimitir pe o vreme frumoasa, si nu ca sa te vizitez! @De treci codrii de argint, de departe vezi...ca ai nevoie de ochelari! Ca de obicei, nu am un subiect. Aveam, dar intre timp a trecut starea indusa de zburator, asa ca nu mai sunt in stare sa scriu ceea ce am inceput, si ar fi fost in genul paragrafului de mai sus. @De ce sunt oamenii ipocriti? Intrebare idioata. Stiu. Azi a venit un nene de la ceva cu u.e.. mare sef...cu inca doua tanti dupa el si un alt nene care avea fata de idiot. A tinut un discurs lung...lung.....lung...incat desi incercam sa fiu atenta...observand ca de fapt nu spune nimic...aproape ca am adormit. @ Cat de roz poate fi uniunea asta!! Singurul motiv pentru care nu am realizat ca plutim intre miere si lapte este criza mondiala. La un moment dat, dupa indelungi cuvantari anoste si raspunsuri care intorceau pe dos intrebarile elevilor, mai vine o intrebare de la o blonda din fata. Vroia sa stie despre dezavantaje, nu i se parea plauzibil sa existe ceva ideal. Ei! Concluzia a fost ca exista! Iar dezavantaje nu exista! Nu exista decat costuri, asa se numesc, care sunt depasite si umilite de-a dreptul de asa zisele, BENEFICII!! Si daca nu stiati, banii de la acesta superba uniune atarna ca niste ciorchini de struguri! Nu asteapsta decat sa fie culesi!!! @ Cine nu si-ar dori sa iubeasca? Cei ce se tem...au de ce?sau nu...as vrea sa simt cu un rost. Probabil ca nu doar eu ma confrunt cu problema asta. Nu vreau decat ceea ce NU pot atinge, si o data ce am atins ceea ce imi doream, nu il mai vreau. E destul de trist...Spunea Gide ca asteptarea este cateodata mai importanta decat ceea ce iti doresti. Si am ajuns sa ii dau dreptate, mai ales in masura in care doar atunci cand ,,astepti" iubesti, iar cand intalnesti nu mai astepti nimic...si nu mai iubesti. Si asteptarea asteptarii e interesanta...e ca si cum ai fi un caine infometat care adulmeca pe bulevard. Totusi, e cam urata asemanarea. Nu esti un caine, doar ai dispozitie de a iubi, tu si florica:)). @ Zburatorii...pot zbura! Insa nu o fac. Iti dau tie aripile lor iar lor le cresc gheare uriase, menite sa insface, sa sfasie si sa rupa tot ceea ce prind. Le cresc in timp ce te mangaie prin par, in timp ce tin mana in buzunar si cand tin umbrela. Cand nu conteaza ce fac, dar se gandesc la tine. so. ia un Retouchan!poate nu te vor mai recunoaste;)-nu vei face asta, si nu pentru ca ai stii ce presupune miraculosul retouchan, dar pt ca vrei sa fii recunoscuta! i-ul din titlu vine de la iubire:)

Colierul...

2011-02-06T00:54:00.002+02:00

Am ceva de spus. Nu ceva mare sau interesant. Trebuie sa iti vorbesc. Am sa iti spun ceva, vor fi mai multe, ambalaje de cadouri. Stiu ca doar cadoul conteaza, dar imagineaza-ti un colier de diamante care sa nu stea pe catifea neagra si care sa nu aiba o cutie cu clips,si aia tot de catifea...eu as vrea si cutia de catifea neagra. Colierul de diamante nu este o declaratie de dragoste. Si nici metalul cu care e facut nu e platina. Este de aoleu ma tai in tabla,iar pietrele nu sunt nici macar semipretioase. E o sticla in tabla. Dar arata...as putea spune ca arata bine. Dar sticla ..nu luceste in cate culori ar trebui. Ti-as putea spune acum, daca as indrazni...dar nu am putere. Fiecare pietricica are de fapt lichid inauntru, menit sa te otraveasca daca sunt atinse de sangele tau. E otrava. Si tabla se va transforma in boa! Vreau sa iti spun cum vei muri. Nu va mai fi nevoie sa afli din testul ala de pe net! afla data mortii...ei...eu iti spun modul. Ti-am mai povestit, dar probabil ca ai uitat. Vei fi inghitit de un sarpe boa=)). mai stii? Se va incolaci in jurul, te va imobiliza apoi te va inghiti. Priveste partea buna, nu vei simti cum esti descompus in stomacul sarpelui, te vei sufoca inainte. Vei muri... Sau vei face o tumoare pe creier. Chimioterapia nu te va ajuta. Asta e o prostie. Stii foarte bine ca nu vreau sa mori si nici nu voi dori vreodata asta. Dar e placut sa te sperii. Vei muri oricum, fie ca isi doreste sau nu cineva asta. Ti-ai dori un colier de diamante? Ce ai putea sa faci cu el? Ai lua bani pe el si ti-ai lua o masina si haine?:))Nimic nu se rezolva de la sine, desi ar fi foarte placut sa fie asa... Ai vazut cat de frumos era azi afara? Ne-am fi putut plimba prin parc. Sincer, as fi vrut la padure, ai vazut ca femeile alea deja au ghiocei? Am intrebat-o pe una de unde i-a cules(si asta cand inca era frig) si a zis ca din padurea de langa bucuresti...care nu stia cum se cheama. Cand vei muri iti voi aduce in fiecare primavara ghiocei, asta in cazul in care nu o fac eu inaintea ta=)). Si cum iti spuneam, vroiam in padure, sa alerg. Poti de altfel sa alergi si tu, e gradina zoo langa si au zis la stiri ca ar fi adus un animal...dar am uitat ce animal=))se mai intampla. Timpul trece cu sau pe langa tine?Ai grija, depinde doar cum te uiti cand de fapt adevarul e acelasi. Tu nu te faci 6 odata cu el, nu te faci nici 7, nici 8, nici 00:00...odata cu el. Dragoste...interesant cuvant. Vine gogol. pe 9 martie. e atat de liber omul ala...e genial prin ceea ce poata sa transmita. Prin fiecare miscare iti spune ca nu ai decat o viata. La sfarsitul careia mori!=))nu citi de prea multe ori postul sa nu se trimita un mesaj subliminal si sa mori subit. Ar fi trist, sau patetic... Nu vreau frig iar. E ca si cum ai sta la tara, ai dormi sub pilota si in camera s-ar auzi lemnele trosnind...si din cand in cand cineva te scoate afara, cu picioarele goale in zapada, fara caciula, decat in pijama...Si nu poti opri persoana pentru ca dormi, mereu dormi ataaaaat de bine acolo...degetul tau mic tine un alt deget mic...dar muschii nu sunt incordati pentru ca dormi...si degetelul cu tot cu persoana ramane in pat, iar tu esti aruncat afara...neplacut nu? Da, se mai intampla si lucruri neplacute. Iti voi da colierul, dar ai mare grija cum il tii, taie. Stii ca nu as vrea sa te tai pentru ca nu ai fi in stare sa te bandajezi... Urare: bucurati-va de vremea asta cat mai tine!!!:))

Nimic nimic sau Amalia 6:))

2011-01-08T23:35:00.005+02:00

asta suna tare bine! Despre revelion. Ce se poate spune despre momentul intrarii in noul an?Personal nu vad ceva interesant sau nou la acest revelion. Poate asa zisele ,,ozn-uri"!=)) Gol, nul. Stiu ca poate fi deplasat sa mai vorbesc acum despre revelion, de fapt chiar este, dar ce mai conteaza? As putea vorbi despre renuntare. Pentru ca este cateodata benefica. Mai ales cand renuntarea include o libertate inegalabila si nu regretul. Imaginea zborului, mirosul zborului, sunetul zborului, SENZATIA ZBORULUI. Si nu, nu ala cu avionul. Acum ceva timp(mai mult de altfel) ma intrebam care e diferenta dintre libertate si singuratate? Ei bine, este una destul de mare! Poti sa fii liber printre oameni, dar singur...nu. Bine, te poti simti asa, dar nu vei fi la propriu. De ce sunt judecate actiunile noatre? De ce sunt judecate fara sa fie cercetate? Cateodata amanuntele fac mai mult decat fapta in sine. De exemplul ascendentul, care poate cateodata sa fie mai important decat zodia. Totul este extreeeeeem de ...cum se zice...superficial! da, superficial chiar si ceea ce se crede profund si sentimental. Nu este in ordine? Poate ca asa trebuie sa fie. Inca ceva. Retelele de socializare-fb de exemplu. Bune sau rele? Reale...intr-o oarecare masura. Pot sa faca atat rau cat si bine. Evenimentele mondene...rau sau bun?Rele pentru cei care fac rele acolo(adica se distrug) bune pentru cei care se distreaza. Noaptea nu e facuta doar pentru somn! Timpul...timpul poate fi foarte enervant atunci cand nu curge asa cum ar trebui. E enervant mai ales atunci cand trece prea repede, iar mintea ta nici macar nu il percepe pe tot, il pierde...si se trezeste la un moment dat la acelasi nivel cu el, ca si cum ar putea sa te traga dupa el si doar cand face pauza sa iti dai seama... Nu este scriitor cel ce isi foloseste experienta proprie pt a scrie. Adevarat. Fara imaginatie creatoare...Realitatea o omoara, si sa traiesti intr-o lume paralela e rau. Va e dor de Amalia? Daca intrebati cine e atunci nu va e=)) Amalia a fost dusa in acel loc ciudat, combinatia dintre rai si iad. Anafeo a venit cu ea. S-au casatorit, ea a ajuns chelnerita iar el somer, dar oricum nu aveau nevoie de mancare? De ce? Pentru ca sunt ai mei, si ii fac fara lanturi. Nu faceau decat ceea ce vroiau, iar ea lucra doar ca sa isi cumpere bijuterii, traiau in blocul pentru expulzatii din viata de dincolo. V-ati dat seama ca a fost dusa pe pamant. Nu a putut avea copii...si nici nu a incetat vreodata sa regrete asta, pentru ca e nemuritoare. La un moment dat s-a intors in lumea ei...a zanelor. Era pe moara mama floare. Insa cand a vazut-o s-a speriat asa de rau incat si-a revenit...si toate zanele au fost socata de cat de schimbata (in bine) fusese Amalia. Dar ce sa ii faci. Candva Amalia si-a luat o floare. Era o orhidee albastra(de la cearneala din apa)partea interesanta la ea nu era asta, dar faptul ca Anafeo a facut-o sa aiba parfum. Unul extrem de frumos. Incat atunci cand Amalia a mirosit-o a devenit muritoare. Si si-a recapatat aspectul. A facut un copil apoi Anafeo a parasit-o, s-a intors in iad. A murit si Amalia, iar copilul nu a stiut niciodata cine au fost parintii lui(avea vreo 6 ani cand a ramas fara Amalia). Amalia totusi, mai avea darul ei de zana, incat in mormant i-au crescut aripi iar luciul pielii nu i-a trecut niciodata, pentru ca nu a putrezit. De data asta i-a murit si spiritul. Corpul ei...a ajuns bec pentru morti. Anafeo s-a reprofilat si a devenit om, nu a mai vrut sa fie drac. Asa ca daca te intrebai ce ai fost intr-o viata anterioara, IATA! In rest...niciodata sa nu aveti asteptari! si incetati sa va mai credeti nebuni!:))sunteti toti normali, pentru ca fiecare e unic si toti suntem unici blablabla. Depresii? de fapt nu aveti decat stari proaste, poate si mai proaste dar oricum nu se prea pot numi depresii. Asa ca, si daca voi ajunge un viitor psihiatru nu va doresc sa aveti nevoie de mine. Dar daca destinul va fi sa fie:))si sa ajungeti la 9 atunci...inseamna ca trebuia sa ne mai intalnim! Vacanta placuta! si renuntati la pasiuni bolnave, la obsesii, la traume...chiar daca sunt o parte din voi, nu aduc nimic bun. ce-i drept, va puteti trezi fara nimic dar....in timp veti capata speranta! Hai sa mergem departe, unde sa nu ne mai stie nimeni, nici macar noi. Sa plangem pana ni stafideste pielea apoi sa ne trezim fara nici un regret, eliberati de tot...la fel de usori ca aerul...parte din aer...eu vreau sa fiu N-ul...te bagi pt Ar?:))nu nu....macar sa plecam in zbor...sa fim pescarusi...simti aerul pe sub aripi....tu esti un pescarus zambitor!:))pentru ca iti imaginezi asta...e senin(nu ana nu e furtuna si nu mori innecata in ocean!)si ajungem pe....o insula exotica unde nu traieste nimeni, decat animale vegetariene....exista o casuta...de fapt. un cuib pentru pescarusi!pe stanci, da, are si stanci. si seara ne transformam in oameni, si ramanem fara cuib=))si la ocazii de urgenta, cum ar fi un taifun, ne transformam in pesti...ce pesti...delfini! DA. si venim inapoi...si cum era sa uit!trecem peste curcubeu! ne dam pe el, ca in reclama skittles!:))

Greseala

2010-12-26T03:08:00.002+02:00

la stanca aia mai mare s-a nascut Afrodita:)) doar de data asta...:)) @ As vrea sa stiu cum sa incep acest post ca sa obtin efectul unor artificii. Pentru inceput, postul despre sfarsit nu insemna sfarsitul blogului meu:)). NU. Blogul mov sper ca va avea o viata mai lunga de atat, chiar mult mai lunga. Nu am ceva in mod special de zis. Regret sincer ca a trecut luna noiembrie fara un post, mai ales fara postul specific... @ Vroiam sa scriu despre greseala, insa nu stiu daca mai sunt in stare acum, si daca nu voi face o GRESEALA prin chiar incercarea mea de a scrie despre acest subiect. Insa notiunea de greseala m-a pus pe ganduri intr-o discutie. Nu am reflectat prea mult asupra temei, insa greseala, palpabila, nu exista. Pot exista urmarile unei greseli. Insa cine suntem noi sa spunem ce este gresit si ce este corect? Este aceeasi poveste ca limita dintre rau si bine. Unde o trasam? @ Cineva spunea(un cititor chiar:))) ca o asemanare intre toti oamenii este aceea ca gresesc. ei. Cum sa crezi ceva atat de ...urat si de negru? Mai curand poti sa accepti ca toti PUTEM gresi, insa nu este musai sa o facem...A gresi e omeneste...si a face totul corect e tot omeneste, pentru ca noi facem totul in lumea noastra:))(recititi sau reflectati daca apare nevoia de contrazicere) @ Daca greseala se raporteaza la subiect si daca subiectul nu o percepe, sau mai simplu, daca tu crezi ca ai procedat corect, atunci este greseala? Unde exista obiectivitate daca toti suntem oameni? Deci, greseala ar trebui sa isi inceapa existenta odata cu perceperea ei de catre autori.Ok, Dumnezeu ne-a zis ce si cum, insa a facut asta cand noi eram altfel... @ Daca vine vorba despre destin, atunci greseala e stearsa cu desavarsire. Asa ca nu cred ca ar mai avea rost sa vorbesc despre asta, fiind prea evident. @ Daca tu vrei sa iti faci datoria de a ajunge la fericire si reusesti, evenimentele neplacute pe care le-ai intampinat le mai numesti greseli? Sau crezi ca se putea ajunge la fericire si fara sa ,,gresesti"? Atunci crezi in perfectiune? @ Prea multe semne de intrebare...o alta situatie este cea in care subiectul considera ca greseste(poate chiar o face) insa toti il incurajeaza sa continue si toti considera ca face ceea ce e bine. Atunci el ce ar trebui sa faca? Sa se opreasca sau sa continue? @Ce este de fapt greseala? Ceva ce duce la imperfectiune. Deci credem cu totii in perfectiune?:D NU...Oamenii perfectionisti sunt mereu invinuiti, ca doar nu exista perfectiunea nu? Ei bine...cine ii poate opri sa isi doreasca imposibilul? Pentru ca doar stim ca nimic nu e imposibil...si ca perfectiunea e subiectiva... @ Poate fi o greseala in a arunca in mare penisul taiat in erectie al tatalui tau, insa daca apoi se naste Afrodita... @ Un lucru e sigur. Greseala nu este ceva palpabil si existenta ei este ceva foarte greu de fixat in timp si spatiu, in minte si suflet. Greselile nu trebuie sa ne faca sa pierdem timpul reflectand asupra lor la nesfarsit, ele ne pot provoca regretul, insa pot fi lucrurile cele mai bune care ni s-au intamplat in viata, fara ca noi sa ne dam seama. Multe greseli nu pot fi indreptate niciodata si nicicum, si multe nu aduc nici o schimbare odata cu indreptarea lor aparenta. @Poate ca as mai abera despre greseala, dar a venit fratemiu si trebuie sa plec:))Craciun fericit tuturor si LA MULTI ANI in cazul in care nu mai apuc sa scriu:))sper ca mosul nu v-a dezamagit:))si daca a facut-o, a fost din cauza voastra, pentru ca aveati asteptari!:))hai sa cerem zapada mosului, poate vine cu intarziere:)) pentru ca ma face sa rad mereu=))

Ultimul de la 17 ani

2010-12-18T19:52:00.004+02:00

Macar obiceiul asta sa il mai tin pe blog.:))Ma intreb cum ati vazut voi varsta asta, de 17 ani. Mie chiar mi-a placut. A fost un an plin de noi experiente. Si chiar daca aparent nu s-a schimbat nimic, totul pare schimbat acum pentru mine. Nu stiu ce rost are sa scriu despre mine, nu stiu nici macar ce sa scriu:)) Nu am reusit sa invat sa cand la pian, nu am reusit multe din cele ce mi-am propus. Insa macar am atins un oarecare echilibru in ganduri si sentimente. Ma simt ca intr-o cusca, din care nici macar nu mai incerc sa ies. Sunt anumite lucruri care te modeleaza permanent. Pe care oricat de mult a vrea sa le stergi nu reusesti pt ca sunt parte din tine:)). Vin sarbaorile vin. Stiti melodia aia de la coca-cola?:))cu vin sabatorile vin?:))ei:))hai sa incercam toti sa ne bucuram de sarborile astea. Hai sa facem cadouri multe, fara speranta sa primim inapoi, ca doar stim ca asteptarile aduc dezamagiri.:))Hai sa afisam un zambet vesel si sa uitam de toate tampeniile care nu ne lasa sa fim fericiti pentru cateva zile. Voua va e dor de clipe? Nu de persoane, dar de clipe? Singura cale de a scapa este imaginatia, pentru ca alta scapare nu se intrevede:)). Zborul a ajuns sa para un drum cu masina. Si totusi...e atat de frig...dar parca asa trebuiesa fie si nici nu poate fi altfel. Nu mai am ce altceva sa va spun asa ca va urez ,,Sarbatori fericite!". Sper sa reusesc sa mai scriu cate ceva, desi ma indoiesc ca voi reusi. Si daca va simtiti singuri vreodata, ganditi-va ca cineva va iubeste, chiar daca nu e persoana care ati vrea voi...dar este:)! poza facuta de Antoniaaaaaa:)))

Despre sfarsit

2010-10-19T23:49:00.003+03:00

Cand se termina?ceva? Se termina vreodata cu adevarat? Un sfarsit clar,definit ca un punct...exista? Intrebarea mea poate parea stupida, dar analizata mai atent...ne putem da seama ca un sfarsit nu apare niciodata. De ce au mai inventat oamenii notiunea de sfarsit? Buna intrebare! Pentru ca in conceptia mea nu tocmai favorabila omului,el are nevoie si de asta...are nevoie de sfarsituri. Cum am suporta ideea ca nimic nu s-a sfarsit cu adevarat,ca lasam totul nesfarsit cand ne ducem in pamant? Nu tocmai bine. Sau in cazul casatoriei? Cum sa stim ca nici una din relatiile anterioare nu s-a sfarsit de fapt? Ar fi IMPOSIBIL. De ce cred eu ca un sfarsit nu apare niciodata...? Pentru ca mereu vor exista repercursiuni in prezent datorate trecutului. Prezentul oricarui viitor va avea pecetea trecutului. O actiune care sa nu ne influenteze absolut deloc? Poate fi una in care nu suntem implicati activ...absolut deloc...foarte rare si acelea. Cand mergem pe strada de exemplu. Mersul in sine nu ne va afecta viata,totusi! Dar locul in care mergem...poate gandurile pe care le avem pe drum...un telefon primit sau o persoana intalnita,o privire fara un zambet...o vitrina,un anunt...orice;ele chiar pot influenta multe,fara ca noi sa ne dam seama! Deci,chiar daca actiunea pare ca s-a terminat dupa ce am inchis telefonul,atat timp cat apoi ne gandim la ce am vorbit,cat avem o alta stare datorita discutiei sau poate chiar actionam in functie de cele vorbite(adica mergem sa ne vedem in fata mcului,nu in statie)actiunea nu se termina. Fizic? Ei bine,poate ca fizic se termina..aparent. Dar oare nu se transpune in fizic prin cele ce ii urmeaza? Putem in orice caz considera ca ramane intr-un mod imaterial suspendata in ...timp si spatiu? Sper ca explicatia mea a fost destul de clara. Problema este ca daca fiecare ,,sfarsit” ramane suspendat in timp si spatiu,el nesfarsindu-se in fond niciodata,mereu se va putea intoarce la noi. Poate ca sa ne deranjeze...sa ne invioreze... Atunci ar putea sa ne loveasca luminita...si sa ne dam seama ca in fond...nu s-a sfarsit! Tine de noi sa se termine? Definitiv? Ei bine...da. Se termina atunci cand acceptam. Ce sa acceptam? Ceea ce s-a intamplat desigur...problema este ca oamenii nu se impaca atat de usor cu trecutul. Si nu neaparat pentru ca nu ar vrea...dar pentru ca nu reusesc,sunt usi,usite ce isi au cheile pierdute in prapastia inconstientului. Dar daca noi ramanem schimbati,ca sa nu zic mutilati de lucrurile prin care am trecut...oare se va putea termina vreodata? In fiecare secunda a vietii noastre luam decizii. Chiar daca deciziile sunt atat de bine impregnate incat nu ne mai dam seama. Alegem...ceea ce ni se pare mai bine. Dar oare chiar avem libertate de alegere in momentul in care nu exista egalitate intre optiuni? Daca nici macar nu se compenseaza intre ele? Nu cred... De ce vor oamenii sa se razbune? De ce le da satifactie asta? Daca cineva a gresit...revansa va veni cu timpul...pentru ca o greseala nu poate avea urmari bune. Daca nu se intampla nimic...inseamna ca tu esti cel/cea care a gresit. Poti sa accepti asta? Nu prea reusesti...si vrei sa iti dovedesti puterea! Cui? Tie desigur...omule...este slab chiar si daca simpatizezi cu idea de razbunare. Eu? Eu nu sunt un model in aceasta privinta:))categoric nu:))avem chiar si un caietel in care imi notam fiecare magarie ce mi se facuse(asta in clasele primare)de ce o notam? Ca nu uit sa o razbun atunci cand voi fi mare!:))si chiar si la inceputul liceului,consideram ca pentru orice ti se face...(rau)trebuie sa faci dublu...daca unul te lasa chior,tu sa il lasi orb! Am evoluat? Nu in practica..maxim in idei:)). Postul meu trebuia sa fie despre sfarsit. Despre sfarsitul care in fond nu apare niciodata,peste care incepem atatea alte activitati sau in continuarea caruia facem atatea alte lucruri. Ca si majoritatea constatarilor mele...si asta m-a intristat. Iata un alt lant care nu ne lasa spiritul liber...hevel havolim,hakol hevel... Negrisor a murit in vara asta,si odata cu el,toate scrierile mele,toate pozele,melodiile sau orice as mai fi putut avea acolo...speranta moare ultima...dar constiinta e intuitiva. Macar blogul mai traieste,iar astazi face 2 ani! De aceea am si postat azi...pentru blogul mov. De ce tin la ceva fara suflet? Pentru ca am lasat din sufletul meu acolo. Noapte buna.

Toamna

2010-10-11T22:08:00.004+03:00

Ce ? Ce raspunzi cand cineva te intreaba simplu ,,ce?,,. Cel mai des...nimic. ,,Nimic,, in felul asta. Pentru ca mereu sunt prea multe de spus.

Iubitul meu blog mov va face 2 ani pe 19 luna asta...iar luna trecuta a fost prima in care nu am scris nimic,prima in aproape doi ani. Si nu pentru ca nu as fi avut ce. Dar nu am avut cand. Timpul nu trece asa cum as vrea,asa cum probabil am vrea toti.Nici macar lucrurile care depind de noi nu decurg asa cum ar trebui sau mai bine zis asa cum am vrea.Stoicii imparteau lucrurile in doua:cele care depind de om si cele care nu tin numai de om.De unde stiu asta?Dintr-un loc in care nu mai merg.

Oamenii ar trebui sa stie ca nu exista dezamagire mai mare decat cea legata de propria persoana.Daca ar stii asta poate ca ar actiona altfel,poate ar face mai mult pentru ei. Sau poate ca nu...de teama sa nu ii dezamageasca pe ceilalti.Si da,vorbesc in numele meu. Personal,sunt dezamagita de mine pentru ca nu sunt niciodata fericita. Iar fericirea o consider scop in viata,asa cum filozofii o considera o datorie a omului.O perspectiva religioasa(dar nu ortodoxa) considera de asemenea ca datorie fericirea omului,pentru asta ne-a lasat Dumnezeu pe pamant.

Nu ma mai intreb cum fac unii,pentru ca nici nu prea mai cunosc vreunii fericiti,impacati.Stiu o cale(si nu!nu e moartea!)dar mi se pare imposibila de realizat.

Lucrurile marunte...e greu sa te bucuri de ele cand ai senzatia ca cele majore nu sunt tocmai imbucuratoare.Postul meu este evident depresiv,dar ar fo anormal sa fie altfel:)).

Stim cu totii ca exista persoane care ne iubesc pe care ne facem ca nu le vedem sau le vedem dar nu ne mai intereseaza pentru ca ne-am obisnuit sa fim..iubiti de persoanele alea.

Uitasem ca toamna este o perioada grea,cel putin pentru mine.si pentru pomi:))Seman cu un pom atunci?:))probabil:))(deci nu sunt singura!)tind sa fac parte din familia gimnospermelor(sau mai putin savant spus,sa fiu un brad). Pentru ca putem asemana frunzele cu sentimentele,daca nu chiar doar cu dragostea(sentiment mereu controversat pentru cei care il pierd,de retinut ca devine controversat dupa ce il pierd:))).

Ce am de spus in fond? Ei bine...as avea ceva de spus. Dar..nu am timp. Este acel maret post,care ar fi trebuit sa apara de mult dar nu a facut-o,care in fond nici nu este atat de maret pe cat ar putea da impresia prezentarea facuta de mine.Decat ca acea constatare care de aproape 2 ani ma face sa vreau sa il scriu este de o importanta decisiva pentru mine,pentru viziunea lumii in care traiesc,si pe care de altfel a impartit-o in doua. Dar nu constatarea in sine a separat-o ci chiar Demiurgul,doar ca nu puteam eu inca sa vad. Cum nici multi altii nu vad...sau poate ar trebui sa zic multe altele...sau poate nu.Ar fi un post care ar definii conceptiile mele actuale despre oameni...poate se vor schimba...desi ma cam indoiesc.

In fine,palavragit-am destul! Doar atat sa mai spun.Ca suntem praf,sau asa cum suntem acum comparativ cu Europa(dezvoltata)de mult timp! Nu e ceva recent. Si afirm asta datorita programei actuale la limba si literatura romana,datorita careia a trebuit sa citesc scrieri de manolescu,blaga,calinescu si djuvara,legate de ,,dimensiunea religioasa a vietii,,.Pe limbaj mai simplu,Blaga e cel mai placut la lectura,sau cel putin mie mi-a placut cel mai mult.Sper ca cititi,sper ca putinii cititori ai acestui blog citesc. As putea sa fiu radicala si sa spun ,,sper ca nu va doriti sa fiti prosti,,. Dar as fi rea...asa ca nu voi spune.:))

Mi-e dor de tot ceea ce simteam la un moment dat ca ma defineste. Acum stiu ca nu sunt decat eu,ca doar in mine pot gasi ceva care sa spun ca face parte din eu,dar tot ceea ce e in mine in acelasi timp nu e. Deci ,,eu,, nu mai exista? Vechea problema a Sinelui...pe care nu sunt inca in masura sa o dezbat.

Pana una alta...va urez...toate cele bune?nu...nu prea am ce sa va urez...decat sa va bucurati de ceea ce aveti.sau sa va bucurati inchipuidu-va ca aveti ceea ce va doriti.

Despre ce vorbeam?

2010-08-08T01:09:00.007+03:00

Nu vei afla.Nu vei afla niciodata.Vei muri fara sa stii,sau in clipa mortii te vei minti ca ai aflat ATUNCI,ATUNCI ti s-a relevat! Nu ai cum sa gasesti ceva ce nu cauti,chiar daca ai gasi ceva nu ai cauta,nu ti-ai da seama. Ai nevoie de speranta.Ideea de existenta te ajuta si te sustine,pentru ca esti slab. Te atarni de un fir de par,intregul tau echilibru emotional este pe o muchie de cutit.Ai fi in stare sa porti tocuri doar in speranta ca te vei infinge ca intr-un parchet prost. De fapt,pentru ca iti este atat de frica,desi nu vrei sa recunosti,vei merge UN PIC,apoi vei calca stramb. Te va absorbi o durere subtire,mult mai agera decat mintea ta,si nu vei realiza ca ai cazut,culmea:))ca inca mai cazi. Speranta ta este o crenguta,care spui ca exista inainte de sfarsitul prapastiei.Asa spun toate povestile,in plus,ai auzit niste tipete si ai banuit ca sunt ale celor care s-au prins de ea. Dar prostutule,daca doar una exista,tu cum ai vrea sa mai ai loc?Tu vei cadea la nesfarsit,pana vei imbatrani.Ai sa cauti atat de mult salvarea incat nu vei mai vedea liliecii din jurul tau,nici muschii orientati spre nord,nici lienele ce te asteapta lipite de peretii prapastiei.Si cum ai putea sa mai vezi sau faci ceva,cand te-ai strans ca un ghem de lana,cand ti-ai ghemuit si pleoapele peste ochi,cand nu faci decat sa te rogi sa nu mori strivit de pereti?Intinzi doar o mana umeda de atata frica si emotii,fara sa desclestezii privirea,in speranta ca lemnul pe care il astepti te va prinde si scoate la suprafata.Nu se va intampla asta. Si cum iti spuneam,nu vei afla niciodata.Tot asa,nu vei recunoaste niciodata,pentru ca nu vei putea,ca in adancul tau doreai sa cazi in prapastie,doar ca sa vezi si sa atingi acea crenguta,macar sa vezi daca exista sau nu. Nu doreai sa cazi,pentru ca iti era teama sa afli ca nu exista.Acolo sus,puteai sa afirmi foarte raspicat ca ea exista,puteai sa argumentezi,aici nu.Pentru ca e clar ca tu tot cazi iar ea tot nu apare.In cadere fiind,ai uitat ca nu o vei putea vedea daca tii ochii inchisi.Iar acum,fara sa iti dai seama prea bine,trebuie neaparat ca sarmana crenguta sa iti vina tie in mana ca sa iti dovedeasca existenta ei.Chiar nu iti dai seama ca gresesti? Nu,nu voi spune ca de fapt nu vrei nici sa o vezi,pentru ca doar vazuta nu iti va folosi la nimic,tu vrei sa o AI,sa o simti,sa poti spune cu toata fiinta ta ca e reala! Putini sunt cei care s-au prins de ea,dar apoi nu au mai lasat marturie inainte de moarte,caci nu li s-a mai parut asa de important. Asa ca iti repet,nu vei afla niciodata,si e putin probabil ca o vei intalni.As putea spune ca nici nu doreai sa te fi agatat de orice altceva decat crenguta,ceva cum ar fi o liana,pentru ca cea din urma te-ar fi adus la suprafata,pe cand prinzand crenguta,ramaneai blocat pe vecie acolo.Si poate ca asta voiai?Sau nu?Te astepti sa fie din aur sau din platina?poate de diamante?si daca ar fi mucegaita,cat de dezamagit ai fi?intr-atat incat sa spui ca nu ai intalnit-o niciodata doar pentru ca nu era asa cum ti-o imaginai tu?Nici macar tu nu stii ce vrei,asa ca nu imi voi mai da nici eu cu parerea. Cu totii cautam acelasi lucru,constient sau nu:un sens.Multi cred ca viata lor ar prinde un rost,sau l-ar intelege ei daca ar avea/cunoaste dragostea adevarata(nu oricare,cea adevarata:>)iar eu despre asta am vrut sa vorbesc,cu mentiunea finala:aveti grija ce va doriti.

Ce ai vrea sa visezi la noapte?

2010-07-23T00:30:00.008+03:00

Ce ai vrea sa visezi la noapte? Ai vrea sa visezi ceva in fiecare noapte?Ai vrea sa vezi viitorul codat sau necodat in timpul noptii?Ai vrea sa ti-l amintesti sau sa il uiti?Ai vrea sa ai vise pufoase...si relaxante?Sau vise in care actionezi din plin si esti in centrul atentiei? Un post despre somn?Asta da pana de inspiratie,culmea,chiar imi e somn.Dar in momentul de fata vad somnul ca pe o temnita.Imi incuie ratiunea,dand drumul inconstientului si subconstientului.Nu imi mai amintesc de mult ce visez.Decat unele vise prea traumatizante,in care cineva drag moare si apoi dimineata esti vesel...Teribil de trist mi se pare somnul la ora asta,si teribil de dulce in timpul zilei. Oameni de noapte..am vazut un documentar despre asa ceva.Era un regizor care avea aceasta problema.Nu cred ca sunt om de noapte...si mai ales de la toamna nu voi mai fi.Dar pana atunci vreau sa traiesc noaptea.Acum e mai liniste,se aude pianul mai bine.Nu canta nimeni la el.Am ajuns sa aud ce nu exista?Nu....dar ascult pe youtube:-j. Poate ca noaptea visez ca stiu sa cant la pian nu?Oare ma vad si eu pe campii intinse si linistite,unde soarele nu arde si vantul adie?Nu. Somnul meu pare o moarte.Nu ma trezesc decat dupa 7-8 ore,fara sa ma fi miscat,visat ..nici macar tresarit.Ma trezesc mai obosita decat m-am culcat,cu ceata si ameteala in cap.Vad farfuria de inghetata pepene bomboane fistic sau orice alta chestie rontaibila in miez de noapte si imi dau seama ca a mai trecut o zi.Am mai imbatranit un pic,si nici macar nu mi-am dat seama. Acum trag de timp.Dorm prea mult,sau am o stare de somnolenta pe tot parcursul zilei,mai putin seara.Unde va ajunge viata mea?Ce amintiri voi mai avea din ea,daca nici macar visele nu mi le amintesc? Cu totii gresim...cateodata deliberat.Interpretarea este vesnica problema.In general cand facem o magarie cautam interpretarea cea mai convenabila pentru noi....in speranta ca o va accepta si celalalt.Dragostea de sine ajunge adesea sa ne faca sa credem ceea ce noi am conceput. Oamenii raman blocati in trecut pentru ca au lanturi.Oamenii au lanturi,pentru ca se leaga singuri cu ele.Unii si le incolacesc atat de mult incat se sufoca singuri,iar lantul devine o anaconda,care dupa ce isi sufoca prada,o inghite.Si gata,chiar daca sarpele va fi omorat,nu vor mai fi recuperate decat ramasitele celui inghitit.Ca si cum la un moment dat lantul capata viata,desi practic el nu are nici o putere,dar vointa lui devinte dorinta celui ce il are. Lanturile sunt atasamentele emotionale atat de fiinte vii,cat si de obiecte.Oamenii se leaga incontinuu de multiple lanturi,in speranta ca nu vor cadea.Problema este ca ei nu se multumesc sa se tina,ei se leaga bine,sa se asigure! Atunci...de ce sunt oamenii nesiguri?De ce au oamenii nevoie de afectiune?Nu suntem robotei pt ca suntem oameni nu?Orice intrebare mi-as pune,tot eu mi-as raspunde.Si desigur,voi ajunge sa cred raspunsul care mi se va parea cel mai bun,poate cel mai convenabil.Adica daca as continua sirul,si as intreba de ce sunt oamenii oameni,as raspunde pt ca la nivelul asta au ajuns monadele lor,pt ca pana aici au platit cum ar veni. Cum as putea eu sa accept ideea ca nu exista o cauza pt motivul existentei noastre in aceasta forma?Nu as putea,dar asta nu inseamna ca nu ar fi adevarat. E toiul verii,e prea prea cald,si totul e prea simplu momentan.Este bine,doar e vacanta,dar viitorul nu pare sa aduca ceva bun,sau mai bine zis,ceva interesant. Ce poate fi mai trist decat sa prevezi un viitor teribil de normal,banal...Stiu ca sunt multe persoane care au aceasta problema,dar ca si ele,nu m-am intrebat ce ar fi cu adevarat interesant.Ce ar putea fi? Asta voi visa la noapte,si tot asta voi uita dimineata.Noapte buna.

idiotii

2010-07-06T23:51:00.005+03:00

-ii vezi?

-nu.

-uite-te mai bine!

-nu.

-ce nu?tu chiar nu ii vezi?

-nu.

-esti idiot.altceva nu stii sa spui?

-nu

-cum nu?

-nu

-hai termina.ce te-a apucat.ii vezi sau nu?

-nu.

-dar sunt peste tot!

-nu!

-tu esti chior!oriunde te-ai uita,tot ai sa ii vezi.

-NU.

-chiar si daca privesti in gol,ai sa vezi umbra lor alba...lasata in aer...

-nu

-iar aerul e racorit de zborul lor...

-nu.

-absolut fantastic,altceva nu mai poti spune?

-nu.:))

-mai si razi?!?!de ce razi?!?!

-nu.

-ce nu?

-nu.....am sa iti spun de ce rad.nu.

-ai vorbit!!!!!

-nu.ti s-a parut. de fapt nu am vorbit.singurul lucru adevarat de aici este ca TU esti un idiot,nu eu.iar EI nu exista,existau doar cei din mana ta,pe care mi i-ai aratat initial,iar ei s-au topit,iar eu nu mai aveam ce sa mai vad idiotule!aia nu sunt fulgi,doar aia din mana ta erau,pentru ca erau in mana ta intelegi?nu cred ca intelegi,nici nu am pretentia asta,din moment ce tu nu stiai ca EI nu erau de zapada,dar erau de gaina,sau mai bine de gasca,sau puf de lebada?in fine,erau daia care ies din perna si te inteapa,dar mai apoi cand ies de tot plutesc in aer(asta e cel mai important,ca plutesc foarte mult timp in aer,sunt aproape imponderabili daca ai auzit!) pana cand intr-un final glorios ajung in punga aspiratorului.n-ai ce sa intelegi tu,din moment ce ii confunzi,si ai fi in stare sa scoti toti fulgii din toate pernele din palat ca sa imi arati cati de multi sunt,exista,si tot n-ai intelege,pentru absolut nimic in lume,ca EI nu traiesc in perne!idiotule!sa nu ma mai faci niciodata asa!ai inteles?astia nu-s fulgi!si nici aia nu sunt!si nici NU vor fi vreodata!si nici nu ai cum sa ii vezi pe aia pe care mi-i arati tu!tu ii vezi doar pe astia care nu sunt fulgi,iar aia din perne sunt imitatii!asa sa stii!

-roskolnikov....iar delirezi....

-ba nu!

Iar Roskolnikov se apleca deasupra balustradei,privi curtea palatului albita,ridica un picior peste,apoi pe celalalt,se mai uita un pic pe cerul plumburiu din care cadea zapada,inspira aerul inghetat si sprijinindu-se in maini,isi facu un mic avant,dupa care isi dadu drumul in gol.

In culmea savurarii caderii,este smucit.Razumihin il prinsese de pantaloni.

-IDIOTULE!

Nimic nou,absolut nimic

2010-07-03T23:25:00.006+03:00

Cea mai frumoasa mireasa. Nimic nu are un inceput precis,unul general. Pentru fiecare momentul incipitului este diferit,cu atat mai diferit este cel al sfarsitului. Pentru unii,anumite lucruri nu se termina niciodata. Totul este teribil de relativ. Daca am realiza ca nici macar pamantul pe care calcam nu scapa de indoieli atunci probabil ca am innebuni.Ne-am obisnuit sa fim siguri de multe,incercam sa fim siguri de tot ce ne inconjoara,in speranta ca vom fi capabili sa luam decizii mai usor.De cate ori nu vi s-a spus sa fiti siguri pe voi?De ce?Pentru ca asa ar fi mai bine,de fapt,asa v-ar fi mai usor.Dar daca ne-am da seama ca tot ce facem este la nimereala,ca de fapt nu exista precizie?Ca absolut nimic nu e sigur,dar in cel mai bun caz probabil/plauzibil.Poate ca am fi niste oameni vesnic emotionati de ceea ce ar urma,iar la batranete am ajunge dezinteresati,am fi satui de atata inexactitate.Mai mult ca sigur pe aici aberez,dar stiti acele surprize,acele lucruri neprevazute care schimba totul. Poate ca drepturile noatre sunt sigure,ca si trecutul....desi...acela nu,nu este sigur,pentru ca noi nu avem o percepere obiectiva.Dar drepturile pot fi incalcate.Dreptul la visuri se presupune ca nu ni-l poate lua nimeni.De asta atatia oameni tin cu dintii de libertatea lor,ca sa isi pastreze macar ideea ca pot face orice.Aberatiile astea probabil ca le aveti cu totii in minte. Asa ca de ce le mai spun eu?Degeaba.Nu am nimic de spus. Am fost plecata,m-am intors,si am senzatia ca nu am fost nicaeri.In toata detasarea mea,mi-a fost dor de obisnuinta,de rutina,poate pentru ca eu nu ma plictisesc.Lucrurile acelea mici,pe care in general uitam sa le luam in seama,fac totul mult mai frumos... Mi-am dat seama de ceva(eu am numai constatari).La inceput mi s-a parut condamnabil,dar apoi mi-am dat seama ca nu e,ca este perfect uman,normal. Nu iubim o persoana,iubim doar ceea ce este ea pentru noi.Iubim o atitudine,o mangaiere,un raspuns,un zambet.Avem un motiv principal,ceva de baza,un centru care face si invelisul sa para mai roz/mov.Si ajungem sa placem intregul. Atat timp cat intregul se ia dupa motivul principal,cat timp se imbina ca un puzzle.Mintea noastra foarte jucausa ne face sa ne imaginam cum ar fi persoana respectiva in orice ipostaza dorita,ajungem sa vedem idealul practic. Dar adevarul este foarte departe.Daca se intampla cumva,sa nu zic prin absurd,ca persoana respectiva sa ajunga in postura dorita de noi-prieteni,iubiti/e,colegi/e,etc si tot nu realizam ca este o persoana normala. Cum este o persoana normala?Trist,dar oricine are o atitudine diferita,acea masca despre care ati invatat la psihologie.Cate o masca adecvata pentru fiecare imprejurare. Nu vedem decat o masca,cea care ne este adresata noua,si nici pe aia nu o investigam prea mult. De aici vin majoritatea deceptiilor.Ceea ce vedeti nu este ceea ce vedeti,este ce vrea si poate sa fie,dar nu ceea ce vedeti,simtiti sau credeti.Practic,oamenii nu pot iubi un intreg,dar doar o parte. In cel mai bun caz pot accepta restul,dar nu fara a se simti tradati,de parca o persoana ar trebui sa fie plata,sa nu aiba nici o surpriza de aratat.Oamenii sunt prin definitie fiinte egoiste,mai ales intre ele!Nu spun nimic nou aici,asa ca ma voi opri.Ai naibii tantari!Nu e tristete...e doar obisnuinta. O vara frumoasa in continuare!

100 de zile:))

2010-05-29T01:53:00.005+03:00

@NU....timpul nu trece aiurea. Sigur are un scop. Totul are daca nu un scop,cel putin un final...mai mult sau mai putin trist. Depresia a ajuns in stadiul in care nu mai crede in fericirea deplina ca posibila:)). @As vrea...sa visez...asa cum faceam eu. Demult. @Recitind aceste randuri scrise prin iarna(cel mai probabil februarie)mi-am adus aminte cat de trista eram. Mi se face mila de mine cand ma gandesc:)). Acum imi vine sa rup usa,dar intamplator,sunt bolnava(de vreo 3 saptamani). @Desigur,nu a fost nevoie sa rup usa,a fost suficient sa vina o teza ca sa ies din casa. @Intrebare(retorica). Vi s-au parut posturile mele vreodata haioase?:))exceptandu-l pe cel mai amuzant post ever,care este cel mai amuzant,a fost vreun altul?Probabil ca limbajul meu da senzatia de gluma,va mai poate pufni rasul la vreo exprimare din porumb... @Atunci de unde senzatia ca scriu...aiurea. Nu. In general(cu exceptia mai sus mentionata)scriu ceea ce gandesc,simt,traiesc etc. Problema e ca la un moment dat in capul meu totul capata doi poli,si tine de starea de spirit varianta pentru care voi inclina cand voi fi invocata. Daca inversam o expresie deja stiuta,obtinem una buna. Mare caracter,mare om. Asa ar fi corect. @Asa fragmentat cum e postul asta,scris in 100 de seri,cam asa sunt si eu. Nu mai exista coeziune in nimic. Ma simt impuscata. Nu simt durere,simt ca e amortit orice element sentimental. Ma simt atrofiata,ca un ardei copt dintr-o salata plina de otet. O fi otetul acru,da nu mai simte el...deci,curga otetul! @Probleme de acceptare? Hmm...suna cunoscut. Poate si de resemnare? da. Pentru ca mi se pare absurd ca atata timp cat esti in viata sa nu fi langa mine. Adica daca este posibil,de ce sa nu fie? da. Rationamentul meu este absurd,pentru ca nu tine cont de posibilitati,tine cont doar de dorinta mea. @Te-as baga intr-un borcan si i-as face o gaura mica in capac,sa iti mai vina si aer.te-as pune undeva la umbra,sa nu te arda soarele si sa nu stai nici in sauna totusi. Vezi ce draguta sunt? Eu desigur ca m-as plimba cat as vrea:))si m-as simti libera. @De fapt ce spun eu aici? Ma simt extrem de libera. Libera emotional,am senzatia ca mi-a fost luata o piatra de pe inima. Dar am o frica uriasa,ingrozitoare,ca un nor de furtuna. Totul ar putea reveni! Eu iar m-as afla pe marginea prapastiei! Doar ca inainte sa ma apropii m-as asigura ca nu mai e nimeni prin spatele meu sa ma opreasca. Aberez ca de obicei,trebuie sa imi conduc imaginatia spre alte lucruri,acum ca nu imi mai imaginez cabane,mare,cer, stele,luna,frig,pat, apa,lumanare,soare,campie,nisip si valuri. De fapt fac asta,dar pentru mine. Adica atat cat sa ma inveselesc. As vrea foarte mult sa imi creasca aripi si sa zbor,dar fara sa obosesc:)). @De fapt ce spun eu aici!?. Iubesc si ma simt libera! Sau doar iubesc sau doar sunt libera? Sau amandoua? Sau nici una?! Habar n-am. Ideea e ca ma simt bine,probabil datorita senzatiei de eliberare,reala sau nu. @Cateodata e rau sa ai prea multa imaginatie. Stii tot ceea ce ar fi putut fi si iti e greu sa accepti ca nu va exista. E cu atat mai greu sa stii ca totul e material posibil. Dar de fapt nu va fi nimic,pentru ca nu esti un papusar,iar oamenii nu au ate atasate la maini si la picioare. Vreau sa vorbesc franceza. Mult mult mult. As vrea sa merg la paris....as vrea sa stau cu tine la munte,la o cabana,sigur ti-am mai zis. Si nu as vrea sa mergem cu caruta,as vrea sa zburam pana acolo! Cu aripile noastre! Sa imi spui cate o poveste in fiecare seara,si sa imi vorbesti in franceza...as vrea sa ma mangai ca pe un copil..si eu mi-as trece mana prin parul tau...si te-as lua in brate,si nu ti-as mai da drumul. Niciodata. Pentru ca puzzleurile odata facute,nu ar mai trebui stricate,stranse. @Tu sa pregatesti micul dejun pe la 12-1,iar eu cina pe la 7....si seara sa avem un bol urias cu stafide invelite in ciocolata! Si in fiecare seara sa bem cacao cu lapte,nu ciocalata calda,aia doar la bucuresti...si sanvisuri cu gem de piersici...un pian in colt unde tu canti...sau eu cant dupa ce ma inveti tu... @Ziua invatam amandoi sanskrita si citim filozofie si literatura(stiu eu ca in adancul sufletului tau lectura este cel mai puternic hobby al tau!),apoi stam in balansoarul ala care seamana cu o canapea si vorbim...si ne uitam la nori si spunem cu ce seamana. Apoi putem sa mai facem si cate o plimbare prin imprejurimi...sa mai adun flori...ca sa avem mereu flori proaspete in casa. Si trebuie sa gatim amandoi de cateva ori! Sa facem clatite amandoi,sa vedem caruia ii cad mai multe pe langa cand le intoarce in tigaie.:)). Cu o telecabina proprie putem sa coboram pana la o piscina....care sa nu miroasa a clor,si sa aiba si ceva mov in ea...si tu sa ma iubesti...si eu sa te iubesc doar pe tine... In fine. Inca sunt apta de visat in gol. Vacanta placutaaaaa!!!!:))si sa nu uit! vreau sa mancam cirese incontinuu!!!!!!!!!!!!!!!!!!! p.s. pt cititor:ai grija sa nu treaca viata pe langa tine...

Nimic emotiv imaginar

2010-05-22T02:37:00.005+03:00

@As vrea sa te fac sa suferi doar ca sa vad ca mai simti ceva. Vreau sa te vad plangand,ca sa plang si eu. Daca semanam,atunci si eu ar trebui sa pot plange odata cu tine. Ar trebui sa ne uitam pe cer in acelasi timp si sa vedem aceeasi stea. Ar trebui sa respiram la fel,si sa calcam mereu cu dreptul inainte,sa avem pasii de aceeasi marime. Ar trebui ca nimic sa nu ne poata atinge,sa ne rastogolim in globul nostru de cristal prin lumea asta,care nu va putea sa il sparga. Pentru ca nu are ce sa sparga. @Vreau sa ma inveti sa cant la pian. Nimeni nu canta la fel de frumos ca tine la pian,pentru ca nimeni nu esti tu. Nu as avea nevoie sa imi mai spui nici un cuvant,mi-ar fi sunetele de ajuns. Vreau sa fie o furtuna,vreau sa ne prinda pe strada si sa alergam. Putem sa facem pneumonie. Dar ce conteaza? Ce mai conteaza? Daca s-ar intampla ceva din toate astea...totul ar conta,pana si o frunza cazuta,pana si una din picaturile de ploaie. Sensul fiecarui atom mi-ar fi aratat si mie,si noua. Nu inteleg nici eu prea bine cum te-as putea iubi daca si tu ai face-o. Iar tu ce ai face? M-ai iubi pentru mamica ce o intrevezi in mine? Desigur. @Dar nimic nu conteaza pentru ca nimic nu se intampla. Nu ai de unde sa te intorci,pentru ca nu te-ai dus nicaieri,pentru ca nu ai fost nicaieri. Pentru ca Nimic nu se intampla Acum,nimic am senzatia ca a fost,nimic am senzatia ca va ramane. Nu sunt decat visuri,sperante si...nimicuri evident. Pentru ca nimic nu ma opreste sa ma gandesc la ele si sa le port cu mine. Nimic nu te poate opri pe tine sa transformi nimicul. @Stiu ca vorbesc aiurea si ca poate ai face un efort de concentrare ca sa ma intelegi. Problema e ca nu ai ce sa intelegi. Si sincer,ma indoiesc ca ai intelege tu ceva ce nu inteleg eu. Nu ma cunosti,nu m-ai cunoscut vreodata. Ai crezut ca o faci probabil. Ei bine te-ai inselat. Stii chiar mai putine ca mine,iar eu stiu foarte putine. Te-am vazut ca pe o carte. Asteptam ca vantul sa dea paginile,ca sa nu te ranesc. Iti inchideai brusc filele,si imi aratai o coperta neagra,de piele,ca de Biblie. Imi aratai cat de mult rau am facut. Dar oare cine ca mine nu face? Vantul era cateodata mai puternic si iti dadea la o parte si copertile,se nimerea cate o pagina aiurea...la un moment dat s-a intamplat ceva. A inceput furtuna aia despre care iti vorbeam eu mai sus. Eu eram mica,nu iti puteam acoperi foile,te-a udat,te-a luat in vartejuri de vant. Am fugit cat am putut dupa tine,dar te-a aruncat intr-un rau urias,pe langa care eu ma simteam ca o furnica. Ti-am gasit ramasitele alb-negre patate de noroi,amestecate cu mal si sfasiate. Ti se luasera literele si nu te mai puteam citi deloc. Oricum mai erai decat cateva bucatele,restul pesemene ca fusei descompus de valtorile apei. Te-am strans,la inceput te-am bagat in punga sa te pastrez,apoi te-am dat. La un centru de reciclare,ca sa fiu mai eco. Ce am mai gasit apoi din tine in plimbarile mele pe langa rau am ingropat. Am vrut sa te reconstitui in gand. Nu am reusit nici asta,pentru ca nu m-ai lasat sa te citesc integral. @Erai o carte naspa ca sa spun asa. Randurile tale pareau cuvinte fara sens si noima. Nu aveai pic de frumusete in stil,nici figuri de stil,decat in locuri nepotrivite. Nu ma atrageai sa te citesc. Voiam sa te termin mai repede ca sa fac un rezumat al lucrurilor aflate din tine. Nu te placeam macar,nu aveai pic de cultura in toate paginile tale. Dar voiam sa te citesc,asa,ca pe o carte oarecare,din care speri sa afli ceva. Am inteles mai tarziu ca erai cartea Mea. Setea mea de cunoastere ma facea sa imi doresc alte carti,din care as fi putut invata mai mult,dar niciodata,pentru nimic,nu te-as fi lasat neterminat. In fond,eu niciodata nu incep alta carte pana nu o termin pe actuala. Iar pentru ca tu mereu iti inchideai astfel paginile,probabil ca nu te-as fi putut termina vreodata. Ce-i drept,ar fi devenit o tristete pentru mine. Dar tu,prin intuitia aia idioata a ta,ajunsesei la disperare,stiai ca aveam nevoie de o frumusete care sa imi incite inteligenta,pe care tu nu o aveai. Stiai foarte bine ca nu o aveai,si ai prelungit o groaza citirea ta. @Eu am suferit foarte mult cand te-a luat furtuna. Erai cartea Mea,si nici macar nu am apucat sa te citesc in intregime. In mijlocul curtii,pe iarba,acolo unde era locul tau,am vazut ca aveai o sforicica. Era bine prinsa in pamant,era semnul de carte. Puteai sa te tii de ea! Dar nu ai vrut. Stiu eu bine ca nu ai vrut. Nu o sa pot avea vreodata certitudinea ca nu era nimic interesant in tine,din moment ce nu te stiu. Drept urmare,imi vei lipsi mereu,ca orice carte furata. Ce-i drept,tu esti aparte,te-ai lasat furat. Poate ca ai facut mai bine. Dar cum as putea stii vreodata? @Iti sunt datoare prin juramant sa te iubesc mereu,si asa voi face. Eu imi achit datoriile. Dar tine minte ca tu m-ai facut datoare. Eu nu as fi jurat niciodata de bunavoie asa ceva. Nu imi place sa jur,nu imi place sa promit. Stii bine ca eu,spre deosebire de tine,fac ceea ce spun. Ma santajai groaznic. Si pentru ca vreau sa te fac sa plangi,in speranta ca voi plange si eu,am sa iti spun ca nu plangeam atunci cand eram langa tine din cauza ta,din cauza ca voiam sa iti fiu alaturi la suferinta cauzata de rahatul tau de intuitie,plangeam si eu pentru cartea care mi-o furasei tu,si pe care trebuia sa o las furata doar ca sa nu plangi tu si mai mult! Stiam ca nu aveam cum sa o mai termin,plangeam pentru ca renuntam,imi plangeam de mila daca vrei sa spui asa. Imi era atat de mila de tine incat renuntam la mine,apoi mi se facea mila si de mine,dar tot nu renuntam la tine. Eu valoram si mai nimic decat tine in ochii mei. Mereu gresisem,nu voiam ca dintr-o greseala sa iti rupi paginile singur. Mi-am rupt eu aripile...acceptam o viata,si nu orice viata,dar chiar VIATA MEA alaturi de tine. M-am sacrificat pentru tine,iar tu te-ai lasat luat de furtuna. Vreau doar sa iti multumesc si sa iti spun ca imi achit juramantul,il achit in aceeasi masura ca in timp ce te citeam. Acum nu mai trebuie sa ma prefac,sentimentul nu e nul,dar nici departe nu e. important e ca e,si ca eu ma tin de promisiuni,pe cand tu NU. Ai fost o carte proasta,si totusi...am invatat destule in incercarea de a te citi. Iti multumesc din nou,Dumnezeu sa te odihneasca acolo unde esti,acolo departe unde esti,sper sa nu ma mai apuce disperarea pentru ca nu stiu unde esti,sper sa nu ma mai trezesc intreband unde esti. Noapte buna. Dragostea nu moare niciodata,ea e doar omorata.

cugetare de mai

2010-05-12T21:28:00.004+03:00

as vrea sa se termine. tot ce e rau. as vrea sa am amnezie. sa uit. nu vreau sa mor. nu inca. de fapt...nu e asa ca va sunt cunoscute toate astea?daca nu ati avut niciodata voi personal asemenea ganduri,sigur le-ati auzit la vreun imatur prieten sau de la o persoana ajunsa in culmea disperarii.

desigur,unele persoane ajung foarte usor in culmea disperarii.poate ca mie mi se intampla mai des sa aud asemenea rahaturi pentru ca stau printre persoane de varsta mea,adolescenti instabili emotional.si desigur ca emotiile le controleaza psihicul...deci sunt instabili psihic nu?

oare toti oamenii traiesc viata ca si cum ar fi intr-un autobuz?asteapta sa coboare?sau asteapta sa ii prinda controlorul si sa ii dea jos(in cazul de fata,moartea)?adica unde e scopul?sensul ala care sa motiveze viata si fiecare fapta in sine?

ce m-a enervat recent este evident o alta constatare legata de fiinta omeneasca.grotesc experiment a mai facut si Dumnezeu.evident ca e legat de sentimente,ca astea ma preocupa pe mine nu?da.astea ma preocupa,exagerat de mult.

MA IUBESTI?intrebarea asta poate parea nevinovata,mai ales daca ne imaginam un copil mic cu voce subtire cum o spune,sau chiar o tanara din cine stie ce roman.de fapt nu este.NU ESTE deloc,e foarte vinovata.adica omul nu se mai multumeste cu libertatea de a iubi.nu ii mai ajunge ca iubirea ii este primita.NU. vrea si el acelasi lucru.cineva i-a aratat ca balanta ar putea avea talerele egale,sau a vazut doar o poza cu una care avea talerele egale si crede ca asa ar trebui sa fie tot timpul.

de fapt nu.pe intelesul celui care nu a inteles,balanta poate fi inclinata!(:O)de fapt.balanta e in echilibru si daca doar unul iubeste.i se da in schimb nu numai fericirea indragostitului,i se dau emotii,fluturasi alea alea.dar sa ti se permita de o persoana sa o iubesti e chiar bonus.oamenii asta nu inteleg.AU NEVOIE de siguranta perversa ca sunt si ei iubiti la randul lor,au crize daca sentimentul nu e reciproc.e gresit.

nu poti sa condamni o persoana daca nu te iubeste.nu poti sa comdamni un om pentru ceea ce simte.pentru ca sunt mult prea putini cei care isi pot controla sentimentele.se vor gasi unii care sa spuna ca ,,nu poti sa comanzi inimii,,.BA DA.poti.dar e greu,si foarte dureros,e ca si cum i-ai pune lesa si botnita,ca si cum ai incerca sa ii pui haturi ca unei papusi si sa o misti dupa cum vrei tu. ii prinzi haturile cu ace si ata groasa.o sa sangereze urat,atat de urat incat ai fi tentat sa crezi ca face hemoragie si moare!dar ce sa ii faci...e inima si nu face hemoragie:))daca si inima ar face hemoragie...nu...ea pompeaza in continuare in artere si primeste in continuare prin vena cava superioara si cea inferioara.ea nu se poate opri.ea tot exista,deci nu e nici un pericol daca o ciopartiti!

ce-i drept.s-ar putea ca la un moment dat sa fie ciopartita.dar vorba aceea,riscul meseriei.serios acum.chiar nimic.ca a venit o alta persoana demoralizata peste mine,si-a mi-a accentuat minunata stare,desi nu credeam ca se poate asa ceva.lumea asta o sa se duca de rapa,cu totul,pentru ca nu mai sunt oameni in ea.si aia care mai sunt,sunt prea mici si neinsemnati.oamenii parca au uitat ca pot avea si minte si inima in acelasi corp.pot avea de toate,si nu au nimic.oamenii sunt prosti.sau nu mai sunt oameni.(iar eu sunt la randu-mi demoralizata si nu merit atentie)

app.in we e noaptea muzeelor.see you there.scuzati expresia de prost gust,http://www.noapteamuzeelor.ro/

am pana si o melodie pt voi,asa,din dragoste:))

Teoria revolutionista a prostiei sau esti prost

2010-04-16T01:06:00.002+03:00

@ Nu serios,daca ar fi sa ne gandim. Crezi ca totul are cate un motiv anume? Sau ca nu e nevoie de un motiv ca sa se intample ceva? Ma intreb ce fel de oameni sunt cei care nu bat atat de departe incat sa isi dea seama ca exista motive pentru orice. @Am citit undeva ca femeile filozofeaza in gol. Asa o fi,din moment ce concluzia tuturor gandurilor si intrebarilor mele(framantari din cauza carora ma enervam teribil ca nu gaseam raspunsul)a fost ca toti oamenii sunt prosti. @Deci marea enigma si-a primit marele raspuns(dat de marea de mine)si acesta ar fi ca toti oamenii sunt prosti. Teoria e verificata,caci la cat de stupida e,rezulta ca eu as fi proasta,deci se verifica. Pentru ca fac parte din tot(de!). Prima faza a teoriei(care am preluat-o ce-i drept)era ca toti sunt prosti in afara de mine:))era si ironica,dar gadila orgoliul in adancuri prostiei insesi. Dar cum de! Am spus,si eu fac parte din tot,din voi toti(acum parca s-ar mula niste injuraturi la adresa voastra:X!)dar nu pentru ca am ales asta,dar pentru ca nu aveam de unde alege. Auzi si tu...ca omul ar fi cea mai inteligenta fiinta de pe pamant. Da ce-i drept,poate ca si eu am pretentii prea mari,poate ca le si am de la cine nu trebuie. Adica ce as vrea?! Ca toti oamenii sa filozofeze si sa se gandeasca la nemurirea sufletului. Nu domle da totusi...asa ca tot au scapat de comunism,ca tot sunt oamenii liber sa gandeasca,adica nu trebuie sa mai citeasca literatura pentru mase, nu ii mai indobitoceste nimeni,nu se mai afirma nea ion lacatus ca mare poet si filozof,nu mai nimic! Si de unde! Ca tot aia batrani mi se par singurii care mai au un dram de gand in ei,restul....restul monadelor a ajuns atat de atasata de materie incat kama manas a luat stapanire si le-a blocat manas,budhi si Atma,i-a lasat doar cu personalitatea(cacateai in ea!)si nu mai poti sa ajungi la cele 3(complet intamplator ca sunt 3,desigur)trepte superioape ale fiintei tale. @Sa spun totusi cum am ajuns la aceasta mirabolanta concluzie. M-am intrebat de ce mi-ar spune mie cineva ca tine la mine. Hmm...pai poate pentru ca tine as fi putut sa imi raspund. Bine,dar daca eu stiu ca persoana aia nu ma cunoaste? Apoi mi-am dat seama de un adevar zdrobitor(care verifica iar teoria). Si eu spus asta fara sa stiu prea multe. De ce? Pai uite asa,ca m-a luat valul. Nu,nu e vorba de minciuna. Dar asa e construit omul. I se da materie. Degeaba ai tu neuroni,daca nu stii sa ii folosesti mereu. da. Imi dau cu firma in cap,eu care am incurajat dusul cu valul in ultimul timp. Ma intrebam asa totusi. Se simte omul indragostit(si se simte bine,un timp macar)bine bine,dar ce iubeste?! Sa zicem ca mai trece ceva timp. Persista dragostea! O luna,doua!trei!!!!!!9! Un an...cat?pai un an si 6 luni? Fie! Intreb.DE CE? Ce iubesti de fapt? Un zambet,un gest,cum comunici cu el? Si totusi. Numai perfecta nu vezi persoana aia. Atunci cum o iubesti? da. Eu gandesc gresit,eu cred ca daca iubesti,iubesti ceva care ti se pare perfect. Cred ca perfectiunea e subiectiva. da. E! Nu se spune...cand se cunosc personajele din schema mai de mult,,asa e el/ea,, adica ce mai vrei?! Nu vezi ca a atins forma lui/ei desavarsita si nu poate sa treaca peste? Nu se poata perfectiona? Adica cum,vii tu asa ca nesimtitu si iti permiti sa ramai socat ca o persoana ragaie tare dupa ce a mancat. Adica ce e asa ciudat? Si vine masa sotia prietena sau bunica si iti spune ,,asa e el/se mai intampla/lasa-l si tu'' da ca ce chestie? Prea confunda lumea prostia si nesimtirea sau mai bine zis lipsa lor cu perfectiunea. Nu,daca nu incepi sa te simti ofensat atunci cand cineva te face prost nu inseamna ca esti perfect. @Ajung sa o intreb pe ana. De ce se iubesc doi oameni? De ce au sentimente unul pentru altul?(da,recent m-am confundat cu senzatia ca de fapt toti sunt straini,si nu intelegeam ce vrea cate un strain de la mine cand ma intreaba ce fac.ce vrea de fapt?inchipuie-ti cum ar fi sa iti dai seama ca esti cu un strain in pat,sau si mai rau..sa iti dai seama ca stai cu el in pat de cateva saptamani.eu as spune.ei drace?!). Ana imi spune ca le e frica de singuratate. Si chiar asa de frica le era de singuratate incat au inventat dragostea? Au ajuns sa inventeze un sentiment?(sau asta o fi avand pretentia ca exista inaintea omenirii...cine stie ce dragoste nemanifestata si nespusa e intre pietre...si urmeaza sa o descoperim noi:>mai ales tu!motule!) La ce mai rau decat moartea ar putea sa il conduca in final orice rau? De ce le e frica de moarte? Le e frica de necunoscut? Si cum vor sa il cunoasca daca nu intra in el? Sau le e frica sa paraseasca tot ceea ce cunosc? Sau sunt prea atasati de tot? Au lanturi materiale. Si de ce au lanturi materiale?ei bine...pentru ca e materialul proAst. Ca de,asa sunt oamenii...prosti. Ca altfel ramaneau sub forma de monade(sfere de energie ce constitue spiritul)si nu mai ajungeau la sentimente ca dragostea. Dar a fost si energia curioasa...cum e materia....si cum ne-ar sta noua in ea. Ca o ramasita se intreaba damele cand trec pe langa o rochie din vitrina cum le-ar sta lor. Si totusi...asta e ciclul,o continua experienta. Iar noi am ajuns la jumatate. Cand am scos toate astea din cap,m-am intrebat de ce e necesar sa experimentam prostia? Mi-am dat cu firma in cap,si mi-am dat seama ca nu mai vad nici rostul dragostei,deci nu mai vad rostul lumii. @Da. E adevarat. Nu mai vad rostul tau. Priveste partea buna,nu il mai vad nici pe al meu. Stiu ca te incalzeste la parul de pe picioare,dar iti spun asa,sa nu te simti singur,ca mine. De ce ma simt eu singura? De prosta. Nu neaparat ca nu as fi. Ma simt scarbita de tot materialismul lumii asteia in care m-am trezit aruncata. Pentru ca da,simt ca am fost luni de zile in coma,m-am trezit cu multe puteri atrofiate si cu multe vise daramate sau uitate. E foarte trist sa iti uiti scopul pe lumea asta. Crede-ma! Am aflat ca e chiar o datoarie a omului sa caute fericirea! Eu vedeam in asta un scop! Asa naiva eram... @Oamenii gandesc material! Dupa mine nu mai prea gandesc daca e sa o luam asa...prea s-au indepartat de spirit...de esenta....nici macar nu se mai tine cont de sex!barbat sau femeie. E gresita conceptia conform careia femeile sunt mai materialiste. Barbatii au ajuns sa creada ca sunt prosti daca sunt prosti la pat.(?!?!?!?!). Da,totul e trist dupa mine. Probabil ca eu sunt sefa tristilor. @Pentru prima data in viata mea am senzatia ca ratacesc. Nu am un scop precis,nu stiu ce caut pentru ca nu stiu CE sa caut. Pentru prima data in viata nu gasesc raspunsuri...poate pentru ca merg prea departe...si ma intreb...de ce sunt oamenii prosti? Sau poate ca e totul o eroare a senzatiei mele ca gandesc?

Si pentru ca tot sunt eu plina de greseli si de regrete,am auzit intr-o noapte melodia asta la guerilla si mi-a placut. adica versurile imi plac si nici melodia nu e rea.Ozi buna...chiar...nu am mai facut nici o urare. dar de ce sa va mai mint? Sa te mai mint? Cu vechea poveste,Te iubesc? Ei bine,nimeni nu iubeste pe nimeni,poate doar Dumnezeu pe toti. Si sa nu fii naiv sa crezi ca totul e o inscenare in care tu esti pus la incercare iar restul sunt marionete,cat de retardat sa fii in ideea ca esti singrul om existent?mare om....mare prostie....

proza '48-'60

2010-04-03T12:17:00.002+03:00

@In perioada 1948-1960 literatura romana trece printr-o criza pe care nu o va depasi decat cativa ani mai incolo. Dorind sa taie raul de la radacina, ,,vindecarea'” va incepe cu scriitori,criticii si istorici literari inca in viata,bazandu-se pe atitudinile reactionare,cosmopolite si idealiste de dreapta aparute in biografiile lor. @Considerati adevarate pericole publice pentru mentalitatea natiunii tarii,acestia vor fi sanctionati,operele lor vor fi confiscate,vor fi defaimati prin articole si li se va ridica dreptul de profesare,ajungandu-se la apogeul sufocarii morale. Neavand dreptul la o functionare in afara ,,cauzei generale a proletariatului”,multi scriitori vor adera la aceasta noua maniera de creare a litaraturii. Masinaria de epurare a scriitorilor si a operelor nu parea sa poata fi oprita,extinzandu-si tintele prin tot ceea ce nu era comunist. Daunatori devin oameni precum Mircea Eliade,Liviu Rebreanu,George Bacovia,Radu Tudoran iar numele lui Tudor Arghezi este scos din literatura. @Literatura trebuia sa se adreseze omului simplu de la orase si sate,gandirea nu trebuia sa depaseasca hotarele impuse de partid. Toate cele ce tin de estetism,simbolism,naturalism, expresionism,suprarealism,dadaism,formalism,purism, experimentalism sunt vazute acum ca snoabe,mistice,descompuse,dezumanizante, degenerate,morbide,irationale,retrograde si mai ales decadente. @Spaima legata de cultura raspandita de autoritati in randul societatii ajunge la un asemenea nivel incat nimeni nu mai consulta carti tiparite inainte de '48 fara teama de a fi denuntat. Putini sunt curajosii ce ascund si imprumuta in taina,carti apropiatilor. Urmeaza apoi o falsa faza a destalinizarii,prin care se vizeaza reconsiderarea mostenirii literare. Apare astfel specia criticii valorizatoare,care taia tot ceea ce nu era ,,pozitiv” in opera,ajungandu-se la o masacrare a intregii arte creatoare. Cei care au servit pana acum partidului prin operele lor vor fi denigrati,fiind indexati. @Aceasta perioada mai convenabila pentru oamenii de litere nu va tine mult,astfel ca in anul '57 se reia procesul de ,,glaciatiune”. Presa vremii are un rol important in a aduce pe drumul cel drept pe cei care ,,valorificau” excesiv.Este interzisa citarea unor nume precum Blaga,N.Iorga,Ion Barbu,etc. Directia concertata a atacurilor este insa tot Titu Maiorescu,de vindecarea viziunii lui estetice tinand chiar insanatosirea litaraturii romane,desprinderea ei de erorile trecutului si chiar infrangerea tendintelor liberaliste.

Paznicul si Prizonierul

2010-03-17T20:52:00.004+02:00

@Si daca vreau sa scriu despre ce sa scriu? Despre problemele mele emotionale care nu par a fi reparabile?sau despre orele pe care le petrec pe scaun. Poate ca ar trebui sa imi spun parerea mea despre unele lucruri. @Si anume. Parerea mea despre cum isi fac altii parerea. @A venit primavara. Nu tocmai cu ghicei si gaze asa cum o asteptam. Nesperat,pana si eu m-am saturat de zapada si frig. @Intr-un final glorioso-grandios se pare ca iarna s-a terminat. 3 zile la rand soare! Si culmea,nu am vazut pe nimeni mai vesel. Pe mine ma exclud,si pe ana:)). @Macar mi-am dat seama de ceea ce simt. Si am reusit sa exemplific trairea mea,sau mai bine zis starea. @Te-ai pierdut pe tine. Intr-un fel sau altul te-ai pierdut,si crezand ca mergi spre bine...spre regasire,ai facut o prostie si mai mare si te-ai trezit intr-un loc unde aveai mancare,caldura,in fine. Tot ce iti trebuia pentru o viata. Problema era ca viata asta a ta era intr-o camera cu zabrele la un geam de juma de metru patrat,era o celula. Avea usa groasa de fier. Nu aveai voie sa porti decat uniforma cu pantalonii aia jegosi,nu aveai voie sa vorbesti decat cu paznicul care avea grija sa iti dea tot,tot,tot,TOT ce credea el ca ai nevoie. Te tinea mereu in brate cand iti era frig. @Si totusi,cum sa vrei sa traiesti in inchisoare? Cum sa te multumesti cu patru pereti si un paznic care nu te are in ochi decat pe tine? Strictul necesar nu este cateodata suficient. Ti s-a rapit libertatea. Intelegi ce ti s-a intamplat? Intelegi ca esti ca intr-o colivie? Esti pasarea maiastra care nu isi face planuri marete si isi baga gheara in gat ca sa scape. Oare ea stie ca ar face stop cardiac neobisnuita fiind cu zborul? Dar asta nu o opreste sa isi ia viata daca nu mai are libertatea. De ce isi mai doreste atunci libertatea? @In situatia asta esti tu. Zambeste-i paznicului daca poti,ca el nu mai stie ce sa iti faca,te iubeste,esti singurul prizonier din intreaga inchisoare! A naibii incalzire! Culmea e ca paznicul e si gelos,poate ca scrijeliturile tale de pe pereti au legatura cu viata pe care ai avut-o in afara inchisorii! Universul tau e aici,in celula,in inchisoare,cu el! Nu ti-ai dat seama? Si e adevarat ca te iubeste. Si e adevarat esti in celula. Te-ar lua acasa,dar daca pe drum ai vedea alte persoane? @E adevarat ca de cand tot stai aici,in celula,ai ajuns sa tii la paznicul spalacit si cu sapca dar ce altceva ai fi putut face? Toate cuvintele tale ii sunt adresate lui,pentru ca stii ca tot ce a fost afara a murit,si nu de dorul tau. Incerci sa te limitezi la universul asta impus,iti dai silinta sa te bucuri de ceea ce,ai telul maret de a rasplati dragostea paznicului tot prin dragoste,caci ce sentiment e mai presus de asta? Te-a salvat intr-un fel de la o moarte pe strazi si inchisoarea. Dar poti sa nu iti mai doresti libertatea? @Ei uite ca da,te resemnezi si cu starea asta,desi repeti mereu ca vei scapa. Nici tu nu crezi asta,in fond,viata ta e aici. Cu paznicul care te iubeste si pe care il iubesti. Da,il iubesti. Da?...Deabia iti mai amintesti cum era inainte,planul vietii tale te linisteste si te nelinisteste in acelasi timp. Problema e ca nu ti l-ai facut tu,ca ti-a fost dat asa cu tot ceea ce se presupune ca ti-ai fi putut dori. @Si totusi...ce o fi dupa gardul cu sarma ghimpata?Paznicul parca s-a scrantit,e certat mereu de sefii lui,vor sa il mute la alta inchisoare. Nu il poti linisti nicicum,ai senzatia ca da vina pe tine pentru ca nu poate sa plece. Nu poate sa plece din cauza ta. Dar nu asta isi doreste? E normal sa ajunga sa nu iti mai vorbeasca pentru ceva pe care nu tu l-ai obligat sa faca? Parca nu e... @Prizonier fiind,nu prea ai ce face. Astepti doar zilele cu soare si pentru paznic,poate ca atunci vor veni si cele pentru tine. @Zilele alea nu vin. Desi simteai ca o sa darami peretii de nervi. Se intampla altceva. Esti dat afara din inchisoare. Ti se da un sut ca sa treci de pragul usii uriase de fier,promiti ca nu te vei mai intoarce niciodata. @De ce te-a dat afara paznicul? Nu te iubea? De ce? Ei bine,disperarea e cea care pune stapanire pe tine,incat tipi la zidul inalt cu sarma ghimpata in speranta ca o sa se darame si ca astfel inchisoarea se va uni cu lumea din care faci si tu parte acum. Dar zidul nu se darama,lumina se stinge ca de obicei seara,te intrebi ce face paznicul. Singura persoana din viata ta era acel spalacit de paznic,din simplul motiv ca era unic. Ei si daca era unic ce? Nu toti suntem? nu.doar el era,restul sunt la fel,toti diferiti,dar nu ca el. Mai au sepci,dar nu sunt el,paznicul tau. Ce se intampla in inchisoare? Oare au adus pe altcineva in locul tau? DA. Un alt unic prizonier,care deocamdata se bucura de adapost. Prizonierul privilegiat actual,are voie sa nu poarte uniforma,are voie sa iasa din celula si I se iau zabrelele de la geamuri. Si primeste tot atata dragoste. Cica a mai fost acolo,si ca paznicul mereu l-a iubit tare tare pe acel prizonier. @Tu? Tu il iubesti prea mult pe paznic ca sa il poti uri,totusi oscilezi. Nu vrei sa il mai vezi in viata ta,dar undeva exista dorinta unui superglue care sa lipeasca ceea ce a fost deja maturat. Vrei sa mori. Asa ,simplu,din somn. Si totusi...cum? Inca nu ti-ai trait viata alaturi de paznic. Si iti doreai atat de mult sa scapi... @Ajungi sa te intrebi care e diferenta dintre un om singur si un om liber. Care e diferenta ditre un om singur si unul liber? Raspunsul aveai sa il afli mai tarziu,atunci cand te vei simti parintele paznicului,si te vei bucura de insuratoarea lui ca o bunica fericita ca isi vede nepotii cum se casatoresc desi ea ramane singura. Tu crezi ca ti-ai trait viata. @Dar catastrofa! Esti inca tanar,ai viata! Ce rahat sa faci cu ea? Cand simti ca toata ti-a fost scursa si orice gand nou pare o durere in plus? Caci evoca un trecut atat de trecut? Simti ca se crapa si totusi nu crapa,crezi ca o sa plesniasca si totusi nu plesneste,speri sa cedeze si sa scapi si totusi...cat de rezistent mai esti! @Esti liber....da...liber...si singur. Sau esti doar singur? Nu intelegi cum se poate concepe cineva liber,cand de fapt e doar singur. Lumea asta e atat de goala. Nu mai ai pe nimeni in ea. Cat ai stat tu in inchisoare toti au murit sau te-au uitat. Pana si copacii isi misca altfel frunzele de cand nu ai mai iesit tu afara. Nu ai casa,nu ai decat nenorocita aia de uniforma pe tine,pe care nu te induri sa o ai jos de pe tine pentru ca e tot ce mai ai....ploua...bate vantul...coafura ta nu mai rezista,rezista doar intre peretii celulei,unde nu batea vantul si nu ploua. Aici afara,e frig si nimic nu mai poate exista. Mori,sau cel putin asta simti. Ca mori. Nimeni nu ar zice asta cand te vede,dar tu tot asta simti. Ce de prosti. Cum sa nu inteleaga ei ca viata nu mai are rost si ca tu mori? Nici tu nu intelegi prea bine asta caci stiai cat de mult voiai libertatea. Dar nimic nu pare sa te opreasca sa simti moartea care iti invaluie fiecare celula. Ajungi la concluzia ca tu esti prost. Cand in sfarsit reusesti sa te bucuri un pic,toti prostii astia spun ca ai luat-o razna,pentru ca motivul bucuriei tale e insasi actuala bucurie a paznicului. Si cand incercai sa prelungesti clipa bucuriei inselatoare de teama disperarii care iti facea insistent cu ochiul,iata un alt paznic...care isi cauta un prizonier... @Wow! Ai crede ca Dumnezeu l-a plantat acolo!

Weil nicht 4:D:D

2010-02-20T03:36:00.004+02:00

-Unde pleci? -Nu stiu -Atunci de ce pleci? -Pentru ca trebuie? -De ce trebuie? -Pentru ca vreau..?ce ma tot intrebi atatea si tu?lasa-ma sa plec si gata. -Dar de ce sa pleci?unde sa te duci? -Vreau sa nu mai fiu aici. Nu stiu unde ma duc exact. -Si eu? Eu ce fac? -Ce vrei. -Adica nu iti pasa? Pleci si gata? -Oricum nu mai era nimic....tu nu mai esti nimic....eu nu mai sunt nimic... -De unde ti-au venit toate astea? Mai bine te-ai aseza...zau...vorbesti aiurea... -Nu nu. Chiar trebuie. Unde mi-e palaria? Nu as vrea sa plec fara ea. -Da ,da. Nu trebuie sa racesti ca ii dai si Irmei. -Irma.... -i-ai dat sa manance? -Ii va da Victor cand se trezeste. -Te duci la piata? Ce e cu atata ,,mister,,? -Esti un prost. -Nu ma face sa ma ridic. -Nu te face nimeni. Dupa mine nici sa nu te mai ridici de acolo vreodata! -Tamaraaaaaaaaaa(Incepuse sa ridice tonul,prevestind o furtuna verbala daca nu chiar fizica) -Da,August. Ce vrei? -Nu imi dai sa mananc? -Nu cred ca dorintele mele sunt ascultate astfel incat sa nu te mai poti ridica. Deci nu. -Te duci la piata? -Eu iti spun ca trebuie sa plec si tu ma iei cu piata. (Si incepu sa rada,destinzand atmosfera prin care plutea furia lui August. Rasul ei cristalin parea ca cel de odinioara,dar avea o nebunie plina de tristete,greu perceptibila. Oricum,izbucnirea ei umplu camera de sunetul melodios si trada o ironie de martir.)Eu plec. Atat trebuie sa stii. -Si daca nu te las eu sa pleci? Pana la urma ce crezi? Ca esti asa...de capul tau?(si surase la coltul gurii,in timp ce isi aprindea pipa la celalalt) -Tu nu mai traiesti bine,nu in timpul meu. -Ia si cateva portocale. Ca nu mai avem.... -Zii zau cu limba-ntre dinti! @ Si tranti usa dupa ea. August hotari ca trebuie sa schimbe atitudinea Tamarei. Categoric fusese prea bun cu ea,de asta acum se poarta asa. Ce e in fond in capul ei? Ca poate sa faca chiar asa...ce vrea ea? E totusi mama. Poate cam tanara,dar si el e tanar si nu se poarta asa. In plus...daca s-ar afla in societate discutiile lor ar trebui sa o declare nebuna,caci e clar ca nu mai stie de ea. In fond..?unde s-o fi dus acum? @ Tamara a inceput sa mearga pe strada principala,hotarata ca si cum ar fi trebuit sa ajunga urgent undeva. Nu avea geanta cu ea,doar borseta cu banii pentru cheltuielile zilnice,caci aceasta statea in vestibulul de la intrare si a apucat sa o ia. A mers pana a inceput sa isi simta rasuflarea grea,apoi s-a oprit. Perdelutele brodate sau de catifea ale trasurilor se trag usor in spate,pentru a vedea cine e doamna eleganta ce merge pe jos. Locuitorii curiosi ai orasului deja incep sa se intrebe de ce e singura Tamara,fara August in public?! @ Dar pana la urma unde sa mearga? Ce sa faca? Asa...?fara nici un bagaj? Nu se poate. Desclesteaza usor mainile,indreapta spatele si ridica privirea semeata,cu un aer de superioritate candva caracteristic. Chiar se va duce la piata. In fond plimbarea i-a facut bine,a mai luat aer...a fost o prima experienta de una singura in oras dupa atata timp. @ Noroiul din piata ii murdareste rochia. Negutatorii disperati isi intind marfa peste tarabe ca sa atraga doamna,dar nu au succes. Doamna pare ca se fereste,caci are de ce se teme. Toata piata e plina de acesti viitori burghezi si de sevitori trimisi sa cumpere ceea ce le cere stapanul. Ea nu are ce sa caute acolo. Totusi,nu poate sa plece cu mana goala. Ajunge in fata unui morman de portocale si lamai asezate pe o carpa zdrentaroasa dar groasa,intinsa direct pe jos. @ Constientizeaza o problema. Nu are in ce sa care orice ar lua. Totusi,negustorul dornic sa vanda marfa,are o plasa cu broderie de vanzare pentru o nimic toata! Face reducere pentru doamne asa frumoase si tinere.... @ ,,Cred ca ajung astea....August a zis cateva. Acum chiar trebuie sa ajung mai repede acasa,locul asta e groaznic.,,Asa gandea Tamara,cand noua plasa isi pierdu capatul si toate portocalele se imprastiara pe jos. Multe fura adunate in graba de cersetorii infometati.Totusi Tamara se apleca si ea ca sa mai recupereze cateva,cand observa o mana intr-o manusa de piele alba ce I se intinde maiestuasa,pentru a o ridica. Luand-o,portocalele din poala rochiei se rastogolira,creand un moment desavarsit penibil. -Ah doamna stati,le voi aduna eu. Nu va mai aplecati.... -Va multumesc domnule....astazi sunt foarte neindemanatica,de fapt nu stiu ce mi-a venit sa trec prin piata neinsotita. -Nu face nimic,nu face nimic.... @ Si acest cuvant,nimic...rasuna in capul Tamarei ca un clopot de biserica. Vocea barbatului era curata,aparent sincera. Nu avusese timp sa ii vada fata,dar costumul de dandy crem ii evidentia latimea umerilor si il facea sa para mai masiv. -Cine sunteti domnule?

asa,de 14:>

2010-02-15T18:21:00.001+02:00

@Nu stiu exact. Ma simt pierduta. Poate ca asa si sunt. Sau poate doar irecuperabila. Nu stiu ce e de preferat. Un sfarsit sau un nou inceput? Tu ai visat vreodata ca esti cazut? Ai visat caderea in prapastie? Negrul acela care te inghitea si te aducea la realitate? Poate ca e doar o stare trecatoare. @Oricum,voiam sa vorbesc despre data de azi.14. E ziua bunicii mele,scuza buna pentru a nu merge la unele cursuri. Nu tin neaparat sa celebram dragobetele si nu sf valentin. Imi e cam indiferent,poate din cauza ca nu tin cont de nici una. Daca iubesti...iubesti continuu,nu cu salturi,nu azi mai mult ca e 14 sau 24. Dar e vorba aici de un profit urias pentru toata mass media,pentru florarese,pentru producatorii de bomboane ,etc. @Cred in continuare in dragoste. In ea si in Dumnezeu. Credintele astea ma fac sa ma simt om,incoruptibil om si nimic altceva. Cred ca salvarea sufletului se gaseste astfel. E o maretie atat de mare in aceste lucruri incat nu poate exista un alt sens...nu la fel de maret. @Intr-adevar,aberez. Dar! Pentru ca mereu exista un dar. Daca lumea ar iubi mai mult...ar fi mai fericita...cred in scopul acestor sarbatori,pentru ca datorita lor trebuie sa fi aparut si cativa noi indragostiti! Deci,cativa fericiti!deci,mai putini frustrati!

Indragostitilor

asa...de iarna:))

2010-02-13T22:13:00.004+02:00

@OK .m-am hotarat sa iubesc. Si culmea! Am si reusit! Reusita asta nu o pun decat pe seama lui Dumnezeu pentru ca eu una,nu mai aveam putere nici macar sa mananc si sa ma trezesc dimineata. Dar se pare ca totul! Dar totul are o rezolvare la un moment dat! Deeeeci! Orice ar fi,nu trebuie sa va panicati :))culmea...trebuie sa va rugati...asa...cum am facut eu. Si pentru ca vremea este un subiect mai discutat aici decat in Londra,am sa imi spun si eu parerea,ca sa nu muriti prosti!=)). Se poate spune ca radioul meu cel de toate zilele m-a inspirat pentru ca! Am ajuns la concluzia ca m-am nascut sa ii luminez pe cei ce nu asculta radio Guerilla:)). Cum spunea unul dintre baietii de acolo(Doamne ajuta ca sunt toti baieti!ca tare nesarate mai sunt comentatoarele de la radio!)presa a transformat iarna intr-o nenorocire nationala. @Perceptia oamenilor a fost alterata,astfel ca toti se vaita ba de frig,ba de zapada,pana si cei care oricum nu ies din casa niciodata! Si pe ei ii ingrijoreaza vremea asta! Daca ar putea sugarii sa vorbeasca,ar spune ca e prea multa zapada!. Ei bine,imi pare rau ca scriu asta deabia acum,cand zapada a inceput sa se topaesca,dar acum am gasit un ochi de timp liber si strecor la gramada cuvinte,in speranta ca veti recepta ideea. @Si care e ideea? E simpla. Va spun ceea ce cred eu,poate voi avea onoarea de a imi da dreptate. Pana la urma,e iarna! Ma mira ca si bunicile se vaita de iarna(nu ca ar iesi din casa) dar se presupune ca au mai vazut ierni de genul. Pe cand bunicile imi citeaza ce a spus cate unul la stiri,de cat de plina de ometi este sarmana noastra tarisoara,cate drumuri blocate,etc. Cred ca daca la stiri s-ar da si informatii care sa imbogateasca asa zisa cultura generala,bunicile mele ar fi niste enciclopedii vii! In schimb,nu e asa. Si revenind la subiectul meu. Eu am simtit ca e iarna si atat: poate din cauza ca atunci cand eram mica zapada mi se parea si ea mai multa...mi s-a parut o iarna absolut normala! Din pacate,nu am prea vazut copii jucandu-se in zapada pentru ca ii tin parintii in casa. Si cum spunea si cine spunea ca nu ii stiu dupa nume(dar toti sunt destepti)copiii au ajuns praf,stau la calculator mereu. Si este perfect adevarat! Scuza mea este ca niciodata nu am agreat jocurile in zapada,dar imi place sa vad alte persoane razand cu obrajii rosii in zapada:)). Toata lumea e ingrijorata de codul portocaliu(nu de bugetul alocat dezapezirii). De fapt,iarna a ajuns sa fie vazuta ca un cosmar. Si nu e ! totusi! Deci,sfatul meu ar fi sa nu va mai uitati la tv deloc,nu mai cititi ziare ca sunt si alea de kkt. Nu ascultati alt radio decat guerilla!!!! O iarna frumoasa in continuare! Pentru ca da,poate fi frumoasa daca iti schimbi dioptriile:))sau renunti definitiv la ochelari:))

Iubitul meu...timp

2010-02-02T14:53:00.003+02:00

Eu sufar pentru fiecare pas gresit,pentru fiecare cuvant care l-a inlocuit pe cel corect,pentru fiecare moment in care mi-am vandut sufletul si m-am tradat. Sufar insutit pentru tot ce a fost si spre nenorocirea mea nu va mai fi niciodata.Asa singura si parasita cum ma simt si sunt aivea,ma intreb de ce pun atata suflet acum in ceva ce nu a avut niciodata atat de mult.Simt ca am gresit atat de mult incat si respiratia ce-am avut-o as vrea sa-mi fi fost altfel.De ce-ul rasuna ca intr-un abis ce duce spre infern.De ce mai simt acum?cand s-a terminat si a primit capat ceea ce nu trebuia sa aiba vreodata.Am gresit atat de mult incat ma simt eu insami o greseala,pana in varful fiecarui fir de par.Regretul asta pare o apa plina de sare ce sapa in piatra si face canioane.Haurile create sunt atat de mari incat imi par infinite.Simt un intuneric ce-mi vesteste nestiinta si-mi adevereste lipsa ce-o am.Eu ma definesc ca o lipsa,lipsa a tot ce trebuia facut corect.Timpul e singurul ce-mi jura credinta. Dar ce sa fac eu cu timpul daca nu pe el il iubesc?daca nu de el am nevoie?Am o frica de copil mic pentru constatarea viitoare ca si acum gresesc.As vrea sa imi cer iertare dar n-am cui. Doar mie..si n-am ce face nici cu o mie de iertari..am nevoie de indreptari.Si nu stiu ce sa fac.As vrea a dau timpul inapoi.Doamne cat as vrea...dar timpul nu se mai intoarce..timpul doar imi promite ca va fi mereu cu mine.Sunt bolnavul in covalescenta caruia i se promite vindecarea daca nu face complicatii neasteptate.Dar Doamne cat sunt de asteptate!!Astept Sensul ca pe o pastila mantuitoare,cu o credinta cladita pe un turn gol.In povestea asta tragica nimeni nu moare,nimeni nu uraste,dar eu ma aflu intr-o moarte perpetua..iar mintea mea proasta cauta solutii pentru trecut si nu pentru prezent.Si ma trezesc mai tanara..intr-un balon de sapun,de unde pot vedea cum era bine..dar nu pot face nimic.Si desi ma detest,tot eu sunt cea care ma iubesc cel mai mult,fie si doar prin faptul ca eu ma ascult continuu..ascult glasul meu dojenitor...ca un pickup stricat..e pickupul meu stricat..al carui disc a ramas blocat,blocat in timp si spatiu de un nod de sentimente.A nins atat de mult ca nodul s-a facut movila,movila munte,muntele infinit...iar eu am slabit..si mai mica sunt...si asa...as vrea sa desfac nodul si cu ata sa cos unde vreau eu..sau niciodata.Sa ingrop ata in pamant sa putrezeasca?sa-i dau foc?Tebuie doar sa imi spuna credinciosul meu timp cum sa fac infinitul nod de ata...si cum sa-l descurc...iubitul meu...timp.

Multumiri Antoniei pentru minunata poza:))

ena,doi,try-again together we are

2010-01-28T23:36:00.003+02:00

@Amintirile mele...scumpele mele amintiri. Le simt ale mele,si imi e drag de ele. Simt ca sunt tot ce am si ca ma definesc. Am senzatia ca sunt copii mici toate,si toate stau in mintea mea. Unele plang altele se joaca frumos...altele canta...dar nu e haos..pentru ca nu poti fi atent decat la una. Nu le poti vedea sau asculta pe toate in acelasi timp. Imi e drag de tot ceea ce s-a intamplat,si as vrea sa mai pot sa retraiesc momentele frumoase. @Sunt unele momente in viata cheie. Poate de la high key:>. Sunt acele momente in care simti ca nu mai poti face fata,ca ai sa cedezi si culmea! Nu te mai ia Dumnezeu! Si nici macar un lesin acolo micut nu iti da! @Ei bine,eu am intrat in depresie,sau poate ca doar ma laud ca am facut-o! E acea stare magnifica...in care viata si-a pierdut sensul(desi am vazut-o pe silvia in fusta!!!!)da. Simt in continuare ca traiesc ca o planta vegetala(de parca ar mai fi altele) si ma roade faptul ca nu mai sunt sigura de viitor. Ca nu stiu cand voi mai iubi,nu stiu cand ma voi casatori nu mai stiu nimic din viitor,iar modul asta de viata categoric NU e pentru mine! @Culmea e ca NU vreau sa mor. Dar chiar deloc! Poate ca motivele actuale le compenseaza pe cele din copilarie,inexistente. Vreau doar sa dau un ff ca sa treaca totul mai repede,pentru ca nu sunt in stare sa trec peste tot ca peste o groapa de sosea,si nu imi place perioada asta in care sunt bolnava. Si ca intr-o raceala,in loc sa imi curga nasul imi curg ochii si delirez in trecut de la o febra inexistenta. Desigur,un mic accident de masina nu ar strica! Un lesin o vizita la spital ceva! Cred ca inconstientul imi spune sa imi doresc asta,pentru ca asa m-as trezi din drama asta patetica si jalnica si mi-as da seama ce inseamna viata. In schimb,motivul constientizat este acela al victimizarii(ca orice persoana proasta),fiind curioasa de posibilii mei vizitatori.Dar nuuuuu. Eu sunt sanatoasa tun! @Imi pare rau ca nu mai sunt capabila sa maschez ceea ce traiesc,ca vorbesc la persoana intai. Dar nu mai sunt in stare,sunt o incapabila,cel putin pe moment. O sa ma straduiesc totusi sa mai scriu cateva parti din amalia si weil nicht. Desi nu cred ca mai tine si altcineva minte in afara de mine despre ce era vorba in ele. @Este o senzatie noua,si trista,si coplesitoare,si urata si rea si groaznica in ansamblu! Senzatia de prostie. Sa stii ca tot ceea ce ai facut pana in momentul curent in viata a fost gresit. Sa nu poti sa dai vina pe altii asa cum ai vrea. Sa nu poti opri o suferinta si sa nu poti sa o alini macar cu faptul ca nu e vina ta. Sa iti dai seama ca esti PROST este primul pas. Stiu ca e primul,dar nu stiu care e al doilea...pentru ca nu mai sunt in stare sa ma ,,destept,,. Sa stii ca ai fost tras de sfoara de propria ta prostie,nemarginita...sa stii ca te-ai sacrificat pentru ceva inexistent. Sa vezi cum de fapt nu ai fost decat un obiect teribil de prost dar care se credea destept... E groaznic...e coplesitor...te face intr-adevar sa iti smulgi parul din cap! Sa pierzi totul cand credeai ca ai totul...sa nu iti ramana decat amintiri...Pana la urma...ce mai valoreaza amintirile daca prezentul nu te mai are in comun cu ele decat pe tine? Cand totul se schimba fara sa poti sa controlezi ceva,desi te credeai stapan... Sa iti para rau dar sa nu conteze absolut deloc...sa nu se schimbe nimic...pentru tine... @Dar cred ca se detaseaza totusi impresia de greseala. Perceperea gresita a fost prima. Exista scuza lipsei de experienta...dar nu e de luat in seama,in conditiile in care desteptaciunea pretindea un inalt loc in mine. Senzatia ca fiecare pas facut a fost gresit. De la inceput...pana la sfarsit. Culmea e ca impresia era de stapanire totala,odata primit sutul in posterior gatul se intoarce spre spate. Si ce vede. Nu numai ca nu se poate intoarce,dar nu poate schimba nimic,nu mai poate reface nimic,nu mai poate repara nici una din greseli. Nu iti mai ramane decat sa doresti fericirea celor ce le-ai gresit...si sa nu ii urasti,cu atat mai putin sa te mai bagi in viata lor reparata de buba de tine,sa te bucuri de binele lor,fara tine. @Un lucru e sigur. Niciodata,dar NICIODATA nu incercati sa uitati pe cineva prin intermediul altei persoane. Nu veti reusi DECAT sa le pierdeti pe amandoua dupa ce ati ajuns sa le iubiti in egala masura,si veti suferi dublu deci...eventual triplu daca mai aveti vreo trauma din copilarie..

Iubitului Quijote,care lupta si el pentru ceva inexistent la vremea lui,depasit. si cand a realizat care era realitatea...era pe moarte. a murit sanatos!

Nenorocitul de 3!

2010-01-22T23:19:00.002+02:00

@Cred ca exista si un drept la fericire.trebuie sigur sa existe si asa ceva! Oare cum se presupune ca ne-am putea detasa de bucuriile materiale atat de mult incat sa nu le mai simtim? Nu prea stiu... am ajuns la o concluzie. Dar am uitat-o si pe aia. Pentru ca m-am luat cu altele. Un mecanism de aparare...cica asta ar fi uitarea dupa o trauma...autoaparare. Ma intreb cat de mult ma apar eu,daca nu am nimic. Nu simt nimic. Sau e o durere ca aceea de sub un plasture..mocnita,vie,in reparatie ascunsa. @Vreau sa traiesc. Sa fiu sincera si sa ma bucur ca fac totul atat de corect,pentru ca daca argumentezi bine totul e corect. Vreau sa inving, sa ma distrez si sa simt ca traiesc si altfel decat in colivie. Da...probabil ca nu o sa mai iubesc o vreme...pe nimeni nou mai bine zis:))dar oricum...ideea e sa simtim,si ma simt EU atunci cand plang si sufar. Cred ca sunt facuta pentru asa ceva,cred ca mereu o sa mi se intample nenorociri emotionate...doar ca sa le fac fata. Ca sa ajung de piatra? Inca nu am vazut pe nimeni de piatra..dar piatra nu face riduri! Dragul de numar 3...el face totul. Sfanta Treime..de acolo incepe. Apoi 3 copii,3 feciori de crai,3 probe,totul e cu 3! Atunci...e clar ca trebuie sa fac o poveste cu 9! Nu vreau sa mai pup pe nimeni! Poate doar in aer pe colege cand ajung la scoala:))acele muahuri banale obisnuite intre pupeze:)). Nu vreau sa mai simt parfum masculin,si e si mai aiurea cand fratemiu lasa dare prin casa..Dar fie. @Nu imi mai prea simt amintirile:)). Seara vreau doar sa plang:))mereu,continuu si linistit sau nu. Dar as vrea sa pot sa plang. Dar nu pot. Si deci ascult melodii care incearca sa trezeasca ceva,dar nu sunt decat sunete frumoase...Nimic nu mai are semnificatie. Nici eu nu imi explic prea bine asta...o bratara e doar un fier sau mai multe fiare...o pictura e doar un desen...origami e doar un servetel...mai exista pozele. Poate ca alea ar mai reusi sa trezeasca ceva,dar nu vreau sa le vad. Deci memoria mea e intr-un somn continuu,linistit...permanent...rar tulburat. Doamne ajuta! @Ce e libertatea? Nu e doar un alt fel de singuratate? Este singuratatea ,,enjoyed,,...sau apreciata sau de care te bucuri. Eu nu sunt singura desi am fost parasita. De 3 ori culmea!:))Eu ma pot considera libera caci vad mereu oameni in 104! si in fiecare zi exista cineva care sa imi spuna pe nume!caci mi-l stie! Concluzie? Nu sunt singura! Si nu cred ca o sa fiu vreodata! @Si da! Te iubesc! Pentru ca asa vreau eu acum,si pentru ca am aflat ca sunt doar cuvinte,jegoasele de cuvinte,care nu inseamna nimic. Si daca iti zic ca te urasc,va fi la fel de adevarat ca faptul ca te iubesc,pentru ca nu pot trai impreuna.Adio,draga:)).

p.s.:la un moment dat o sa fac o colectie de declaratii ca sa imi aprind un foc pe deal!

Sticla si Sticloanta

2010-01-18T19:41:00.004+02:00

@Vreau sa fac ceva de sticla. E teribil de moale cand e topit...un suflu si apoi ramane pe veci asa cum o faci tu. Asta e sticla. Si daca nu ar fi existat reclama aia la bere cu niste sticlari poate ca nici nu as fi aflat vreodata de acest proces...pentru ca nu tin minte cand m-am intrebat cum se face sticla,dar stiu ca mi s-a raspuns:se sufla.(?!)Raspunsul asta normal ca m-a lasat si mai nelamurita decat inainte. Dar serios acum...chiar nu ne gandim deloc la ceea ce ne inconjoara. Si poate ca acum am o obsesie pentru sticla,dar e motivata! Sticla..e rece si tare si cel mai important:se sparge! @ In clasa a8a am avut onoarea sa ascult o creatie de-a andrei:))parca se intitula...fetita de cristal:))desi atunci nu am spus nimic negativ. Recunosc acum ca:mi s-a parut o tampenie. Mai ales cand ii cadeau membrele de sticla pe strada in timp ce alerga. Sau cand mama ii aduna cioburile de parca ar fi fost creieri zdrobiti:)). Daca aveai o stare melancolica...probabil ca i-ai fi dat seama ca in esenta(sau in intentia autorului)scrierea era trista! Caci sarmana sticla umana a murit de la atata discriminare! Sau altfel spus:discriminarea a omorat-o!:)) @Tot afundandu-ma eu in nuvele lui cervantes,numai ce ajung la ,,Licentiatul Sticloanta,,ca mi se pare ca ar veni de la sticla titlul...dar nu credeam ca urma sa citesc! Povestea in sine nu este mai fascinanta decat restul nuvelelor sale. Tin totusi sa mentionez pentru cei care nu stiu ca cervantes a fost primul spaniol care a scris nuvele,deorece in secolul lui(XVI-XVII)inca nu aparuse acest gen. Tocmai din aceasta cauza le-a numit ,,Nuvele exemplare,,. Si chiar pot fi exemplare. Pe langa multele note sarcastice ilustreaza viata acelei vremi intr-o maniera exceptionala si anume:trecand prin toate clasele sociale si prin mai multe zone. Daca vastele cunostiinte ale lui cervantes ne pot surprinde,nu mai prejos mi se pare munca traducatorilor,care au scris cam 200 de pagini cu note explicative! Nu vreau sa va mai spun despre cervantes,pentru ca slava Domnului!sunt destule pagini pe wikipedia! @Oricum,ideea este ca in nuvela mentionata mai sus apare un student(la Salamanca)otravit care innebuneste. Iar nebunia lui consta in faptul ca se credea de sticla. Iar felul in care facea asta este scris exemplar de genialul autor. Apare si un preot care reuseste sa il vindece. Problema apare cand,vindecat fiind,ajunge sa moara de foame pentru ca nu mai spunea nimic intelept(ca inainte)si nu mai interesa pe nimeni persoana lui. Nu vreau sa trag vreo morala(dar m-as bucura daca ar fi cineva care sa citeasca acele nuvele ca sa pot schimba pareri!). @Eu vreau doar sa atrag atentia asupra unui aspect. Si anume al ideilor impartasite. Andra,fara sa fi citit ceva de Cervantes in viata ei,fara ca macar sa ii stie numele complet si ma rog,a ajuns sa aiba o idee asemanatoare. Aceea a unui om de sticla. Ma rog...Cervantes nu a fost atat de fantezist incat sa il faca pe om de sticla,dar dandu-i o nebunie care sa il faca sa se creada astfel. Tot asa,am spus eu intr-un post vechi pe care nu il mai prea tin minte,cum ca prietenia este ca o dragoste fara atractie fizica. Pentru a afla mai tarziu de la ruxandra ca tocmai Shakespeare a spus ceva in acest gen! Spun tocmai el pentru ca nu sunt mare fana sau mai bine zis,nu am studiat inca mai nimic de el. @Toti ne credem atat de...speciali daca pot spune,incat ajungem sa ne consideram neintelesi. Majoritatea tristi,suparati,molesiti,ipohondri,paranoici,increzuti,gelosi...si intr-o oarecare masura prosti. Dar cel mai interesant de observat este reactia oamenilor la insulte. Nu e normal sa jignesti,nici sa fii jignit dar nici sa sari ca ars daca ti se spune ceva. Cred ca reactia asta...exagerata dupa parerea mea este cauzata ori de prea multa incredere in sine ori de naivitate,ori de prostie insasi:)). Pentru ca!daca tu stii ca nu esti prost,atunci nu o sa iei prea tare in considerare nici vorba in sine,dar mai ales persoana care a spus-o;apoi daca esti realist poti sa accepti ca nu esti perfect si nici genial,ca ai partile tale proaste si momente proaste,sau invers:))adica cel care te-a facut prost poate fi asa. @Iar o alta constatare ar fi urmatoarea. Am observat ca inevitabil oamenii isi cauta un partener/a. Nu vreau sa incerc sa mai gasesc motive pentru care se tem de singuratate,sau nici macar,sau simt nevoia de giugiuleala,sau vor sa aiba cine le pune pampersi la batranete,sau sunt condusi de instinctul reproductiv etc. Cei complexati(si majoritatea e constituita din complexati sau frustrati)cauta pe cineva care sa aiba ceea ce lor le lipseste. Adica,cei care isi constientizeaza defectele cat mai bine,vor cauta pe cineva care sa le compenseze. Adica daca eu dorm pana la 12,si mai si consider asta un defect,ar trebui sa vreau o gaina,ca aceea are un bioritm bun! @Pe de alta parte,cei care au un surplus de inceredere in ei,care se cred superiori tuturor,nu isi doresc decat ilustrarea lor in varianta sexului opus. Si poate ca generalizarea aceasta este pripita,daca nu as mentiona si categoria celor care isi doresc binele. Binele prin frumos,prin altfel si atat,ca nu e frumos sa comentezi:)). @Iarna asta e frumoasa...are zapada...si e frig...si te indeamna la visare in fiecare zi. Eu una,as vrea sa nu mai simt frigul si sa fiu un fulg de zapada. Sau mai bine zis...sa fiu un fulg de zapada,caci asa nu as mai simti frigul oricum. Si asa,ca fulg de zapada sa calatoresc in toata europa!sau cat de mult as putea!pe toata terra! Singura chestie care m-ar deranja...ar fi pozele:))nu pentru ca nu as putea face dar nu stiu cum m-as diferentia de ceilalti fulgi!!!=))o iarna placuta in continuare!

ganduri de anul nou:))

2009-12-31T19:12:00.002+02:00

Sunt atatea lucruri de care sa fii fascinat pe lumea asta incat e o tristete sa fii plictisit. Asa e,trist sa fii plictisit. Credeti ca pamantul stie ca vine alt an? Credeti ca mai stie cineva in afara de noi? Oamenii? Doar noi stim,pentru ca noi am creat anul nou,ca pretext de sarbatoare,de asta si doar atat. Maxim un astronom ar avea de ce sa se bucure. Anul nou ce inseamna?ca s-a mai invartit un pic pamantul,ca ti-a mai aparut o dunga pe fata?ca nu mai mergi la serviciu o zi? da..si ca ai reusit sa mai stai in viata un timp. Nu e mult. Cioara aia urata,neagra,cu un cioc atat de inestetic traieste 500 de ani..tu esti norocos daca faci 80:))80 dragule:))nu ti se pare putin?totusi? Atata se vorbeste despre dreptul la viata...dar dreptul la moarte?pe ala de ce nu il vrea nimeni?Oamenii astia asa de multi nu inteleg ca vor sa traiasca doar din cauza instinctului. Si totusi,omul e dator sa caute fericirea si odata gasita sa se chinuie sa o mentina,sa o pastreze. Eu nu stiu ce om isi poate face datoria:)). Omanii cica sunt fiinte complexe,ca pana lor...gandesc...au sentimente...:>dar mai toti au trasaturi atat de evidente incat e greu sa nu ii cataloghezi,sa le pui eticheta in frunte. Cine vrea sa fie om,trebuie sa iubeasca,si inainte de asta,sa invete ce inseamna asta. Nu e simplu sa iubesti. Deci,pentru ca tot celebrati acest an nou,incercati sa faceti si ceva bun. Pentru voi si pentru ceilalti. Incercati sa va indragostiti daca inca sunteti nesimtiti:))sau continuati ceea ce va face fericiti. La multi ani:))si nu uitati sa purtati ceva rosu:))(tuturor,dragilor:)))

Nichita Stanescu,de anul nou:))

2009-12-31T18:20:00.000+02:00

Neomodernismul a fost orientarea literara a anilor 1960-1970,initiata de un grup de tineri poeti care au revenit la lirism dupa perioada realismului socialist,cand poezia a fost pusa in slujba ideologiei comuniste. Generatia anilor 60 a redescoperit subiectivitatea,senzorialul ,afectivitatea si mai ales puterea expresiva a limbajului,abordate intr-o forma inedita. Cativa reprezentanti ai acestei generatii sunt Ana Blandiana,Ioan Alexandru,Cezar Baltag,Constanta Buzea,Adrian Paunescu. Insa Nichita Stanescu s-a detasat in cadrul acestei miscari prin reconstituirea limbajului poetic si prin schimbarea liricii reflexive,asa cum se constata mai ales in volumele 11elegii,Necuvintele,In dulcele stil clasic. Nichita Stănescu, numele la naştere Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din Bucureşti) a fost un poet, scriitor şi eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române. Considerat atât de critica literară cât şi de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o denumea „Dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparţine temporal, structural şi formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Ca orice mare scriitor, însă, Nichita Stănescu nu se aseamănă decât cu el însuşi, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu şi Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici şi poetici. A fost laureat al Premiului Herder şi nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură (1980). Fiind considerat al treilea inovator al limbajului poetic in literatura romana.dupa Mihai Eminescu si Tudor Arghezi,poezia acestuia prezinta anumite particularitati reprezentative pentru lirica neomodernista. In cadrul operei acestuia,surprinderea apare cu fiecare vers,poetul reusind sa capteze atentia cititorului prin inselarea asteptarilor. Temele sale diverse,abordeaza adesea intelectualismul,miturile(reinterpretate),reflectii filozofice,cuvintele in sine. Poetul a abordat de asemenea si marile teme ale liricii,a considerat ca singura cunoastere deplina se poate atinge numai prin poezie,aceasta din urma constituind o participare la creatie. In ,,Arta poetica,, Nichita Stanescu arata curajul necesar pentru a fi poet,deci pentru a crea. Considerand descurajarea poetului cauzatoare atat frunzelor copacilor,cat si femeilor gravide(acestea ,,n-ar mai naste,,)genialul autor incheie ironic,accentuand motivul prin repetitie,,din gratie si din grija,, afirmand ca poetul ,,moare intotdeauna,intotdeauna,/inainte de a se descuraja.”. Daca in primele sale lucrari se poate observa o jubilare intre elanurile adolescentine(Mister de baieti) si consonanta cu sinele si cu lumea(Dimineata marina),si chiar cu ,,iubirea ca sentiment originar al nasterii cuvintelor,,;in cel de-al doilea volum predomina o dragoste ca stare sigura,fiind de asemenea abordata relatia ,,eu-timp,,.Urmeaza apoi perceperea dureroasa a timpului,corporalitatea ajunsa absurda,sincretismul simbolurilor,imposibilitatea materializarii imaterialului. Dar cea mai caracterizanta trasatura a operei poetului este abstractizarea. Pentru mine aceasta a constituit inceputul unei iubiri. Iubirea pentru poezie,pentru frumos,si asa cum ar zice poetul in sine,iubirea pentru creatie. Elementele abstracte pot face poezia dificila,consider acest lucru ca o cerere pentru respectul muncii. O poezie stanesciana nu se citeste pe drum,in statie sau in pauze,dar in liniste,acasa,asa cum savurezi o bomboana rara si fina de ciocolata. Abstractizarea permite imaginatiei sa lucreze,elementele poeziei creand frontiere din ce in ce mai indepartate. In doar patru versuri poetul reuseste sa atinga o coarda sensibila a oricarei persoane. Acest lucru este vizibil in ,,Poem”,una dintre cele mai cunoscute lucrari. Pentru ca orice comentariu ar fi inutil:,,Spune-mi,daca te-as prinde-ntr-o zi/si ti-as saruta talpa piciorului,/nu-i asa ca ai schiopata putin,dupa aceea,/De teama sa nu-mi strivesti sarutul?...”. Intr-un mare numar de opere se poate observa dorinta pentru intimitate,pentru libertatea manisfestarii sentimentelor,in altele dorinta unei unitati si chiar ironia(,,Strigaturile”)cat si metafizica. ,,Nichita Stanescu” este cel mai important poet roman de dupa cel de-al doilea razboi mondial.Odata cu el,prin el,logosul limbii romane ia revansa asupra poetilor ei,”-Stefan A.Doinas.

Ultimul de la 16 ani:))

2009-12-19T00:20:00.003+02:00

Fie ca iti place fie ca nu, eu tot sunt,tot o sa fiu. Si cel mai important,tot am fost. Nu poti sa schimbi nimic,nu poti nici macar sa stergi amintirile. Tragic,trist,tampit=>tembel? Ei bine...in cateva minute fac 17 ani. Nu am emotii. Stiu din experienta ca nu se schimba nimic. Mai stiu si ca ziua asta nu e diferita cu nimic,nimic de toate celelalte. E doar 19 decembrie si atat. Cand eram mica aveam senzatia ca de ziua mea e o mare sarbatoare. Mai tarziu am fost foarte dezamagita cand am aflat ca nu e asa. Totusi,nimic nu s-a schimbat,desi dezamagirea mea a persistat o vreme. Nu am nimic special de spus. Totul se mentine la un nivel foarte normal al normalului. Poate prea normal..? as vrea un pic de...actiune? O schimbare ceva? Nu imi ajunge ca am mutat canapeaua,as vrea sa mut casa,undeva la munte....la o cabana...as vrea sa merg cu telecabina...am stat prea mult in orasul asta. O sa plec la un moment dat. Pana atunci...vreau sa ma bucur de sarbatorile astea..de toata luna....si tot ce pot. Pot spune ca vreau sa profit de tot,numai de zapada nu.inca. Desi o sa fie si ea folosita intr-un scop artistic,zilele astea. Profit de fiecare dimineata ca sa dorm si sa ii compatimesc pe cei ce ies afara pe intuneric :)) De asemenea o sa gatesc. Am facut curat si cei 4 brazi:)). Am cumparat cadouri,urmeaza sa le dau si gata. Ma simt bine pentru ca simt. Si e placut sa fii uman:)). Anul asta in sine...a fost destul de interesant. Experienta cea mai traumatizanta:varicela:.cea mai placuta:waterpark:)).cea mai relaxanta...cititul la tara...cea mai stresanta...ora pastilei:))oricum:))m-am mai schimbat din multe puncte de vedere. Mi-am dat seama ca nu ai cum sa fii intr-un singur fel. Drept umare acum imi este imposibil aproape sa ma caracterizez. Un lucru e sigur. Esti asa cum vrei sa fii. Posibilitatile sunt nelimitate. Iar imposibilul nu exista in continuare. Iubirea si-a pastrat in continuare locul1 daca pot spune asa,si ma bucur foarte pentru ca si pe blog sunt mai multi care au votat dragostea decat prietenia. Ei bine,dragi cititori,Romina(adica eu)va iubeste pe toti astia care stiti ca exista. Si tot romina isi spune singura la multi ani,pentru ca poate cel mai important lucru este...sa te iubesti pe tine. Sarbatori fericite daca nu ne mai auzim. Sper sa primiti multe cadouri,daca nu,va sfatuiesc sa va cumparati singuri ceva:)):*:*:*

Printre altele,alegeri.

2009-12-07T23:18:00.005+02:00

Si ce daca? Si ce daca imi pasa sau nu imi pasa? Si ce daca esti un purice? Si ce daca esti un elefant? Pana la urma de ce trebuie sa ne pese chiar atat de mult? Si cine suntem noi sa hotaram cum trebuie sa fie ceilalti? Eu ma surprind mereu comentand. Ia spune tu mai ROMANULE. Cum te simti? Cum o mai duci? Eu sunt tara ta,Romania. Ma mai iubesti? Si trecand peste aceste aberatii atat de specifice mie,voi aborda si eu un subiect electoral. Mai mult ca sigur,nu sunt in masura de cauza,nici macar nu pot sa votez(deocamdata)si totusi,va invit sa va spuneti si voi parerea,poate reusiti sa mi-o schimbati pe a mea. A iesit Base. Cine se bucura mainile sus. ok...mai usor mai usor. ei...a pierdut geona...da nu e ca a pierdut el amaratul,dar a pierdut si antonescu si eduard manole si mai ales Vadim! Imi place la Vadim faptul ca mereu s-a diferentiat clar de toti ceilalti concurenti. Nimeni nu a mai avut curajul sa faca pe atata lume hoata in sus si in jos ca el,in masura in care eu ma uit la tv foarte,foarte rar. Problema lui este ca poate fi considerant extremist. Nu prea ma pricep eu la politica,dar indarjirea omului asta ma sperie,poate tocmai din cauza asta il si gasesc interesant,special. Omul asta are principii. Nu neaparat corecte,dar are. Nu e ca o trestie unduitoare dupa nevoile personale. Base saracul are un ochi si ditamai chelia. Ca este impozant poate ca nu ar conta,dar atat vocabularul,prestatia,cat si istetimea lui par sa lase de dorit. Si hai sa ne dorim....si hai sa ne dorim sa ii creasca par...sa isi indrepte ochiul....sa nu mai zambeasca asa....sa nu mai foloseasca acelasi limbaj slabut care nu denota nici inteligenta nici prietenie. Hai sa ne dorim sa se schimbe de fapt. De la geona ce sa ceri....imi inspira o prajitura din acea cu multa frisca(poate datorita ochilor albastrii,care au fost de altfel prezenti la toti candidatii)frisca din tub,si crema cu aroma de ipsos. Este FAD omul. Caracter nixu,putere de influenta ciuciu. Singurul motiv pentru care l-as fi votat pe gena este acela ca a fost sustinut de vadim.:))nu?:)). Cel mai tare mi s-a parut din tot showul asta interventia telefonic a lui vadim(!)in timpul serii alegerilor de pe tvr1. Vorbea cu atata patima incat ti se facea teama ca o sa vina prin telefon sa iti spuna cum basescu a stabilit sa se stinga pe rand luminile pentru ca un tovaras de-al lui videanu sa transporte cu duba buletinele de vot. Nu stiu ce sa spun...da...in fond...DE CE NU? Si totusi...in ce hal a ajuns si tara asta....E trist mai oameni...foarte trist. Eram zilele trecute in tramvai. Un om amarat si zdrentaros a inceput sa isi taragane picioarele amortite,goale si rebegite de frig prin tramvai,in timp ce se milogea de calatori pentru un leu,evident,pentru neajunsa paine. Nu stiu daca poezia era sincera sau nu,dar starea lui jalnica era reala,trista,traumatizanta,depravanta,uluitoare. El reprezenta atatia altii ca el. O femeia vorbea la telefon,alta si-a tras geanta,altul a facut un pas sa se dea un pic mai departe,toti au inceput sa se uite pe geam sau in gol,sau oriunde dar nu la amarat. De teama sa nu vina la ei. Unii se ciuguleau langa usa,altii radeau mai prin spate. Iar eleganta preistorica citea lejer ziarele pe scaun. Atata ignoranta...rautate...lipsa de compasiune...ce era junga...dar ce e lumea in ziua de azi...in ce stadiu a ajuns. Fara sa stiti,in timp ce voi stati la caldura alti oameni nu mor neaparat de foame(nu au painea aia de un leu ma nene,de cele mai multe ori nu o au pentru ca isi cumpara tigari sau alcool)dar mor din cauza frigului care ii duce la hipotermie. Acolo jos,la scara blocului tau. O sa te intampine vanat cand iesi din bloc,bucura-te!caci nu va mai avea voce sa iti ceara leul ala. Nu am mentionat de batranele alea care sunt prezente de la 7 dimineata pe langa biserici,magazine,pasaje,etc. Multi spun ca sunt oricum batrane....dar chiar e asa de greu de inteles dorinta pentru viata mai oameni? Credeti ca voi va veti dori vreodata sa muriti?cu adevarat. Ei bine,si daca aveti impresia asta,e gresita. Sa va explic faza. Cum spunea si freud,suntem fiinte sexuale. Si chit ca vrei tu sa mori din cauza ca esti suparat pe viata sau ai ramas fara bani,sau ai fost lovit de niste papuci in cap,sau ti-a murit cineva drag etc,fiinta aia primara din tine zice NU. Nu nu...mai stai...ca nu mi te-ai inmultit destul,carpa ordinara,stai si suporta aici viata. Fraiere. Instinctul asta este atat de primar,incat nu realizeaza ca de la o varsta femeila intra la menopauza si barbatii....la ce or mai intra si ei. Nu am mentionat mare lucru de ziua aia nationala. Singurul lucru bun la ea e ca a fost libera. M-am gandit cate salarii ar fi dat de steguletele acelea nationaliste.multe...destule...revolta asta am simtit-o si cand am vazut excesul de bancute de banci si de cosuri de gunoi amplasate pe tot bd. Decebal si pe la alba iulia,si probabil si prin alte,multe alte,zone ale bucurestiului. Cata bataie de joc. La cate bancute au pus astia ar trebui ca jumate din locatarii din zona sa iasa afara si sa stea pe banci,si tot nu cred ca le-ar ocupa pe toate. Cosurile de gunoi...in loc de ghena probabil ca sunt puse atatea. Si schimbarea nu o sa se produca,mai ales curand. Pentru ca toti suntem scarbiti de politica asta,incat nu ne mai bagam in ea. Si cine are principii si vrea sa fie corect va pica,iar cine va veni sa fure...nu va schimba nimic. Oricum...MA BUCUR CA A VENIT IARNA. Mi-a luat cam multi ani ca sa imi dau seama cat de mult inseamna anotimpul asta pentru mine. E perioada din care am cele mai multe amintiri frumoase,in care apar o groaza de ocazii pentru distractii...si poate ca esential...perioada in care am vacanta. Sa va imbracati totusi gros,pentru ca iarna nu chiar atat de calda.

Cititorilor.

Anul 9.

2009-11-23T23:23:00.017+02:00

Pur si simplu se intampla. Nu ai cum sa opresti ceea ce o sa se intample. Trebuie sa scriu,asa din respect,pentru ziua de maine,pentru ca maine vine dupa azi. Pentru ca se intampla sa treaca secundele,minutele,orele,zilele,saptamanile,lunile si anii,fara ca eu sa imi dau seama. Fara sa observ schimbarea pe care o sufar,ba mai mult,am senzatia ca nu o sufar. Am aprins deja lumanarea. Ma priveste din patru locuri,patru poze diferite,puse una langa alta. Are alti ani in fiecare poza,si doar in ultima mi se pare ca il cunosc. Cea mai recenta daca ii pot spune asa. Nu stiam ce fel de lumanarica i-ar placea. De vanilie...portocala...mere?am ales de mere pana la urma...m-am gandit ca poate asta i-ar fi placut. Cu fiecare cuvant pe care il scriu nodul din gat creste. Apoi se opreste,apoi iar mai creste. Fara sa vreau cred ca iese un text asa amuzant. Dar pana la urma...de ce ati fi voi tristi? E ceva ce nu are legatura cu voi. Deabia daca ati auzit de ceea ce va voi spune,si oricat v-as spune tot nu ati intelege pe deplin totul. Credeti ca e o hiperbola? Nu e,pentru ca nici eu nu inteleg totul. Ceea ce ma intristeaza mereu cel mai mult este ca nu imi mai aduc aminte. Am senzatia ca nu am ce sa imi aduc aminte. Ca si cum amintirile alea nu ar exista in capul meu. Cu cat ma gandesc mai mult,cu atat descopar mai multe si mai multe explicatii plauzibile sau aberante. Poate ca atunci am murit si eu? De ce nu?...singurul lucru pe care sigur nu l-ati uita ar fi moartea voastra. Nu? Gandurile legate de tema asta se repeta iar si iar,totusi cu o frecventa mai scazuta decat anul trecut. Credeam anul trecut ca sufera pentru mine,si pentru ca eu tot plangandu-l in invoc si nu il las se odihneasca. Acum cred ca ma iarta pentru ca nu ma mai prea gandesc. As vrea totusi sa fie sigur ca nu l-am uitat...si ca nu o sa il uit niciodata. Aberant ca intotdeauna,nu am cum sa ii spun asta. Nu am cum sa ii spun nimic,dar mai vorbesc totusi cu el. El trebuie sa ma ierte atunci cand gresesc. De altfel,nu prea ar avea incotro...cum sa ma certe? Si ma enervez,ma enervez rau. Pentru ca poza mi-l arata pe omul din ea,dar eu nu-l mai vad in cap pe cel din realitate. Decat pe cel din poza. Probabil spre sigur ca daca ar fi trait pana la urma relatia asta atat de stransa s-ar fi degradat. Desigur,nu de tot,dar suficient incat sa nu mai constituie o trauma. Dar evident ca nu a fost asa. A fost o lovitura la o varsta prea mica. Din cauza asta m-a traumatizat. Eu nu mai sunt copilul ala care il tinea pe genunchi sau in brate,caruia ii facea topagan sau il dadea in leagan,sau il invata sa mearga pe bicicleta. Pentru ca mai nou ,,sufar,, cu romana,ar putea fi vorba de tema paternitatii. Poate ca mica fiind,vedeam in bunici niste parinti. Da...de ce nu? Este chiar plauzibil. In continuare se mentine senzatia ca el era singurul care ma iubea,ma intelegea si care avea incredere in mine. Ma vedea perfecta,ceea ce nu a mai facut nimeni. nu.nu ma mintea. El ii spunea si lui mamaie ce talent am cand faceam niste inimioare lunguiete si strambe pe un caiet vechi de matematica,cand incepeam sa cant prin curte...O sa ii spun eu si acum cine nu ma lasa pe mine sa cant...stiu eu ca o sa treaca sa ma vada...macar in seara asta... Imi e asa de dor de el...asa de dor....si nu am ce sa fac...decat sa astept sa il intalnesc. Mi-am amintit un vis...si am inceput sa zambesc...ei...daca o sa il visez si la noapte macar nu o sa mai am unghiile rosii. Anul asta,dupa ora doisprezece,o sa moara iar,pentru a9a oara.tataie mai baiete,printul.Dar ce sa stiti voi? Lui.

spiritul de echipa/turma

2009-11-17T11:42:00.004+02:00

Nu mai tin minte exact ce am facut. Nu am habar despre ce am spus. Nu stiu prea bine nici unde sunt. In spatiu si in timp. In mintea mea sau in realitate. Totul pare pierdut,dar mai ales eu. In inertia faptelor infinitul pare definitia actiunii. Ceea ce ma inconjoara e atat de apasator incat imi e greu sa mai si exprim. Evenimentele vin ca o avalansa. Si ma fac sa ma simt atat de mica.... Vreau sa aberez...sa insirui toate gandurile care imi trec...fara exceptii.. In primul rand as avea nevoie de un mediu caldut...as vrea sa fie placut... Dar pentru ca m-am saturat si eu si tu de fanteziile mele inocente voi vorbi despre altceva. Ma tot macinat de vineri incoace o idee. Si anume...care e marea diferenta dintre spiritul de echipa si cel de turma? Intr-adevar contextul a venit in cadrul unei ore...de psihologie mai precis. In viata trebuie sa reusim pe cont prpopriu,daca vrem sa il numim succes. Altfel....echipa din care fac parte a avut succes... Se pune atat de mult prea pe spiritul de echipa. Este esential pentru multi angajatori,ca doar vor o turma(echipa)nu minti stralucite. Imi amintesc o scurta poveste pe care am citit-o. Era vorba de trei baieti al caror tata murise. Le spusese ca in vie se afla o comoara. Au cautat-o fiecare dar nu au putut gasi nimic. Apoi,au sapat toti via,fara sa gaseasca nimic. In schimb,anul urmator via a dat un rod atat de bun incat s-au imbogatit toti. Daca au fost uniti au fost mai puternici....Cam asta ar fi ideea... Daca o oaie se avanta in locuri mai indepartate de turma,va fi incet incet urmata de toti colegii ei. Desigur...echipa se mentine unita chiar si pe marginea unei prapastii,,,chiar si cand ajung toti in padurea plina de lupi...Echipa oilor ramane unita! Fac totusi diferenta dintre aceste doua...SPIRITE!Adica....in cazul celui de echipa...se corecteaza ca sa ajunga la un bun rezultat. In cazul celui de turma...se urmeaza orbeste pentru orice rezultat. Raman totusi la ideea ca exista asemanari. Te rog sa iti spui si tu parerea...sa o comentezi pe a mea. Sa ma convingi ca gresesc(?!) sau ca gandesc corect. Daca mi-ai spune si despre alte asemenea teme le-as dezbate cu placere. Poate ca imi trebuie o tema data...ca in clasele mici... Ce proasta am acum impresia ca eram atunci...cum ma vedeam atunci in viitor...si cum sunt?daca m-as vedea asa cum sunt acum atunci...proabil ca m-as vedea proasta in viitor. Dar ce mai conteaza?Deja visez sa fiu mamica...si cand o sa fiu...o sa vreau sa fiu bunica...pentru ca asa sunt eu. Si nu orice se schimba...dar orice se poate distruge. E o diferenta. Schimbarea da,e buna. Atata timp cat uiti cat de bine te simteai inaintea ei...daca te simteai bine... O toamna placuta in continuare.

http://www.youtube.com/watch?v=_5EqkKToQHg

fara limite

2009-10-30T11:42:00.006+02:00

Pentru ca nebunia nu are limite.Si teoretic dar mai ales practic limitele nu par sa existe. Dam in schimb peste incapacitati. Doar noi suntem limitati.Si nu ne prea chinuim nici macar sa concepem depasirea propriei conditii. Sa fie oare din cauza ca asa suntem obisnuiti?Prea multi copii cu personalitatea subminata din totdeauna. Ajung si ei oameni ai societati. Din pacate sunt incapabili de orice fel de actiune. Actioneaza ca niste roboti coordonati,programati sa nu incalce ordinele. Si pentru ca asa au fost ei ,,educati,,(daca se poate numi educatie comportamentul de retard al parintilor cu lipsa acuta de endorfine si serotonina)asa fac si ei cu ale lor odrasle-leguminoase psihic si fizic. Ca un cerc vicios. Singurii care reusesc sunt cei care nu au fost astfel coordonati. Ori din nepasare,ori din exagerarea sunt proasta impunere a tutorilor. Emotional oamenii aparent puternici sunt distrusi. Roboteii sunt stabili,pentru ca nu au capacitati prea mari de asociere psihica-emotionala.Desigur,exista si robotei destabilizati...care separand inima de minte(emotiile de psihic)reusesc sa obtina o inteligenta emotionala,capabila de intuitie spectaculoasa.Din aceasta cauza,roboteii au si ei depresii. Dar pentru ca nu are cine sa ii coordoneze astfel incat sa paraseasca acea stare(ajunsa la nivelul psihicului)raman acolo.Pana ce mintea lor post depresiva vede gri-negru craciunul. Pentru copiii cu parintii coordonatori este imposibila viziunea de sub dominatia barbara.Este adevarat ca unii robotei nu ar fi capabili sa ia decizia corecta. Dar e suficient sa aiba un parinte care sa ii devina model. Un mic exemplu.Daca mama ta ar otravi pisicile de la scara blocului,si tie ti s-ar parea normal in timp,acceptand imoralitatea ca normalitate inevitabila.Si tu ai face asta sau ai fi de acord cu ea la varsta cand deciziile tale ar conta.Daca tatal tau fura masini,atunci si asta va fi normal!iar tu vei fi o scursura a societatii,poate mai rau ca el,ca doar vrei sa il intreci ca sa il faci mandru.Nu? Parintii astia...au primit si ei aceeasi educatie ,,comunista,,(ai deja 10 tricouri,eu aveam doua!pana nu ti se rup toate nu iti mai cumperi altele!ai inteles?).Parintii astia AU limite. Dar au atat de multe,ca sunt mai ingusti decat un zar de table.Nepermitand copilului sa isi dezvolte personalitatea dar nici macar individualitatea,ei isi exprima dorinta provocata de lipsa puterii decizionale.Refularea aceasta este permanenta,ajungand sa faca parte din comportamentul lor,din personalitatea lor.Acaparand trasaturile posibile.Primordial,omul isi doreste putere.Aspira la ea.Isi doreste sa comande,sa fie acultat. Mereu subminat,contrazis si in final infrant,isi pastreaza ardoarea instinctiva si normala de a ordona pentru cand va putea. Totusi,sunt destul de rare cazurile cand ideea unei inversari de situatie va fi posibila. Ajunsi pe ,,cont propriu,,daca se intampla vreodata asta,pentru ca mai ales mamele isi suna baieteii si la 40 de ani sa ii intrebe daca s-au spalat pe dinti sau daca au pus apa la flori(nevastata aia face de mancare?vrei sa vina mamica sa iti faca?)nu isi pot varsa furia asupra cui trebuie,adica asupra dominatorilor lor,dar o fac asupra supusilor.Au si ei satifactie,chiar daca au gresit persoana.Unii care erau foarte asupriti(nu ai voie sa iesi din casa saptamana asta)considera o darnicie uriasa daca isi lasa copilul juma de ora in mijlocul zilei sa mearga pana la colt si inapoi(noi il lasam sa faca ce vrea!ca parintii nostri erau foarte stricti si nu vrem sa se simta si el ca noi).Nu se simte ca voi,se simte mai rau pentru ca au trecut zeci se ani de pe vremea AIA. Circumstantele atenuante precum un cerc de prieteni cu parinti permisivi/dezinteresati sau ,,plini de incredere,, in odraslele lor ajung sa constranga copilul pana la lipsa comunicarii. Eu nu propun o revolutie impotriva celor ce submina autoritatea,propun negocieri pana la acorduri multumitoare pentru ambele parti,dar mai ales pentru viitorii oameni ai societatii.Nu de alta,dar nu e in ordine sa fim cu totii robotei.Desigur,sunt destui cei care vor profita si se vor bucura de incapacitatea voastra de afirmare.Iar in cazul in care esti un parinte,inceteaza sa mai fi de kkt,ca ce cresti tu nu e reincarnarea maicatii sub forma de copil,peste care sa te razbuni tu si sa iti arati puterea.Cum spuneam,nu mai fi de cacat!

mentionez ca eu nu voi fi o autoritate,dar o necesitate:)).

Iubitului meu blog,ce a facut un an pe 19 octombrie:X

2009-10-17T23:32:00.002+03:00

In unele momente as vrea sa te iubesc asa cum meriti. Dar cine sunt eu sa hotarasc cantitatea de sentiment? Si cum sa dau mai mult daca nu mai am de unde? Daca maximul a fost atins si irosit de la varsta asta mica si proasta,la care suntem niste hibrizi. Prea multi cu minte batrana in corp tanar. Prea tristi si suparati pe viata cu motiv. Ca si cum ar fi o molima. Daca ai trecut o data prin depresie recidivezi...si nu mai treci. Ramai acolo. Esti scarbit de ceea ce te inconjoara? Si eu. Vrei sa schimbi ceva? nu.pentru ca visul asta nu exista decat pt cei care nu vad adevarata mizerie in care se afla. Toata omenirea asta e infecta. Prea multe femei se calugaresc ca sa le fie iertate pacatele capitale. Prea multi calugari sunt ceea ce sunt datorita imprejurarilor. Prea multe inele pe degetele grasute ale preotilor. Dualitatea nu e infinita. De asta doare,pt ca se rupe. Mintile si sufletul sunt asa de mici ca se unesc si fac unul singur. Cand le desparti,nu mai sunt bune de nimic. Ajung gunoaie dragul meu. Gunoaie. Cum erau si inainte,pt ca nu au asteptat sa creasca. Si daca perfectiunea e un lup mov....iar subiectivitatea e movul de la o bratara...atunci poate ca si nebunia e o pasare colibri,ce se ascunde in urechea lupului meu mov iubit. Il iubesc asa de mult si degeaba. Nu vine niciodata sa il mangai. Chiar si cand am impresia ca il zaresc se pierde....mi s-a intamplat o data sau de doua ori sa ma trezesc cu el langa mine. Se uita la mine...dar nu a stat mult..s-a dus prin padure,la naiba.

Raufacatorilor.

2009-10-15T21:55:00.004+03:00

Ei bine. Si raufacatorii se impart in mai multe categorii. Excluzand clasificarea dupa gravitatea faptelor(neconcludenta)putem spune ca unii sunt raufacatorii recunoscuti,iar altii care isi formeaza clubul din batranica ce omoara pisicile cu otrava pt soareci,din grasele care te arunca pe jos CU Curul in noroi cand esti la piata,din sotii care isi cumpara tigari in loc sa ia un buchet de flori(sau paine),si din tine mai cap sec,ca si tu pacatuiesti angro! Pacatuiesti atat de mult(prefer sa cred ca involuntar,chit ca in acest caz prostia ar fi mai mare)incat ti-ai putea vinde pacatele in niro(daca nu sti ce-i aia?!sigur ai auzit de europa aia din voluntari:>). Ei bine,raufacatorii aia trebuie respectati. Pentru ca mediul lor e mult mai dificil decat al altora. In primul rand ei se confrunta(in cazul in care nu fac parte)cu minoritatea noastra preferata si oachesa. Sarmanii ochi oblici,dupa ce isi transporta marfa pe vapoare(ca sa nu mai plateasca atatea taxe si impozite)se lupta cu nemiloase combinatii de culori pestrite,asezate pe ,,matasuri fine,, , 110%plastic:>. Acele prea alese materiale stau botite pe tesuturi adipoase mai mari decat cele pentru care au fost create. Totusi,tin chiar si pachetele(caci doar e engros)bagate cu ajutorul degetelor nespalate. Trecand peste acesti ,,raufacatori,,mai sarmani,ce isi indura pacatele,putem trece la oricare alt tip. Dar cei mai nemernici sunt copiii care incep sa urle ca sa obtina ceva. Nu se gandesc deloc la saracia tutorelui,dar mai ales,la urechile celor din jur. Eu as bate copiii care plang pana cand ar ramane fara corzi vocale. Dar trecand si peste acesti bacili,ajungem la batranii care incep sa te inghesuie,ei in picioare fiind, ca sa stea jos. De cele mai multe ori sunt si alte locuri libere,dar ei or il vor pe ala,ori nu vad sarmanii locul,ca doare sa intorci gatul sau sa rotesti ochii in orbita. Ce sa mai zic de aia care te imping pt ca vor un loc in picioare cu vedere la sofer sau alte obiective? Sau de femeile singure si urate care se dau la sotii altora,sau care rup prietenii din invidie,sau barbatii cu vieti duble,de copiii care chiulesc,de bibliotecarele care isi dezbraca clientii din priviri(pe sub ochelari) sau de profesorii care dau note sub 5?criminali in serie!verdict? MOARTE LENTA PRIN SCURGEREA TIMPULUI. Chiar fara sa vrem spunem lucruri in care nu credeam sau pe care nu le putem face. E vina mintii umane ca se crede capabila de mai mult decat este de fapt,ca aduce persoana fizica in eroare,ca o baga in buclul. Cateodata o scoate de acolo,alteori...nu. Si ne trezim singuri desi inconjurati de oameni. Si nu facem decat sa avem o parere din ce in ce mai neagra despre cei din jurul nostru. Fiecare iubeste in felul lui,dar acest fel nu trebuie considerat un pacat. Accepta ceea ce nu poti sa schimbi. Si mai ales,nu face schimbarea de dragul ei,dar doar daca aduce o imbunatatire. Si daca nu esti sigur,fa-o atunci cand esti,caci altfel,devi un pacatos. Dragul meu pacatos,acum hai sa ne rugam impreuna,poate vom fi iertati,daca rugaciunile noastre se vor uni,poate ca El le va asculta si se va indura. Roaga-te si pt cei ce nu stiu sa o faca,caci asa vei capata mai usor izbavirea. Si trecand peste aceste aberatii. Va urez o luna cat mai buna. Va spun ca regret daca acum considerati ca ati citit aiurea si ati pierdut timp(nu va contrazic)dar voi imi sunteti martori cand spun ca va iubesc,iar iubirea nu este pacat. Incercati sa nu mai pacatuiti. Incercati sa nu mai ganditi,caci este un pacat daca este facut prea mult si prea profund. Inevitabil asta devine. Scoateti cu un cleste incins pacatul din voi si faceti-va un tatuaj permanent astfel. Un alt pacat este si maltratarea corpului. Dar este spre binele sufletului. Ganditi mai putin material,caci nu asta va e esenta. Pacatosilor. Cred ca ati observat ca infractorul a devenit pacatos. Infractorii nepedsiti sunt doar pacatosi.

ghiocelul in ghiveciul cel sexy-:>

2009-09-29T23:24:00.004+03:00

Zambeste! Razi! Cat de mult poti. Doar atat? Haide...stiu ca poti mai mult.mai bine.mai frumos. Eu stiu.(tu habar n-ai) Adevarul este ca imi e lene si sa mai respir. Totusi,dorul nu tine de lene. As vrea deci sa aud ceva frumos. O poveste:-?. Foarte mult timp trecut de cand nu am mai auzit nici o poveste. Mi-am citit Harap-Alb. Daca nici amaratul ala n-are puteri miraculoase desi este in basm...atunci ce sanse mai ai tu? Totusi .... nu e chiar asa de greu sa ghicesti un gand. O sa clipesc,deci pt o fractiune de secunda o sa am ochii inchisi,asa ca o sa mi se para magie. Gandeste-te! Doar daca te concentrezi un pic mai mult,sau nici macar,pt ca nu e nevoie decat de atentie,o sa cred ca ai puteri supranaturale. Bine....batman e doar unul,dar tu poti sa fii....batbebe! Trecand peste aceste mici aberatii,doresc sa spun ca mi-a fost dor de lumea blogerilor. Si daca inca nu v-ati prins,asta e un monolog. Stiu ca nrul cititorilor mei rar depaseste numarul de 2. Ii iubesc totusi pe acesti cititori pe care ii cunosc. Motivul scrierii acestui post? Ah dar geniule ghiceste! Nu vreau sa treaca o luna in care sa nu fi scris nimic. Opera mea nu este pregatita sa se nasca. Trebuie sa mai creasca,e pusa la dospit:>. Si macar de-ar fi ceva care sa iti placa,dar singurul lucru care te va tine pe linia de zbor este ca eu n-am treaba cu ce va scrie acolo. Ca si anul trecut,odata cu inceperea orelor incepe si dorinta actiunilor extrascolare. Vacanta parca nici nu a fost. Si zilele astea parca nici n-ar fi. Stiu ca in afara unor evenimente atat de neplacute incat sa devina marcante nici una din zilele astea nu se va diferentia de precedenta sau urmatoarea,devenind toate una singura. O singura ora care va fi clasa axa,in aceeasi clasa. Voi tine minte totusi combinatiile vestimentare mai speciale,ca in fiecare an:)). Cam atata vreau,atata fac. Nu cred ca vrea cineva sa fac cat pot. Sa inchei acest post cu ce as vrea acum. As vrea un cremsnit. Si miros de frezii. Si culmea,o camera cu totul alba,scaldata in lumina. Ar merge un jazz. Apoi sa se traga niste cortine mov spre negru grele ca moartea peste geamuri. Sa se aprinda un glob disco in mijlocul camerei si sa se trasneasca acolo toti dansand. As avea chef apoi sa te arunc in piscina,ca apoi sa ma arunc si eu.dar asta nu e suficient. Uite ce-as mai vrea. Niste jeleuri cu,cola in timp ce merg pe nisipul plajii desculta. Cu palaria in cap. As vrea sa invat niste copii sa danseze ca mine=)) apoi sa ma duc la cursuri de tango...sa joc intr-o piesa de teatru apoi sa mi se arunce cativa stanjenei pe scena(nu conteaza ca sunt de la prieteni). As vrea sa fiu in secolul opsrezece si sa port rochii lungi...pe toate le-as face la inceput mov!macar 30 mov...si dupa cate 10 din alte culori. Doamne...as fi asa de fericita...

Apoi as vrea sa ma retrag intr- cabana cu apa curenta din munti. Carti....iarba...primavara. Si un ghiocel in ghiveci. Ai fi si tu acolo,dar nu m-ai conduce nici pana la tren...

Mentionez ca toata chestia e un kkt. Nu prea se merita citita...dar se merita scrisa. cred.acum,oamenelor si oamenilor. succes.va doresc.din ambele calcaie(calcaiul are 7 muschi,stiai?)

Baba

2009-08-26T23:13:00.004+03:00

-Saraca baba....ce sa ii facem mama? -Nimic draga mamii...nu mai e nimic de facut... -Dar...asa...singura...nu o sa o duca mult... -O va duce atat cat va vrea...crede-ma. -Ce tot vorbiti voi acolo? Crede-ti ca baba e surda mototoalele maichii? Baba aude tot...auzul nu e zbarcit ca fata.... -Mama hai sa o luam cu noi la oras! -Dar ce are sa faca ea acolo? Oricum nu vrea... -Baba mea...vii cu noi la Bucuresti? Hai ca sa nu mai stai aici singura...stai la noi...o sa ai tot ce iti trebuie... -Eu am crescut aici. La ce bun sa plec acum cand tineretile mele s-au ofilit de atata timp? Cimitirele voastre sunt pline...si pline de hagi....aici am eu loc langa mosul meu...mosul meu... -Ce vrei sa iti lasam de mancare mama? Eu cu fata plecam ca avem treaba. Ai aici de toate...doar sa vrei sa mananci. -Duceti-va sanatoase fetele mele...baba vrea sa ramana singura. Dar baba nu e singura...trebuie sa vina mosul la ea...daca nu vine el se duce ea la el....ma duc eu la el...ca ma asteapta...il vad...sta cu bratele intinse sa ma stranga la piept. Ah.... -O ia razna baba.... -Hai sa plecam. Ia geanta si iesi ca ii zic eu ca plecam. -Bine mama.... sarut mana baba..! S-a inchis usa. Ultima clipa cand a mai fost atinsa clanta pe dinauntru a trecut.Usa a scartait incet si trist,zgaltaind funda mare si neagra ce atarna pleostita. -Baba e singura....sau nu e singura? Ati lasat baba sa moara aici...dar baba va multumeste ca nu ati mai chinuit-o...de ce sa ma luati la Bucuresti mai copii? Ce sa caut eu acolo...de cat l-am trancanit pe saracul mos ca sa nu ma lase singura...ma dor toate ciolanele....copiii mei iubiti....doar pe voi va mai am...dar voi nu o mai aveti pe baba. Sa stiti ca baba v-a iubit ca pe ea...sa o iertati pe baba daca v-a suparat...sa nu o uitati pe baba decat daca va face sa suferiti amintirea ei...baba va va iubi mereu....copiii mei...de ce credeti voi ca m-am prostit eu asa de rau sa nu mai pot sa va pup ultima oara pe frunte?Mosul v-ar fi zis....,,pupa-ma taica!doar te iubesc!,,dar uite ca il aud pe mos...ce te-as mai pupa eu...dar te-ai dus....vine baba la tine...nu te las singurel mosul meu...Cand a trecut viata mea?ma vad zbarcita in minte,dupa cum simt la mana asta care tremura ca batuta de nuia. Nu mai am gene...sa-mi tina o lacrima in aer...le lasa pe obrajii astia buhaiti sa curga...ce urata s-a facut baba....stai..stai ca viu acu'. Mana stanga...au...mosule ma doare...asa ma iei? Ti-am zis ca viu...acu' de ce ma grabesti? Stai sa mai fac si eu doi pasi....aoleu ce greu...e....mai!maaaaaai!!!!....asa mai....? Umilinta a prins mandria de picior si a trantit-o la pamant. Un zambet larg dezvelea larg dintii atacati de tartrul vremii. Obrazul drept cadea lenes pe barna ascutita si lungita de timp si slabiciune. Ochii mari,luciosi,ca de peste se uitau in gol...aruncand privirile unui copil ce a primit un sac de jucarii. O fericire tembela si inexplicabila stralucea pe chipul spalat cu lacrimi. -Sunt libera...viu.viu acu'!

Nimicul nr.2=))

2009-08-26T22:22:00.002+03:00

Pentru ca nimic nu exista. E doar o aparenta. Pura imaginatie creata de minti in trupuri slabe si bolnavicioase,imaginatie menita sa te paraseasca intr-un final dezastruos,menit la randul lui sa te ucida.si atat. Pentru ca nimic nu merita. E doar o minciuna valoarea lucrurilor,faptelor,oamenilor. Tu n-ai valoare. Pentru ca esti insignifiant,ca si mine. Si daca dragostea ne da pret,o face doar in speranta reducerilor de vara,urmand lichidarea de stoc. Pentru ca nu trebuie sa iti para de nimic rau. Iauzi ce spunea Krishna! Sa simti la fel pentru bucurii si necazuri. Poti?nu poti...pentru ca esti slab. Turma asta din care facem parte...e slaba. E trista. Si o sa ramana mereu unita,si mereu vom semana,pentru ca ne temem sa o parasim. Ce parere ai? Pentru ca banalitatea iti stapaneste rasuflarea si tu nu iti dai seama. Ai o aura de mediocritate ce se face simtita de pe bulevardul meu pana la unirii.ah....dar cine sa iti spuna daca toti avem aceleasi aure monstruoase,aurele prostiei si ochelarilor de cal? Se intrepatrund si nu se mai observa deloc pana la urma...aurele noastre... Pentru ca nici eu nu sunt diferita de tine,deci nu trebuie sa ma tratezi ALTFEL decat pe tine. Ai grija de mine cum ai de tine,nu ma atinge mai mult decat te atingi pe tine,nu imi vorbi mai mult decat iti vorbesti. Iubeste-ma ca pe tine. Eu te iubesc ca pe mine,iar pe mine ma iubesc cel mai mult,regret doar ca nu ma voi putea saruta niciodata. Pentru ca nu trebuie sa intelegi nimic de aici,pentru ca nu am vrut sa spun nimic nu trebuie decat sa faci NIMIC.

Ai uitat?

2009-08-07T23:57:00.001+03:00

O sa plec. Dar nu o sa raman acolo. Inca nu am plecat,dar ma gandesc deja la momentul intoarcerii. O sa imi fie dor de tine. Dar tu oare imi vei simti macar un pic lipsa? Macar un pic? O sa trebuiasca sa invat sa respir la sute de kilometrii de tine. Nu cred ca o sa imi placa...mai mult. Sunt sigura ca o sa imi displaca! Dar tu o sa te distrezi. O sa uiti ca exist si ai sa cauti ocupant al postului ce momentan in detin eu. Si nici nu iti va fi rusine. Si nu voi fi nici eu acolo sa iti spun sa iti fie. Nici tu nu vei fi langa mine sa ma asculti,nici sa ma auzi macar. Si o sa te strig atat de tare pana cand,fara suflu,voi auzi in a mea minte raspunsul glasului tau. Voi zambi usor. Apoi o sa incerc sa deschid ochii. Dar pentru ca nu pot vreau doar sa te intreb de ce nu mi-ai raspuns mai devreme....de ce nu mi-ai raspuns mai devreme? Erai ocupat....am inteles. Ma scuzi tu ca te-am deranjat. Vad ca vrei sa te intorci. Ce spui tu? Ca era frumos acolo?aha...ma bucur sa aud asta...aud si ca te-ai simtit bine...Hai ca nu e nevoie sa iti ceri scuze pentru ca ai uitat ca exist. Nu e nimic draga. Hai stai linistit... pana la urma ce conteaza? Nici tu nu sti de ce te scuzi atat...poate ca vrei sa te acuzi...Am inteles draga. Tot. Se mai intampla....celor ca tine...Mie nu o sa mi se intample niciodata. ah...ai uitat si ca sunt specialista in toate domeniile?doamnisoara Romina? Acum chiar e cazul sa iti fie rusine.... Dar vad ca nu iti e. Ai ochii mari atintiti spre mine. Si un zambet ingaduitor ce imi spune ca ma ierti,daca si eu te iert,chit ca nu as avea pentru ce. Gresesti! E destul ca nu m-ai convins cum e adevarul. E urat pentru ca nu mi-ai aratat tot. Vezi tu.... Unele lucruri sunt facute sa nu isi gaseasca niciodata o limita. Si daca tu o sa tii minte asta,eu nu voi fi nevoita sa te intreb daca ai uitat. Ai uitat?

Si sa adorm la loc...

2009-07-23T22:49:00.003+03:00

Spune-mi o poveste. Vreau sa imi spui cea mai frumoasa poveste care a nu a existat vreodata. Vreau sa fie o poveste speciala,doar pentru mine. Nu vreau sa o mai stie nimeni! Decat noi doi...vreau sa stai langa mine si sa fie intuneric. Vreau sa ma iei in brate si sa incepi sa imi soptesti povestea. Nu trebuie sa ma tii prea strans,pentru ca as ramane cu si mai putin aer decat am, si e vara...deci nu e asa de frig. Vreau ca prin geamul cu zabrele sa se auda greierii si brotacii. Sa vina miros de regina-noptii si ora opt,menta si busuioc. O sa te intreb daca simti. Apoi o sa ne jucam asa,cum iti voi spune eu acum:eu iti descriu o floare iar tu trebuie sa ii spui numele. Si daca nu ghicesti din 2 incercari am voie sa te ciupesc cat de tare vreau eu,de unde vreau...tot eu. O sa te rog sa nu ii lovesti pe ei pentru ca te-ai asezat tu. Ursuletii mei sunt foarte pretioasi,au ceea ce se numeste valoare sentimentala. Sunt acel gen de lucruri care material fac 2 cepe degerate,dar sentimental sunt suficiente ca sa compenseze aproape totul. Si nu interpreta gresit! Nu am spus ca te-ar putea inlocui pe tine. Nu poti sa inlocuiesti o fiinta umana cu o carpa sau cu orice altceva care sa nu fie om. Dar in visul asta esti de neinlocuit. Vreau sa ma lasi pe mine sa stau la margine,pentru ca asa vad mai bine cum se rasfrange lumina lunii pe cele patru ziduri. Uite vezi? Zabrelele alea ruginite sunt mai mari si mai intunecate acum....Boarfele alea aruncate par a fi monstri. Imi vine sa rad:)). Poate de fericire. Nu imi mai e frica de nimic,pentru ca sunt la tine in brate. Ia-ma in brate....sa nu pleci dupa ce adorm. Te rog. Stii ca ma sperii cand ma trezesc singura... Vreau o poveste cu zane,printi printese imparati regi boieri balauri spirite magi vrajitori si animale vorbitoare. Poate ca ar merge si un spiridus...sau mai multi. Vreau ca printesa sa fie plina de virtuti,ca si printul. Vreau sa aiba neaparat final fericit! Nu concep o poveste care sa se termine rau. Si daca o sa fie asa te voi da jos din pat. Si nu sti tu cat e pana jos.... Vreau ca apoi sa te visez pe tine print, iar pe mine printesa. Si sa trecem prin toate aventurile pe care mi le-ai soptit. Cand ma trezesc nu vreau decat sa ma gasesc tot la tine in brate...si sa adorm la loc.

Frustratilor.

2009-06-29T03:00:00.002+03:00

Oameni frustrati. Sunt inconjurata de oameni frustrati. Incapabili tembeli sa aduca realitatea intr-o forma multumitoare. Dau vina pe un ghinion de tipul lui sherlock holmes,menit sa ii gaseasca intotdeauna. Oamenilor!!! Adunati energii negative! Trebuie sa fiti calmi.... MEREU calmi. Deoarece nimic nu merita(in afara de mine). Eu merit pentru ca doar pe mine ma am. Doar eu imi vreau binele si doar eu sunt calea de comunicare cu ceilalti. Doar prin mine eu traiesc. Doar eu am ca scop propria fericire si DOAR EU incerc sa o ating. =))ah...nu spun ca trebuie sa fiti narcisisti. Trebuie sa invatati sa va iubiti. Singuri. Pentru ca ceilalti au lucruri mai bune de facut(serios acum,sigur ii intelegeti). Nu exista cale mai sigura de consolare decat deplina stapanire de sine. Gandeste asa atunci cand crezi ca esti singur si toti par veniti de pe alte meleaguri.,,Am alaturi de mine o persoana care ma cunoaste si imi vrea binele. Mai mult de atat. Ma iubeste si are ca tinta supravietuirea mea. Eu sunt aia(ala)!,, Priviti avantajele intotdeauna. Aruncati o negura de nepasare peste imprejurimi. Fiti obiectivi atunci cand ati picat. Subiectivismul nu este prea bun nici pentru perioadele bune,dar atunci este permis. Cheia spre perfectiune este prin noi. Totul se face prin sine. Chiar si tu...esti facut din 2 parti. Minte si corp. nu ai suflet. Ai fost mintit! Esti o primata. Iar dragostea este ceva aparent real,dar in esenta ceva de neatins. Ceea ce vezi sunt doar insticte. Nu iubesti. Nu esti iubit. Nu suferi. De fapt,nu faci nimic. Uite. La aceasi intamplare se intampla aceleasi lucruri. Daca cineva moare. Toti au pareri de rau sau plang. Nu mai comentez cati o fac doar pentru ca trebuie,pentru ca E CAZUL SI MOMENTUL. Facem ceea ce am fost invatati. Nu incercam sa descoperim mai mult. De ce nu dam o petrecere pt ca se va naste sub o alta forma? De ce nu suntem capabili sa credem si noi in ceva?in halul asta de terminati suntem. Sau mai bine zis:-? SUNTETI? Nu imi place sa ma includ in auditoriu. In tot ceea ce faci trebuie sa folosesti capul. Dar TOT. Numai capul trebuie sa fie personajul principal in toate ecuatile tale. Doar prin el sufletul tau isi poate gasi mantuirea.(si aici ma refer la spirit). Ah...incerc sa te scutesc de latura mea filosofica....Dar simt nevoia sa iti spun noua mea viziune asupra iubirii. Cred ca o sa fac asta intr-un post viitor. Pentru ca nu mai am nici un chef sa vorbesc despre orice teorie posibila. Noapte buna. La mine,acum,e 3:00.

Cam mediocru...

2009-06-22T01:27:00.005+03:00

Nu. Nu imi e dor de tine. Pot spune doar ca simt lipsa a ceea ce stiam ca esti,a ceea ce eram.Recunosc ca traiesc bine si asa. As vrea sa mai continui fara sa stiu ca o sa ranesc. Dar stiu bine ca asa cum sunt eu. Asa cum esti tu. Totul ar fi un rau pe care ti l-as face. Poti considera ca esti indispensabil/a. Dar de ce sa te convingi de o asemenea minciuna?Nu ar fi oare mai bine sa accepti ca nu depasesti mediocritatea inconjuratoare?De ce sa incerci sa te mai supui momentelor de autoconvingere cand poti sa accepti?exista aparentele...mereu disponibile pentru orice doritor sa le imbrace. Ma rog. Poate ca aberez degeaba. O,tu suflet mult prea nobil ce nu te incumeti la asemenea josnicii. Ma pufneste rasul de subiectivismul cu care toti privesc viata. Iar ma rog. Tin sa anunt ca sunt curprinsa de un sictir profund. De o nepasare acuta. Simt ca nu am pe nimeni dar nici nu simt ca as avea nevoie de cineva.Momentan sunt plina de curaj:))un vis o sa ma tina pe linia de plutire multa vreme. Poate toata viata. Pana una alta. Treabuie sa mai spun ca emotiile si sentimentele pot fi controlate de minte si ca grijile astea cotidiene sunt atat de prostesti...Poate ca acum am ajuns si mai plictisitoare pentru cei ce citesc pe aici. Se datoreaza cursului de filosifie. Am chef sa ma las purtata de valuri sa vad unde ajung. De ce sa ma chinui sa ma gandesc ca o sa fiu disperata cand imi voi da seama UNDE AM AJUNS.? Nu are rost...in fond...sunt un vehicul...:))pentru sufletul meu nemuritor (logic).Si totusi...imi trebuie o pereche de sandale negre cu toc ortopedic de panza....de 10.

Bravo lor.(Pentru ca imi plac contrastele si limitele,ca nu-s mediocre.)

Vizita traumei mele

2009-06-10T15:14:00.005+03:00

Nu doresc nimanui sa se simta atat de singur cum ma simt eu cateodata. Mi se spune ca sunt rea,iar eu recunosc ca imi place singuratatea. Nu mint pe nimeni,decat pe mine. Si Dumnezeu mi-a dat atata drept incat sa imi fac rau singura. Nu va bucurati prea repede! Nu inseamna ca prezenta voastra ma bucura. Sunt foarte convingatoare si reusesc sa ma pacalesc. Afisez o figura multumita de sine,pentru ca in fond,simt cel mai adesea ca tot ceea ce sunt se datoreaza propriei persoane. Stiu ca egoismul meu pare fara limite,dar tot eu stiu ca ele exista,si nu am curiozitatea sa le cunosc. Ma multumesc la a-i multumi pe ceilalti. Incerc sa traiesc prin fericirea lor si nu reusesc. Ar insemna sa stau prea mult langa ei. Sa ii vad cum respira si cum prea des incearca sa imi vorbeasca si se mai si asteapta sa le vorbesc. As lua cateodata o oglinda si le-as pune-o in fata. ,,VORBESTE!,, poate asa ai sa intelegi la ce teroare ma supui. Ah scumpa figura de stil e hiberbola! Scumpa abilitate e naivitatea altora in momentele mele de luciditate! Ma face sa ma simt sus,mai sus,mai sus...pana cand parca plutesc. Dar dintr-o data a naibii constatare! Nu am aripi. Foamea de stiinta m-a facut sa cunosc gravitatia. Nu doresc raul meu decat unui singur dusman. Cumplita deziluzie! Nu-l am! Dar stiu cine ar putea fi. Dar nu exista! Si nu pot deci sa imi imaginez o mogaldeata chinuita de tot ceea ce ii doresc eu. Imaginatia mea sufera de aceasta constrangere,de o realitate ce nu poate fi pacalita.Presupun ca acum apare intrebarea mai mult ironica...ce rau?:)) Poate ca nu mai e nici un rau. Poate ca a fost chiar bine. Poate ca asa a fost cel mai bine! Iar eu,in imensa mea prostie nu imi dau seama de asta. Stiu ca daca as fi desteapta as trece peste,as depasi momentul,as accepta trecutul si m-as impaca cu prezentul. Dar este atat de real ca nu sunt capabila sa fac nici una din toate astea! Acel ,,nu pot,, pe care il urasc. Ma uit la mainile mele. Imi dau seama ca am depasit intamplarea. Am acceptat cele petrecute. Dar a ramas trauma. A ramas defectiunea. Aia nu vrea sa treaca! Si nu stiu cum sa scap de ea! Simt ca ma tine strans de tot in brate. Nu pot sa scap. De fiecare data cand incerc parca ma strange si mai rau,pana raman fara aer. Apoi ma las moale,caci stiu ca nu imi voi gasi scaparea. Deabia cand ii cad prada cu totul mai slabeste stransoarea si ma lasa sa iau o gura de aer. Trauma asta a mea e atat de cruda incat atunci cand ma vede scaldata in lacrimi imi spune sa nu mai plang,ca ma fac fata urata. Pe mine atunci ma pufneste plansul si mai tare,pana ce imi simt amortite mainile si picioarele,capul imi vajaie si urechile imi tiuie;iar ea ma face sa ma simt o criminala,caci nu ii dau ascultare. Si plang si plang...pana ce simt ca am sa lesin. Dar a naibii sanatate...mai curand ma innec si tusesc si mi se ia orice urma de respiratie,mai curand imi bate inima ca scapata din gara si ochii se fac rosii si ma ustura ca de fum,dar niciodata nu pot sa scap intr-un fel convenabil de vizita traumei mele. Nu vreau asta! Din simplul motiv ca nici ceilalti nu ma vor pe mine asa. Oare? Stiu ca intr-o buna sau rea zi voi afla raspunsul tuturor intrebarilor mele. Pentru multe el va fi acelasi:nu mai conteaza.Dar Doamne cat de bun ar fi fost daca il aveam la momentul potrivit! Ma gandesc mult la iubire,la dragoste. La ce inseamna ea si cum se manifesta. Atunci ma simt parasita,si fara sansa sau speranta de a mai fi iubita vreodata. In mintea mea schimonosita In mod barbar de acesta trauma,eu am fost iubita o singura data. Nu cred in repetitie,asa cum voi nu credeti intr-o alta inviere. Singura persoana care m-a iubit vreodata pe lumea asta m-a lasat si ea singura. Si a trecut mai mult timp de cand a plecat fata de cat m-a iubit pe mine. De asta sunt eu singura. Pentru ca nu am cum altfel sa fiu. Timpul a fost si el atat de cumplit incat acum raul se travesteste in adevar,in real trecut. Face magnificul un banal,ma face pe mine un papitoi cu idei mari,prea mari pentru intreaga mea fiinta. Vreau sa spun ca poate persoana aia nu simtea decat ce trebuia sa simta,ceea ce era normal din acea postura,si ca eu dramatizez totul,eu fac totul mult mai tragic decat a fost de fapt. Poate ca totul nu era decat o aparenta necesara,iar eu am transformat-o intr-o esenta existentiala. Trauma asta face parte din mine. M-a modelat de-a lungul anilor. M-a facut sa nu uit de unde am plecat si unde trebuie sa ajung. Poate ca asa trebuia sa fie. Nu mai am ce sa spun si acum mint. As vrea doar sa nu fiu condamnata pentru ceea ce simt si traiesc. Nu am pretentia ca cineva sa inteleaga cum e sa te simti SINGURA pana in clipa ce vei muri si te vei duce de aici. Nici ca cineva sa inteleaga fericirea singuratatii mele aparente,caci doar atunci eu raman cu mine,si doar in mine il mai pot gasi pe el. Pentru ca persoana aia e un el,este tataie.

inainte de vacanta...probabil

2009-06-09T22:55:00.002+03:00

M-am ganditca ar mai fi cazul sa mai aberez pe aici:)). Vine vacanta!!!!!!!Nu pot decat sa va doresc distractie placuta si succes...:))

Vreau sa va spun la ce concluzii am mai ajuns. Cred ca dragostea este un sentiment primitiv. Cu regret pot spune ca nu il stiu pe cel mai evoluat:))

Substanta de contrast

2009-06-04T00:05:00.002+03:00

Sentimente contradictorii. Ca o frunte fierbinte chinuita de febra intr-un trup strabatut de frisoane. Ca un solitar fulg de nea in vazduhul torid al unei plaje. La fel de absurde la un loc precum un cersetor la o parada a modei. Intreaga tragedie se produce cand sesizam cat de reale si posibile sunt toate. Ca si cum am analiza pozitia nucii in perete,iar la final am spune:merge!se potriveste! Ah Doamne! Dar oare locul unei bucati de lemn eliptice oarecum este pe jumatate in moloz cu var superficial,iar in cealalta jumatate in aer? Corina avea o pisica. O duce la doctor. Mult iubitul animal suferea de calvitie.(inchipuie-ti!)Acesta din urma fiind zoofil,starea pisicii se inrautateste pana la deces. Corina cumpara alta pisica,iar in timp ce o mangaie pe aceasta sanatoasa felina,se gandeste la cea incinerata intr-un crematoriu. Uda blana siamezei cu lacrimi dupa cea persana,actuala crezand ca sunt lacrimi de fericire datorate posesiunii ei.(scuzati numele stapanei,dar mi se pare cel mai comun nume ce se potrivea aici) Concluzia? La prima vedere poate ca este departe de gandurile voastre,al tau de fapt,pentru ca TU citesti. Poate ca solutia bolii pisicii nu era DOCTORUL(zoofil de altfel). Sa o luam treptat. Mult stralucitoarea blana a pisicii persane isi gasea sfarsitul dintr-o cauza. Acea cauza era chiar stapana,care ii vorbea prea mult,nepermitandu-i sa doarma cele 17 ore recomandate. Vindecarea ar fi venit deci ...de la tacere. Sau altfel. Pisicile sphinx sunt foarte frumoase,iar Corina,in ignoranta ei incomensurabila nu stia ca pot exista pisici sanatoase fara blana. De altfel,nici nu ar fi vrut sa aiba asa ceva. Ce vreau eu sa spun de fapt aici?Ca poate ca nu intotdeauna solutia se afla acolo unde pare evident a fi. Poate ca ...ar trebui sa ne gandim mai bine la ce vrem. Sa ne dam seama cand e cazul de imposibilitatea dorintelor,altfel vom fi obligati sa suportam consecintele,precum Corina. De cate ori suntem suntem siguri de ceea ce spunem? De cate ori credem macar ceea ce convinge pe altii? Sunt tentata sa spun ca oamenii actioneaza fara sens. Dar ma gasesc in postura de om si vreau sa elucidez enigma propriilor actiuni. Recunosc ca imi este din ce in ce mai greu sa travestesc realitatea in aceste texte,ce mi se par acum canonice. Tie cum ti se par contrastele? Te gandesti la culori cand auzi cuvantul asta? Eu nu la asta ma refeream...ma gandeam la contraste dintre sentimente,ganduri si vorbe. De ce spun oamenii lucruri care nu sunt adevarate? In care nici macar nu cred? Care nici macar nu au un scop precis? Oare asta ii face sa fie mai interesanti sau ii caracterizeaza de-a dreptul? Atatea intrebari ale caror raspunsuri nu sunt nici eu sigura ca vreau sa le aflu. A venit vara. Ce presupune aceasta incalzire la nivel psihic? Oare schimbarea peisajului va produce indirect si o schimbare la nivelul gandirii? Sau macar al starii de spirit? S-ar putea spune categoric. Depinde unde ne uitam cand mergem:in fata sau in jos. Nu de alta,dar betonul a ramas la fel,nici macar nu se mai fura bani pt borduri noi,ca doar vin alegerile. Incerc sa trag linii intre temperatura si starea mea,intre vremea acestui anotimp si actiunile mele. Sunt mai activa. Rad si alerg mai mult. Dar pot spune sigur ca nu ma simt neaparat mai bine. Deduc ca ceea ce trebuie schimbat intotdeauna....va fi cauza,efectul fiind iremediabil adesea. Ma simt incapabila sa mai comunic. Nu mai am puterea si timpul pentru a repara ceea ce putea sa nu fie gresit,putea fi perfect! Ma enervez si am migrene cand vad ca nimic nu isi gaseste rezolvarea de capul lui! Cand nu iti convine ceva,schimba! Sunt prea obosita si pentru a ma convinge de principiile mele,ce trebuie reimprospatate la intervale de timp mai mult sau mai putin fixe. Timpul trece prea repede! Si nu stiu ce poate fi mai incorect decat ramanerea noastra in urma fata de el. Ca o randunica ce striga dupa un pescarus. Am ramas in urma!!! trebuia sa zburam amandoi! (pescarusul e timpul) Regretul meu va fi etern daca v-am plictisit in vreun fel cu acest text,dar Dumnezeu imi va fi martor ca nu a fost cu intentie(nici cu dorinta). Va urez o vara cat mai frumoasa,plina de ploi,ca doar alea sunt cele mai frumoase din acest anotimp. Ah da. Si desigur....cat mai multa distractie(placuta) si succese(pentru cei care prefera fetele brunete,ca eba,succesuri).

Apolodor in oaza.

2009-06-03T21:34:00.002+03:00

A fost 1 iunie. Mi s-a zis la multi ani(!?). De catre 2 fulgi(de parca nu era logic).Nu am avut bunul simt sa le multumesc si nici sa le raspund(cred ca este foarte bine ascuns).Nu despre asta e vorba. Aseara a fost emisiunea Zona libera pe guerilla. Dj Vasile a dat numai muzica pentru copii. A fost un program genial. Si am apucat sa notez cateva versuri dintr-una ca sa le pot pune si aici. Mie mi-au placut foarte mult...Ada Milea.Apolodor in oaza.:))

In pustiu nu vezi un corb In pustiu nu vezi un corb Nici un mijloc de transport Nici un mijloc de transport Nu zaresti un baobab Sau coliba de arab Pe intinderea pustie Nu-i urma de cofetarie Si nici n-a existat vreodata Macar un chiosc cu limonada Cum mergea Apolodor Si se gandea cuprins de groaza Aicea imi e dat sa mor Dadu in calea lui de-o oaza A cantat apolodor Si de sus de langa cer Pe creanga unui palmier L-a ascultat intai cu frica O foarte mica maimutica O foarte mica maimutica Tinandu-si coada gratios a coborat pe creanga jos Si-a spus rosindu-se usor: -Eu n-am decat un singur dor Sa fiu sotie de tenor Deci daca dragoste exista si daca nu doresti cumva Sa vezi o maimutica trista As vrea sa fiu sotia ta I-a raspuns Apolodor: -N-aveam de gand sa ma insor Dar fiindca dragoste exista si nu mi-ar fi placut nici mie Sa vad o maimutica trista Sant gata pentru cununie Apoi ca doi copii cuminti Ce vor sa faca totu' bine S-au dus si ei cum se cuvine Sa ceara voie la parinti Dar domnul Cimpanzeu a spus: -Dansul aud ca merge catre Polul Sud Acolo e un ger cumplit N-ai sa rezisti, nu te marit Dar mama doamna Cimpanzeu: -Eu dragii mei nu pot sa spun Decat atata: ma opun! Si ei ca doi copii cuminti Ce vor sa faca totu' bine Au ascultat cum se cuvine De sfatul scumpilor parinti Si a plecat Apolodor Si a ramas pe-o ramurica Departe suspinand de dor O foarte mica maimutica O foarte mica maimutïca

Interpretare?

2009-05-25T20:46:00.004+03:00

Am spus unor persoane o informatie. Era ceva care pe mine m-a bucurat teribil,poate din cauza ca era chiar indeplinirea unei dorinte mari ce s-a pastrat in stare latenta,iar acum ca se infiinteaza,a revenit la viata.

Prima persoana care a aflat m-a privit mirata si a spus:,,Si ce te bucuri asa?Calmeaza-te!,,:))(persoana de sex masculin mai mare cu 5 luni si 6 zile decat mine)

Au urmat fulgii. Irina:,,poftiiiiiiiiiiiiiiiiiiim?????tu vorbesti serios????????cat de tareeeeeeeee,,

Rux:,,O Doamne.Dar ce a apucat-o?,,

Andra:,,iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii,,(sa mentionez ca asa facea pe strada...nu stiu cat de tare...dar oricum,cel putin la telefon s-a auzit tare:)).

Marea veste suna cam asa:SE MARITA SORMEA!!!!=))Diferenta de varsta dintre mine si ea este de 8 ani 10 luni si 24 de zile:D:)).

Dimineata(adica pe la 11-12) zilei de duminica am auzit-o pe mama vorbind(tare)la telefon. Mi-am dat seama cu cine se conversa. Era ,,cuscra,,. As putea sa jur ca am auzit ceva de logodna,dar am aflat ca nu despre asta era vorba. In decembrie,Claudiu si Bianca(Clau si Bibi)fac 8 ANI! de cand sunt impreuna. Nu stiu cum vi se pare voua asta...dar pentru mine....8ani inseamna foarte mult.

Relatia lor nu poate fi decat o dovada clara si vie! ca dragostea exista si ca,evident,trece peste orice bariere. Poate suna aberant,dar cred ca defectele ce ii faceau antipatici fata de ceilalti i-au facut sa se iubeasca intr-atat. Au si eu momente cand se mai cearta dar oricum...mi se pare ceva colosal sa iei decizia de a ramane cu o persoana(una singura)toata viata. Un act de renuntare...de curaj....sau de victorie?

Am fost acum o saptamana in gradina botanica unde o groaza de proaspat insuratei faceau poze(nuntile se mutasera acolo). Era placut sa vezi ca lumea se iubeste...se casatoreste...si mai face si poze!:)). Dar totusi!!!Aici e vorba de sora mea! Si nu am decat una! Iar ideea ca se va casatori...si ca eu voi fi domnisoara de onoare m-a bantuit nu de putine ori in copilarie. Orice casatorie trebuie luata ca o triumfare a iubirii. Cred ca lumea nu intelege ca atunci cand unul dintre cei doi se hotaraste sa plece si sa il lase pe celalalt(pe motiv ca a gasit pe cineva mai bun,ca nu mai suporta...divorteaza)acea persoana nu se inseala decat pe sine. Inseamna ca nu a facut fata. ca a avut si va avea in continuare sentimente pripite. ma rog. ca este o persoana slaba si mizera.

Revenind. 8 ani inseamna enorm. Pentru ca sunt 8 ani ai tineretii lor(deabia au terminat facultatea). Au reusit sa treaca peste o groaza de obstacole. S-au sprijinit reciproc si nu s-au inselat. De 2 sau 3 ani stau impreuna si au avut grija unul de altul. Toata relatia lor mi se pare fabuloasa. Prin rezistenta..prin ei.

Se spune ca dragostea ne umanizeaza. Sunt perfect de acord. O casatorie fara dragoste este o subjugare fara sens. Oricum.

Eu. In calitate de sora a viitoarei mirese. Nu pot decat sa le doresc tot binele din lume...si sa fac tot ce imi sta in putinta pentru ca binele lor sa nu fie periclitat. Am scris acest post pentru a va aduce in fata exemplul clar al puterii iubirii. Ei sunt pentru mine dovada vie ca se poate! Cel putin pentru o vreme,datorita lor,eu am uitat de toate grijile si problemele mele...

Logic...lor....

explicatie?

2009-05-17T16:35:00.006+03:00

Poate ca ar trebui sa dau o explicatie.sau mai multe? Nu conteaza. Nu o sa stau nici macar sa ma gandesc la cum o sa sune acest post. A trecut mult timp de cand nu am mai scris nimic. Explicatia ar consta in motivul pentru care nu am mai facut-o. Nu stiu daca e simplu sau nu. Dar pentru mine cel putin,e clar. Am ce sa scriu...dar blogul asta nu e un jurnal,si nici viata mea o telenovela. Nu am mai avut timp sa ma gandesc la Amalia sau la cealalta poveste. Sau la cam orice fel de creatie. M-am mai acomodat cu actualul. Si aici ma refer mai mult la gandurile,framantarile interioare si problemele existentiale specifice varstei. Partea neplacuta este ca au ajuns actiunile sa imi contrazica gandurile. Deja am spus prea multe. Cum vi se pare melodia lui katy perry?thinking of you? Mie mi-au dat lacrimile cand am ascultat-o prima data:)). Oricum...va urez o vara frumoasa. Pentru ca urmeaza sa fie vara....voi stiti ce faceau ,,hensel si gretel,,?(stiu ca se scrie hansel)faceau...curat in norvegia....de edmund lars cel puturos:)).

Algun dia.

2009-05-06T22:32:00.005+03:00

Nu am fost si nici nu cred ca voi fi vreodata o mare adepta a versurilor...sau mai bine zis a melodiilor pline de versuri. Aici(ca sa fiu mai exacta)bat un apropo legat de opinia Andrei,dar si a fratelui ei,conform careia melodiile fara versuri sunt tampite(recunosc ca nu mai tin minte exprimarea exact). Eu sunt de parere ca muzica nu inseamna cuvinte dar sunet. Acel sunet trebuie sa fie capabil sa iti transmita o anumita stare. De prea multe ori versurile trantite de catre diversi ,,artisti,, se potrivesc ca nuca in perete cu linia melodica a sarmanului cantec.

Conform studiilor,chiar si vacile dau mai mult lapte daca asculta muzica de opera. Daca asculta in schimb muzica rock sau disco lactatia lor....scade. Se stie ca muzica face bine la sanatate(psihica)...si cred ca este evident ca deja am inceput(in mod tragic)sa scriu si eu un post despre muzica. Am observat ca mai toti copiii canta...eu imi aduc aminte de mine cel putin....desi nu voiam sa fac o cariera in muzica(culmea!)cantam...mult! Ce e si mai dubios este faptul ca...nu foloseam cuvinte...adica...foloseam silabe...ieseau....nu stiu ce erau de fapt. Poate ca doar niste cuvinte necunoscute mintii umane...Oricum...eu cantam! Si eram foarte furioasa ca fratemiu(simpaticu') imi spunea sa tac draq din gura:)). Aceasta...inclinatie a mea...nu facea decat sa fie una dintre multele aptitudini vazute de bunicul meu...si de nimeni altcineva(eu aveam si talent la desen...eram vorbitoare de engleza si de spaniola desi inca nu stiam sa citesc...eram....fata lui tataie:-j)

Of...ma rog...iar am ajuns la acest subiect desi chiar nu aveam de gand.

Aveam de gand sa pun aici niste versuri. Am gasit si varianta lor in romana,dar erau prea...siropoase. Sunt...foarte frumoase....cel putin mie imi plac...imi mai plac si alte versuri...poate ca intr-o buna zi le voi posta pe toate.....Este o melodie de la Rbd...si nu...nu am si nici nu am avut vreodata curea cu Rbd...am fost la ambele concerte desi le incurcam numele tipilor din trupa(christopher si christhian seamana!)...Si NU. nu ascult numai asa ceva...de fapt...melodia asta si cu inca una...sunt singurele lor melodii pe care le mai ascult. Cealalta este Salvame....Daca ati citit pana aici...va rog sa cititi si versurile...sunt chiar...(ma repet)frumoase...

Encontrarme en tu mirada y sentirme enamorada. Era menos fragil junto a ti Pero todo era mentira, te marchaste de mi vida Y me perdi, y me perdi Si revivo tu recuerdo Me hace daños se te pienso Estoy triste, pero estoy de pie Aunque me ya o has olvidado Se que tarde o mas temprano, pasa a entender Cuanto te ame Algun dia sin pernsarlo Te vas a extrañar despacio Algun dia en la mañana, sentiras q te hago falta En tu interior, pasa a sentir amor Nadie sabe lo que tiene, hasta que al final lo pierde Y cada vez que vuelvo a verte No, lo miedo aún me duele Pero sé que un dia estaré bien Aunque me ya has olvidado Se que tarde o mas temprano, pasa a entender Cuanto te ame Algun dia sin pernsarlo Te vas a extrañar despacio Algun dia en la mañana, sentiras q te hago falta En tu interior, pasa a sentir amor Nadie sabe lo que tiene, hasta que al final lo pïerde

Tema la romana.2.comentariu pt Shakespeare in love:>:)):x

2009-04-29T00:04:00.003+03:00

Shakespeare in love este unul dintre putinele filme ce mi-a placut. Mai mult drama decat comedie romantica,ecranizarea pare sa surprinda o relitate de vis. Actiunea este plasata in sec XVI,in Anglia. Aflat intr-o pana de inspiratie,Shakespeare isi gaseste noua sursa intamplator:Viola de Lesseps. Dragostea celor doi este transpusa in marea lui opera,Romeo si Julieta. Cei doi proveneau din medii foarte diferite. Will era un tanar scriitor,ce isi ducea viata dupa o zi pe alta,promitand piese mai multor patroni de teatre. Viola era fiica unui negustor bogat. Iubirea lor este de la inceput imposibila,Will fiind casatorit,iar ea in incapacitate de alegere al viitorului sot. Constransi de normele mai mult sociale decat morale,ei sunt nevoiti sa isi ascunda dragostea. Tanara Viola iubea poezia si teatrul,crezand in dragoste. Admiratia ei pentru poetul Shakespeare face ca dragostea pentru el sa creasca. Will isi gaseste in ea muza mult cautata. Doica da o nota amuzanta filmului,ea fiind protectoarea fetei,ajutand-o. Viola isi ia un risc foarte mare travestindu-se pentru a putea juca. Ea gaseste nu numai bucuria de a fi pe scena,dar si ,,rasplata,, de a il avea alaturi pe iubitul ei. Decorul este de o importanta mare,reusind sa ne transpuna atat in acea perioada,cat si in acele locuri. Sfarsitul este ,dupa mine, tragic,desi regizorul a incercat sa dea o nota optimista,sugerand supravietuirea dragostei lor peste timp si spatiu. Consider ca elementul iubirii a fost foarte bine surprins in acest film. Pasiunea,dorinta,emotia,riscul,neasteptatul,nebunia si dependenta,chiar si permanenta impletindu-se cu succes pentru a descrie ,,aventura,, celor doi. Pot totusi sa ma indoiesc despre marea lor dragoste. De ce nu era ea destul de puternica pentru a fugi impreuna? Pentru a renunta la tot si a isi risca propria viata(inclusiv pe a celui iubit)? De ce aceasta dragoste nu i-a innebunit si nu i-a facut sa actioneze ca propriile personaje? Desi regizorul a dorit sa stearga gustul amar al despartirii lor,intuitiv definitiva,printr-o perspectiva optimista,sunt de parere ca nu a reusit decat aparent. Dragostea poate trai din amintiri,dar se transforma in suferinta continua si acuta,ajungand o obsesie. Ea trebuie sa isi aiba izvorul in prezent. Contest astfel decizia celor doi de a se desparti,doar din ordinul reginei. Daca nici dragostea nu poate depasi orice bariere...atunci trebuie sa fim facuti pentru a trai in lanturi.

Weil nicht 3

2009-04-23T21:46:00.004+03:00

-Of Doamne! Nu mai vreau nimic! Vreau doar sa ma lasi in pace! Crezi ca poti? Nu ma intelege gresit. De fapt ce spun eu aici...nu m-ai inteles niciodata! Nici nu ai incercat! Aici esti si tu de vina! Nu ai vrut sa ma cunosti August! Nici macar nu ai incercat! Acum off..... Se opri pentru 2 secunde ca sa ii poate vedea fata si reactia. August statea nemiscat si linistit pe fotoliu,sustinandu-si pipa cu degetele inconjurul ei,in coltul drept al gurii. Isi tinea ochii intredeschisi si se uita melancolic cand la focul mocnit din semineu,cand la miscarile Tamarei dintr-o parte intr-alta a camerei slab luminate. Era o atmosfera romantica,exact ca in seara cand se mutasera ei acolo....acum 16 ani. -Cred ca imi e foame....As vrea sa mananc. -Esti....esti.....DU-te si mananca! -Du-te si pune-mi! -Dragule....voiam sa vorbesc cu tine. Sa iti explic....ca eu de fapt sunt femeie,sotie si mama...nu sluga. Voiam sa iti spun ca ai interpretat gresit pana acum postura mea in casa asta. Voiam sa lamurim cateva lucruri.... -Mai Tamara....Fii tu femeie serioasa...! August vorbea linistit,cu privirea atintita in continuare asupra semineului. Ochii se mai micsorasera un pic. Avea obiceiul sa devina irascibil,si poate ca deja ar fi izbucnit daca Tamara s-ar fi uitat la el. Nu suporta ca cineva sa se uite la el sau sa ii spuna ceva pe un ton mai ridicat. Era intotdeauna cel mai calm,cel putin aparent. -Dar sunt mai August.....stii ce zi e azi? -Una importanta daca ma intrebi. Si? -Imi pare rau ca ai ajuns asa...Hai sa incep totusi frumusel... -Ai culcat copilul? -L-a culcat Victor... -Unde e Victor acum? -Ce iti pasa tie? Vorbeam ceva! Cu tine chiar! -Draga....Am voie sa intreb...si sa stiu chiar ce fac membrii familiei mele... -Victor e fratele meu. L-am rugat sa stea in camera lui ca sa pot vorbi cu tine. - De cand ai inceput tu sa ii spui ce sa faca lui Victor? -De cand avea 6 ani.... -Pfff....spune mai repede ca doar imi e foame! -Draga August.... Eu am luat o hotarare! -Teoretic doar asta faci,si niciodata nu te-am auzit spunand o hotarare buna. -Diferenta e ca de data asta....nu mai glumesc... - Imi e foame. August devenise deja agitat si incercand sa scape de o posibila discutie din care nu ar fi iesit victorios facea tot posibilul sa opreasca discurusul Tamarei. Aceasta se asezase turceste pe jos,la o mica distanta fata de semineu,stand cu spatele la August. -Tu nu ma intelegi mai August...eu vreau sa fiu libera! -Nu te vad la inchisoare...spuse acesta pe un ton ironic. -Ma simt ca o omida inchisa in gogoasa ei....e casa mea...si totusi...eu nu sunt ceea ce ar trebui sa fiu. Eu nu sunt eu de cand stau aici. Eu trebuie sa fiu libera! - Ce incerci sa imi sugerezi....?! -Nu iti sugerez...iti spun....August....eu stiu....poate ca nu ti-am spus niciodata totul asa cum era. Iti spun acum,cand e prea tarziu. Ai putea daca ai vrea...dar nu conteaza pentru ca nu vrei. Stiu eu... -Vorbeste mai clar! -Te-am iubit asa cum nu credeam ca pot iubi pe cineva. Te-am avut in inima mea incontinuu...cand s-a nascut Irma am crezut ca sunt cea mai fericita femeie de pe pamant...te aveam pe tine...si pe ea. Mai era si Victor cu noi....ma temeam ca nu cumva Dumnezeu sa imi ia toata bucuria pe care o aveam. Nu stiam ce sa fac ca sa o pot proteja,cred ca atunci am inceput sa devin eu ,,enervanta,, pentru tine... -Hai mai Tamara... -Stai ca mai am un pic....Termin...promit. Nu o sa ma mai auzi. Si ma oftic ca nici nu o sa iti fie dor de mine...si nici de vocea mea....nici nu ai sa stii ca am existat. O sa spui peste cativa ani....,,aia...cum o chema?!aia...mama Irmei...cum o chema?,, -Opreste-te! -Nu ....nu si de data asta... -Dar oricum nu mai poti sa vorbesti...ti-au dat lacrimile... -Asa e....imi tot repet...ca si daca plec...nu o sa il pierd pe August...dar pe tine. Iar TU nu meriti nimic! Pentru ca nu esti el! -Cum adica?! Unde sa pleci? Tu te-ai prostit de tot mai Tamara draga... -Way mai August...nu m-am prostit....nu conteaza unde... -Hai sa mancam. Poate ca esti obosita acum si de asta vorbesti aiurea... -Nu e asta....nu imi mai inchide gura! Asculta si tu ce am de spus! Chiar m-am hotarat! Tamara era de data asta in picioare,sprijinindu-se cu o mana de masa,iar cu cealalta la ochi,pentru a isi stapani lacrimile. El statea in continuare jos,de data asta cu ochii larg deschisi si cu pipa in mana. Avea gura stransa de teama si nervi. Isi dadea seama ca acum nu o mai putea controla pe Tamara,sau ar fi putut... -August....Ma gandeam sa iti spun cele doua variante...dar e inutil...e atat de clar ca nu exista decat una...da-mi batista! -Poftim... -Vreau sa stii totusi ca te-am iubit... -Ce....variante...? -Prima....cea imposibila...este acea in care se schimba lucrurile...si tu devi asa cum ai fost...atunci cand tineai la mine....si asa...am fi o familie fericita....si tu m-ai iubi pe mine si pe Irma....si totul ar fi asa de frumos.... -Dar va iubesc si asa.... -Hai mai August! Termina cu prostiile astea! Din dragoste urli la mine si ajungi sa ma lovesti nu? -... -Nu te mai uita asa la mine! S-a terminat! O iubesc pe Irma mai mult decat orice pe lumea asta acum...pentru ca August pe care il stiam eu nu mai exista....dar nu mai pot sa suport tot ce se intampla. M-am hotarat..... -ce? -Plec! -Unde? -Conteaza? -Da! E dreptul meu sa stiu unde! - Deocamdata...o sa intentez divort. Chem maine avocatul... -Si daca nu sunt de acord? -Dar August....asta vrei tu sa fie ultimul rau pe care mi-l faci? Vrei sa ma silesti sa stau langa tine? Iti spun ca este inutil... pot sa plec si fara sa am foaia aia in mana.... dar ma gandeam la tine...si la Irma...poate ii vei gasi o mama...pe care sa o iubesti...si cu care sa iti faci o familie fericita... -Tamara...... -Gata lasa-ma! Si astfel...se termina discutia inceputa asa de calm. Tamara i-a spus ce avea de spus. A plecat plangand in hohote in camera ei,pentru a incepe sa isi faca bagajul. Nici macar nu era hotarata sa faca asta...dar fiecare cuvant spus de August o forta sa isi dea drumul. Fiecare privire de-a lui era menita sa o umileasca....sa o faca sa il dispretuiasca. Se iubisera enorm cand fusesera tineri,dar acum totul se terminase. Si nu ii venea sa creada cum...cum a putut sa lase sa se intample una ca asta. Nu stia unde se va duce...nici ce va face...dar totul era deja consumat. August a ramas in picioare,de cand a auzit ca ea avea sa plece. Statea cu ochii in fata,ca un sphinx batut de vant. Se vedea deja sotul parasit,victima compatimita de cunoscuti. Ii era totusi foame....convins ca asta e doar imaginatia lui si ca pana maine totul va reveni la normal...isi lasa privirea in jos si se intreba ce zi era.Observa ca tutunul din pipa cazuse pe covor atunci cand isi lasase mana in jos. Cuprins de scarba momentului lovi pipa de lemnele din semineu,provocand scantei ce se pierdura usor si repede in aer. Indreptandu-se spre bucatarie cu pasi mari si apasati spuse in soapta...,,TRECE,,....

Interviu...cu un necunoscut:))

2009-04-22T21:28:00.003+03:00

-Iti e dor de mine? -Nu.... -Vrei sa ma mai vezi? -De ce as vrea sa te vad? -Deci nu...intrebarea urmatoare. Este adevarat ca nu ma cunosti? -De ce sa te cunosc?! Nici nu as vrea.:| -Deci da...ce ar mai fi....ma iubesti? -Hai mai ca esti nebuna:))cum sa te iubesc? -Nu deci....ce crezi ca simt eu pentru tine? -De ce ar trebui sa imi pese? -Raspunde si tu altfel...nu tot cu o intrebare. -Raspunde daca tot te-am intrebat. -De ce as raspunde la ceva ce nu are vreo importanta pentru tine? -Din politete. -Atunci cred ca intr-o alta viata mi-ai spus nesimtita.:)) -Eu nu cred in asa ceva. Mai ai ceva sa imi spui? -Stai sa mai vad ce mai scrie pe aici.... -Te misti cam incet...poate ca nu esti facuta pentru asa ceva. -Ai spus ca nu ma cunosti asa ca taci! -Nu am spus... -Nu conteaza. Ce ai face pentru mine? -Asa...degeaba? -Presupunand ca iti pasa... -Ah...esti simpatica...si totusi.... -Spune. -Stai sa ma gandesc... -Hai. -Nimic!=))doar nu te asteptai sa fac ceva nu?:)) -Vrei sa mai ai de-a face cu mine? -De ce ma intrebi? -Pentru ca asa scrie aici. -Dar nu e corect!se refera strict la tine! -Esti prost. Nu intelegi nimic. Multumesc de raspunsuri oricum. Papa -Esti nebuna...Du-te!

Asa...de Paste...>:D<

2009-04-19T23:51:00.004+03:00

Trebuia sa scriu si eu un post cu ocazia sfintei sarbatori de Paste. Cred ca ar trebui sa incep cu urarile,pentru ca multi nu citesc decat inceputul:-?. Drept urmare va voi ura chestii simpatice la sfarsitul textului:)). Trebuie sa spun cu regret ca nu am simtit sarbatoarea asta. Nu stiu cand a venit si nici cand a trecut...acum fiind duminica seara. Nu am avut niciodata notiunea de iepuras:)). Ce iti aduce iepurasul....in toti ceilalti ani nimic...anul asta...s-a indurat de mine si mi-a dat bani,ca unui cersetor...chit ca nu am cerut....cu mentiunea...,,vezi pe ce tampenii ii mai cheltui...(si intr-o completa scarba)numai prostii iti cumperi!,,. Am avut si eu buna intentie de a face curat in toata casa ...ma gandeam ce fericita o sa fie mama cand o sa vina acasa si o sa gaseasca frumos in toata casa... Dragutii fulgi...2 dintre ei...s-au apucat si mi-au facut o ordine geniala in raft...s-au apucat si de sifonier...doar ca nu l-au terminat...mie mi-au ramas o groaza de chestii,majoritatea haine,imprastiate peste tot si pentru ca nu am fost in stare sa le strang....le-am indesat in pungi depozitate acum in spatele canapelei...ordine in stil romina... Eu am inceput sa ma ocup de toata casa. Dupa ce am dat cu aspiratorul apare mama care de cum vine....isi arata puterea corzilor vocale...deoarece muzica era data prea tare! Asa ca...am renuntat. Imi place sa cred ca am avut intentie...dar nu am avut cu cine... Oricum...am fost la piata si mi-am imputit geanta cu aroma de ceapa si usturoi...amanunte:-j:-j. ,,Toata lumea da in branci,nesimtot-o!,,-asta mi-a spus simpatica mea bunica..pentru ca eu nu faceam absolut nimic...am fost o planta....mama cu sormea(putin) si bunica...au gatit...au facut toate mancarurile alea cu miel...stufat drop ciorba...au facut oua frumoase...dar la ce bun? Eu am dat cioc singura. Mana dreapta a spus ,,Hristos a inviat!,, iar cea stanga i-a raspuns ,,Adevarat a inviat!,, am dormit pana la 2 in ziua Pastelui...mi-a placut ca a plouat...macar atat. Stiu ca mai trebuia sa scriu despre cateva chestii....sa nu uit de TEVI...si da...ma rog:)). Poate as putea sa strecor aici si o noua idee...si anume ca...toate chestiile rele sunt facute involuntar. Nu am vrut aproape niciodata sa fac rau. Nu imi place sa ii fac pe ceilalti sa se supere(desi cel mai adesea se supara fara motiv,parca special ca sa ma enerveze pe mine,ca doar sunt amuzanta cica atunci cand sunt nervoasa).M-am gandit eu mult si am hotarat ca ar fi cazul sa imi cer scuze oficial pentru toate chestiile care i-au facut in vre-un fel pe ceilalti sa sufere. Nu urasc pe nimeni...deabia daca simt antipatia....dar se intampla sa actionez fara sa imi dau seama. Oricum:))mai bine mai tarziu decat niciodata:)). Persoanele care se supara ma cam enerveaza. O alta chestie descoperita de curand...este inutilitatea supararii:)). De ce sa te superi daca iti trece? Cea mai tembela reactie a unei persoane suparate este...a ta andra...,,hai ca eu am plecat,, sau nici macar. Pur si simplu pleci! E ca si cum nu ai face fata situatiei si iti iei talpasita. Ma rog. Poate ca eu am un mod mai ciudat de a actiona cand vine vorba de suparari...eu ma comport dupa o cearta sau ceva gen...ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Mi se mai intampla(mai ales din partea pers care nu ma cunosc) sa mi se spuna...hey stii suntem certati...sau si mai frumos...sunt suparat/a pe tine! Imi vine sa spun ,,ei na!iauzi...,,esti suparat/a pentru ca nu poti sa ma intelegi. Eu nu actionez fara motiv sau scop...Daca te suparam intentionat...aveai voie sa fii suparat pe mine. Altfel NU!... atunci cand tii la cineva...ii doresti fericirea. Si nu altceva! Am avut o discutie cu Baloo pe tema asta. Nu cred ca este ceva mai important decat fericirea(exceptand dragostea). Drept urmare,eu cred ca atunci cand chiar iti pasa de cineva,faci orice pentru a il vedea fericit,aici intrand si minciuna. Rux era de o alta parere,evident. Eu imi sustin in continuare ideea,deoarece nu ma transforma intr-o mincinoasa... sa nu uit sa mentionez de sacrificii...e suficient cuvantul...nu mai spun nimic despre ele. Pana una alta...am chef de munte si de mare....mi se intampla sa ma vad ori pe o plaja scaldata in soare...ori intr-o padure. Vreau foarte mult la padure...dau si eu din taste...iar sansei ii dau cu piciorul...candva...o sa ajung si eu la padure....o sa imi fac o casa pe deal...si o sa stau acolo...si imi voi arunca telefonul in lac,fara sa ma mai bag dupa el. Vreau si cu barca in herastrau...dar imi e frica si ca ma voi pierde(iar)si ca voi cadea in lac....iar eu nu stiu sa innot. Ma rog...nu vreau sa stiu cat de stupid va suna...dar cred ca nu mi-as mai dori nimic absolut...daca l-as avea pe tataie. Imi e foarte dor de el...vreau o eternitate in care eu sa am 4 ani...si sa fie totul ca atunci...cu un mic amanunt...si anume...acela de a nu imi mai dori sa cresc. Deja nu mai vreau. Dar daca dau timpul inapoi...imi aduc aminte cat de mult....voiam.SARBATORI PASCALE FERICITE!.

Dupa 80 de ani

2009-04-15T01:56:00.002+03:00

Romina si Ruxandra dupa 80 de ani..doua babe cu bastonul in mana...cartilajele slabanoage se vad prin pielea stafidita...in timp ce degetele lunguiete stau departate de varful batului,agitandu-se frenetic...din cauza lipsei de echilibru...si a batranetii. Romina:Mai Baloo..tu ti-ai gasit prietenia ideala,prietenia aia la care visai? Ruxandra:Nu Romina..da tu ti-ai gasit dragostea ideala salbatica si posesiva? Romina:Nu Ruxandra...astept sa isi dea gluga jos... Adevarul este ca lucrurile sunt ciudate. Textul de mai sus este opera Ruxandrei in mare parte...de fapt....este a amandurora... Naivitatea asta...isi bate joc de oameni. Sentimentele ii fac naivi,le acopera ochii...urechile...tot. Si alea isi bat joc de oameni. Exista ceva care sa nu isi bata joc de oameni? Este coplesitor sa iti dai seama ca toata munca ta(pentru persoana ta)se duce pe apa sambetei,din cauza unui moment de slabiciune. Auto-dezamagirea este mult mai grava decat oricare alta. Nu regret doar ca am ajuns asa cum sunt acum. Regret ca mi-a luat atat de mult timp sa imi dau seama de cum stau lucrurile. E ceva gen...cum am putut sa nu imi dau seama?!?!!! Cum?!?!

tamtam-ce-am avut rabdare sa pun

2009-04-13T12:13:00.008+03:00

Sunt multumita ca am ajuns la tara...la cimitir la tataie...si pe deal...poate ca ar fi trebuit sa raman acolo...oricum...am facut poze...multe...si am de gand sa pun si aici cateva....

Xena,Harap-Alb si Cipi.

2009-04-13T00:04:00.002+03:00

Hehe...:))sunt anumite mentalitati...pe care le inteleg...desi poate ar fi mai bine sa nu o fac...culmea...cele pe care as vrea sa le elucidez(pentru ca mentalitatea umana este suficient de complexa pt a fi considerata o enigma)...nu reusesc asa cum as vrea... Am sa iti spun o poveste. Este ,evident, inspirata din realitate. Ma rog... A fost odata ca niciodata,ca daca nu ar fi fost,nu s-ar fi povestit....o fetita. Numele fetitei era...Xena! Avea un frate mai mare,numit Omul negru din cauza pigmentului mostenit de la tatal lor. Xena avea parul castaniu si ochii verzi. Nu semanau deloc,dar se intelegeau foarte bine,si aveau(si inca mai au)o familie fericita...alaturi de cei 2 parinti si bunica lor. Sa nu uit sa mentionez ca erau amandoi foarte frumusei:)). Intr-o buna zi de primavara,friguroasa ce-i drept,veni de pe un alt taram o prietena de-a Xenei. Numele ei era....Gabzi. Deoarece se vedeau destul de rar ambele fete erau nerabdatoare sa se revada.:)) Gabzi merge la Xena acasa pentru a viziona un film alaturi de Omul negru si 2 porumbi(un var de-al Xenei si gajica lui). Dupa ce au trecut pe la magazin pentru a cumpara ciocolata si periuta de dinti pt ca gabzi o uitase pe al ei taram,au reusit sa faca floricele,in premiera,o adevarata realizare:)). Au vizionat un film numit placinta america....teribil de prost(amanunte). Xena era nerabdatoare de sosirea lui Cipi. Cipi era prietenul ei,de 3 luni chiar(asta e nu mult,este extrem de mult). Cipi lucra in acelasi taram ca Gabzi,fara sa se cunoasca evident. Era din acealasi tinut cu Xena,unde isi avea si familia. Gabzi a solicitat amanunte despre relatia Xenei cu Cipi. I s-a parut o perioada lunga 3 luni,si i-a spus asta Xenei. Acesta i-a raspuns ca nu se vad decat in weekend,cand vine el cu masina. De asta nu se plictisise Xena deci!(trebuie precizat faptul ca Xena avea tendinta de a se plictisi foarte,dar foarte repede). Interesanta chestia asta...gandi Gabzi,si mai ceru si alte detalii. Cipi a fost descris ca un tip inalt brunet si cu ochi verzi.,, Agreabil ,,exclama Gabzi cand aparu Omul negru de la legatul viei,si incepu sa ceara o bricheta si sa dea ordine. Dupa ce isi primi bricheta,care era a lui Gabzi,isi facu drum pana in casa si le lasa pe fete sa gateasca in continuare. In timpul filmului Xenei ii veni ideea de a merge la club. Era sambata seara...trebuia doar sa ajunga Cipi,pentru ca apoi sa mearga cu totii(si erau cam 8). Gabzi s-a dus acasa la ea ca sa se pregateasca de club,ca doar nu putea sa mearga cu acealeasi haine. Nu avea haine pentru un asemenea eveniment,dar nici pentru temperatura din acel tinut. Xena a sunat-o ca sa iasa in drum pentru a porni la drum. Spre surprinderea lui Gabzi,in drum nu era decat Xena cu Omul negru. Cipi nu avea sa mai vina,ramasese la fratele lui. La club Xena si Gabzi au dansat si s-au simtit foarte bine...mai ales Xena. Era foarte suparata din cauza ca Cipi preferase sa ramana la frasu acasa decat sa vina cu ea. A pus ochi pe un tip,numit Harap-Alb. Era evident,imbracat in alb din cap pana in picioare,cu un pierce sticlos si stralucitor intr-una din cele 2 urechiuse. S-a dat pe langa el o groaza,iar in timpul noptii Harap-Alb a sunat-o pentru a ii spune cat de bine arata si alte dulcegarii menite sa ii incante urechile Xenei. Cipi a incercat si el sa o sune pe Xena,dar aceasta nu i-a raspuns. A2a zi Xena a fost cu Gabzi si o alta fata la biserica. Pe drum,Gabzi a cerut iar amanunte despre viata amoroasa a Xenei. Relatia cu Cipi se terminase definitiv,dar ea nu avea absolut nici o treaba...dupa 3 luni... Era foarte fericita de noua achizitie,si anume Harap-Alb. -Are hotel la mare. -ooooo!bun bun,exclama cealalta fata -Avem unde merge la vara fata! -Da fata ce tare!!!! -Dar pana la vara mai e mult mai Xena...spuse Gabzi. -eeeee....nu e chiar asa! -Pai si crezi ca sta cu tine ca sa se uite in ochii tai sau cum?spuse Gabzi pe un ton un pic ironic. -Eh draga,nu face el nimic ca e mai fraier asa. Mi-a spus fratemiu ca e mai tantalau! -Aha....sopti Gabzi cam dezamagita -E super tare!Way! Azi vine si ma ia ca sa mergem in oras! Doamne cat de dragut poate sa fie!!!e cel mai tare de prin imprejurimi! -Incearca si tu macar sa ii pui un pierce normal!spuse Gabzi cam indignata -Dar mie imi place! -Dar e stralucitor!!! -pai si ce are?! Si eu am asa,doar ca pe negru. -Negru e altceva.... Au continuat apoi drumul pana la biserica discutand despre alte chestii...mai mult sau mai putin stupide. Gabzi s-a gandit apoi.... Ii intelegea gandirea Xenei,dar nu putea sa fie de acord cu ea. Era de acord cu partea in care Xena nu trebuia sa sufere...dar...se oftica pentru ca ea nu ar fi putut sa faca asa. In partea a2a a povestii,cu Harap-Alb...i se parea scandalos felul in care Xena privea lucrurile. Singura intrebare ce ii venea in minte lui Gabzi...era aceea daca o fata ca Xena trebuia compatimita sau felicitata... Si acestea fiind zise...ti-am spus povestea asa...s-am incalecat pe o sa...sau am baut un redbull si am prins aripi...si m-am dus naibii...pt ca am o stare de kkt. Cel mai bine e cu ochii inchisi.afara e prea multa lumina ca sa ii deschizi.

tup tup

2009-04-10T00:46:00.004+03:00

Eu stiu ca nu mai exist. Dar in fond,nu e nici o paguba. Tu nu ai stiut ca am existat vreodata. Drept urmare. Nu se observa nici o diferenta. Si totusi. Ce o sa se intample? Imi e frica sa mai scriu. Nu stiu ce ar putea sa iasa. Prea multe chestii rele stau in mintea mea,asteptand sa fie tastate. Nu e chiar asa de usor...nu ti-ar placea...daca stau sa ma gandesc...poate ca nici mie nu mi-ar placea. Poate doar m-ar ajuta sa ma descarc. Si totusi. Trebuie sa anunt oficial ca m-am decis sa nu mai imi spun offurile in acest mod jalnic. Nu tin la nimic mai mult(cand vine vorba de net si calc) decat la blogul meu. Poate ca este singurul lucru bun pe care l-am facut. Nu stiu totusi cat de bun e....dar printre chestiile pe care le fac eu...blogul era ceva bun. Nu stiu de ce sa ma apuc. Nu stiu ce sa fac. Sunt mereu dezorientata in ceea ce ma priveste. Totusi,inca mai sunt capabila sa dau sfaturi utile altora. Nu mai stiu nici macar ce vreau. Eu,oficial ma simt completa pierduta,straina de tot ceea ce ma inconjoara. Parca asta nu e viata mea,e prea diferita de ceea ce putea fi. Nu am nimic si sunt a nimanui. Nimicul nimanui. Nu am insa dreptul sa ma consider nici macar libera. Adevarul este ca nu ma simt bine. Am voie sa ma mai vait aici? In fond...eu am voie sa ma contrazic.dar doar eu. Amintirile sunt cele care imi ajuta existenta in fiecare zi. Vreau ceva. Ceva imposibil momentan. Problema este ca am impresia ca nu este decat un moft. Timpul clar nu le rezolva pe toate. Ma intreb de ce mama naibii fac oamenii chestii pe care nu le vor,care nu le aduc nici un folos si care nu sunt obligatorii? Poate ca ar trebui sa imi sustin ideea precedenta...si sa spun ca eu,un nimic,nu am voie sa imi pun astfel de intrebari. Nu am voie nici sa spun pur si simplu ca lumea e proasta. Nu am voie nu? Da bine. Resimt senzatia furnicii de sub papuc. Resimt o nedreptate fireasca,precum aceea a mortii mele calcate accidental de talpa unui papuc...nici macar mov. Tragic nu? Dorim sa fim unici si totusi incercam sa ii facem pe altii sa gandeasca precum noi,sa fie ca noi. Ascult aceleasi melodii de kkt...depresive pe deasupra. Nu mai am chef sa vorbesc frumos. Vreau sa fiu pe deal. O sa plec. Si stiu ca nu se va observa cu nimic lipsa mea,si ma enervez. Apoi ma calmez:)). Daca toate sunt trecatoare....de ce naiba mai incercam sa facem ceva? Si mai ales....de ce sa faci ceva in care nu crezi...care nu are nici un scop de urmat? Nu inteleg,si chestia asta ma....streseaza.:) Cred ca pana la urma contrastele sunt tampite...adica...nu ai inteles ce am vrut sa spun...nu conteaza. Diferentele sunt enervante. Vreau un banal lipsit de orice gand,aparent. Pentru ca nu mi se da,o sa il dau eu. Apropo...ma simt datoare cu o foooooarte interesanta informatie. Am pierdut luna martie stand in casa,intr-o oarecare masura zacand. Vreau sa imi cumpar un stilou. Unul mov de la inoxcrom. Vreau multe si degeaba,nu fac nimic. Cu putin noroc o sa uit dorinta mea de a se face singure. Sa mentionez totusi ca am mai facut rost de o poveste. Una cu o zebra ce a scapat de la gradina zoologica si a fost prinsa de ploaie prin oras. Dungile negre I s-au luat si cand s-a intors la cusca nu a mai fost primita,pentru ca ingrijitorii nu au mai recunoscut-o:P. De ce se pun intrebari ai caror raspuns este deja stiut? Poate pentru ca un hobby urban este constituit de lucrurile inutile. Chiar si tu....iti pierzi timpul cu fiecare secunda.

Nu mai vreau sa spun te iubesc nici te urasc. Nu mai vreau sa vorbesc. Am fost sunt si voi fi dezamagita,pentru ca am asteptari prea mari. In fond,spaga mea. Din cauza asta sunt acra(cica). Hmm. Vreau sa spun gata. Gata oricum,pentru orice.

Sa nu uit sa mentionez ca nu mai suport soarele. Vreau sa ploua mult,fara oprire. vreau sa tune,si cerul sa se umple de fulgere...

Tot ceea ce vad mi se pare trist. Si eu sunt trista. Trebuie sa ajung pe deal. GATA.

Tuturor tristilor,inclusiv mie

Amalia 5-doar o alta viata:))

2009-04-07T00:52:00.002+03:00

-Sunt...bine...doar....dezamagita. -de ce? -nu conteaza. Ajuta-ma sa strang doar. -dar amalia....unde te duci? De ce pleci? Macar spune-mi si mie... -albert.....nu e ceva ce poate fi stiut de tine... -de ce nu e niciodata ceva pe care sa il pot stii si eu?!?! care e marele secret? Spune-mi doar de ce pleci si apoi o sa te las in pace! -Nici macar nu iti pasa daca plec sau raman... esti doar foarte curios,si ofticat pentru ca tatal tau nu iti spune despre ce e vorba.... -Nu e adevarat! -Pe cine incerci sa minti? Pe mine sau pe tine?da-te la o parte. Vreau sa strang si alea. -Poate ca sunt egoist,dar vreau sa stiu motivul pentru care pleci. Apoi te las. -Intreab-l pe tatal tau. -Stii bine ca nu imi va spune. -Eu da,dar tu poti sa speri. Da-mi voie sa trec te rog -cat mai ai de gand sa te fatai in felul asta? -Pana cand o sa imi termin bagajul. -Dar amalia.... -nici un dar. Daca nu poti sa taci,iesi din camera asta! Daca stau sa ma gandesc mai bine...iesi oricum! Acum! -Bine! Si usa se auzi trantindu-se... Odata ramasa singura,amalia se tranti pe pat. Simtea ca vrea sa scape,dar in acelasi timp o nesiguranta teribila ii atrofia fiecare particica a creierului. Facea exact ceea ce I se spusese,fara sa mai fie capabila sa caute o alta solutie. Isi dadea seama de situatia trista in care se afla,si in unele momente ar fi vrut sa se revolte,sa declame nedreptatea ce I se facea....apoi frica ii mistuia chiar si cele mai adanci maruntaie,si ii taia tot elanul. O frica fara o cauza precisa,de o putere enorma,mult mai care decat a ei...o tinea strans...cu niste franghii invizibile inconjurate. De fiecare daca cand incerca sa isi faca un pic de curaj pentru a infrunta situatia...era stransa si mai tare...pana ce ramanea aproape fara aer. Lacrimile ii innecau apoi ochii...si se simtea trista,singura,parasita...se simtea asa cum era de fapt,cum fusese intotdeauna. In adancul ei...voia sa schimbe asta...dar nu avea curaj sa se gandeasca la asa ceva. Astepta doar sa se termine...in timp ce un somn asemanator cu un lesin o cuprindea...de fiecare data cand se gandea mai mult decat ii dadea voie propria frica. Aberatia suprema este aceea ca de cand murise...traise mult mai mult decat in timpul vietii....poate prea mult. Daca nici macar pe lumea cealalta nu isi putea regasi linistea...? atunci unde? Se intreba daca nu cumva anabele doar isi batuse joc de ea,trimitandu-i mesajele de la anafeo... Situatia era foarte clara. Amalia era insarcinata cu fiul lui Albert...judecatorul a aflat imediat de la servitoarele ce ii pazeau si ingrijeau castelul. Asa ceva era de nepermis. Toata reputatia lui ar fi fost distrusa,el izgonit din acel loc...era complet de neconceput. Albert era in fond fiul lui...ii crease dintotdeauna probleme,si il incurca mereu...dar existenta lui era cunoscuta superiorilor. Amalia era complet nefolositoare....si enervanta. De ea trebuia sa scape deci,dupa copil evident. Dar cum ai putea sa scapi de un copil ce se naste spirit? Este sortit nemuririi....este imposibil de ucis...este...un spirit.... Avea sa se reincarneze in ceva...avea sa plece...dar oare ce va pastra de la Amalia si de la Albert? Judecatorul nu s-a mai gandit prea mult la aceste treburi,si la doar o saptamana de la aflarea vestii,Amalia era iar cu 1 kilogram mai usoara. Ea nu ar fi acceptat niciodata asta...intamplarea a facut ca anabele sa afle astea de la bufnita...cand aceasta adormise in mijlocul unei judecate. De cand amalia plecase din tinutul raului,anafeo fusese pedepsit in ultimul hal,astfel ca intr-un final a decis sa plece intr-un loc in care sa nu mai fie gasit,si nici macar cautat. Singurul care stia unde se afla era chiar anabele,astfel ca acesta din urma i-a dus mesajele amaliei. Aceasta a putut sta astfel linistita,stiind ca anabele avea sa o duca acolo unde era si anafeo... intr-un fel se simtea usurata pentru ca locul parea interesant...i se spusese ca era o combinatie a tuturor tinuturilor ei, a iadului si a raiului...i se spusese ca totul era ciudat acolo. Ca acolo avea sa nu mai poata sa zboara...si ca va imbatrani repede. Dar pana la urma... oriunde ar fi fost mai bine decat in casa judecatorului. S-a gandit cat de cat si la albert. Tinea oarecum la el...poate mai mult din obisnuinta. Dar oricat de mult ar fi vrut,nu putea sa il ia cu el. De asta se hotarase sa nu ii spuna motivul plecarii ei....l-ar fi facut doar sa sufere si mai mult. De la ceva vreme albert se schimbase si incepuse sa gandeasca... ceva ciudat se intampla...dar amalia nu mai avea timp sa afle ce.... Bagajul era deja facut. O astepta doar...o alta viata.....la propriu.

Glade cu levantica

2009-03-31T21:13:00.004+03:00

-Ce s-a intamplat puiule?

-S-a terminat...s-a terminat.

-Ce s-a terminat puiule?

-Glade micro spray s-a terminat.

-Stai ca iti aduce mama altul.Nu mai fi suparat...

-Lucrurile nu se inlocuiesc asa...mama denaturata ce esti. Jet de langa usa baii mele. Pregateste un cosciug frumos pentru Glade-ul cu aroma de levantica...tocmai s-a stins si ultimul fir de aroma...

-puiule nu vorbi urat cu mama...se schimba rezerva ca s-a terminat si o sa fie ca nou...

-da?

-da...

-atunci e bine

-e chiar mai mult decat bine:))

-ok:))

La....mine

2009-03-27T03:31:00.002+02:00

E greu,primavara e intotdeauna greu. Regret,sincer,ca iar ,,ma descarc,, in scris. Nu pentru ca as vrea sa o fac altfel,dar pentru ca e trist. Este deplorabil sa imi secatuiasca in halul asta imaginatia si sa scriu numai despre trairile mele interioare. Dar ma doare capul.iar. Mi-am dat seama ca se termina martie....si Doamne cat de draga imi era mie luna asta...si aprilie si mai. Pentru ca am stat atat in casa,va trebui sa recuperez,si vremurile nu vor mai fi tot asa de frumoase cum ar fi fost fara tampenia asta de boala. O persoana strict inclinata pe partea de real mi-a spus ca de ce sa mai scriu de amalia..sau weil nicht...in loc sa scriu de mine? Intrebarea asta m-a facut sa ma hotarasc sa scriu neaparat continuarea Amaliei si daca se poate,si a ,,weil nicht,,. Si totusi,sunt niste povesti denaturate,pentru ca iti solicita prea mult nu numai imaginatia,dar si ingaduinta. Conversatiile din weil nicht apar de nicaieri,cu o ura nemotivata ce pare ridicola. Amalia pare o poveste spusa de o prostituata,iar eu ce mai pot face? Eu vreau asa. Simt ca trebuie sa ma duc la tara. Locurile alea ma cheama,ma vor tot asa cum le vreau si eu. Ma simt legata de satul ala,mai ales de deal. Vreau sa urc dealul ala,sa o iau pe acea poteca intortocheata si inclinata. O sa gasesc multe flori de paste atunci cand ma voi duce. Stiu ca inca nu au dat pentru ca a nins. Gasesc si multe cochilii de melci. Ca sa pot sa intru pe locurile alea trebuie sa sar un gard. E un gard mic nu e problema. E de fapt o poarta facuta din sipci indoielnic de groase din lemn. Se clatina atunci cand imi las masa in maini pe ea. Cand ies o iau pe alta parte,si ies chiar prin gard,pentru ca are gauri. Degeaba se indeasa craci si maracini,taranii isi baga vitele prin astfel de feluri,gaurind gardul. As vrea sa zabobesc un pic sus,dar nu mai e nucul ala mare,a fost despicat de trasnet acum un an. Drept urmare,o sa o iau pe dealul ala din fata. Il urc repede,pentru ca altfel obosesc. De sus se vede satul...insirat pe langa drum. Masinile vechi depasesc prin curbe carute manate de tigani,pline cu fan,coceni,lemne...nisip sau alte asemenea lucruri. Se vede chiar si o masina dintracea patrata si albastra...care vinde legume.,,haideti la cartofi...cartofi...car'ofi...=))Cerul e senin...doar cativa nori mai fac o umbra placuta...se vad ulii de gaini,ce zboara in cercuri. Ma uit inspre dealul celalalt. Astept si vad ce vreau,un fazan. Si alearga speriat din tufa in tufa. Il pierd din ochi...si ma duc in jos,spre locul ala plin de ierburi...unde sper sa mai gasesc fulgi colorati. Am un manunchi intreg de floarea pastelui. Daca nu aveam ghinion cand o culegeam si eram mica,de ce as avea acum? Adevarul este ca nu as mai vrea sa plec. Dar cel mai probabil ca sunt acolo singura..mamaie o sa isi faca griji. Nu pot sa il iau pe varamiu cu mine,si oricum e molau. Fetele de acolo nu mai apreciaza natura,traiesc prea mult in si cu ea. Inainte sa plec nu uit sa iau cateva nuiele de alun. Sunt bune cand intri in obor la gaini,si sunt frumoase. Alunul are o coaja alba lucioasa...cu muguri sfiosi de un verde palid ascuns de un puf... O sa trec de zona rau mirositoare,ce marcheaza drumul spre deal. O sa ajung in curte,si cu ajutorul cutitasului ala mic si maro,cu care si eu si fratemiu ne antrenam aruncarile in pamant,voi da la o parte coaja de pe nuielele de alun,nu inainte de a pune florile intr-un borcan transparent(am spus oare ca am gasit si toporasi?!). Nuielele de alun au miros de pepene. Asta e ceva fascinant. Miros a pepene...atat de bine. Si nu e una din impresiile mele(ca acelea cand mananc branza si simt gust de miere,sau inghetata cu nesquick si simt gust de cafea)...atunci cand le avanti prin aer scot un zgomot pur si simplu frumos. Via trebuie sa aiba si ea muguri mici si cu tente mov verzui...frumoase. Capsunile din gradinita mica sigur sunt pline de flori...paturica alba ce incanta privirea atunci cand cobori din veranda. Si eu cobor prin veranda,ca sa nu mai trec si prin camera lui mamaie atunci cand doarme. Sa nu uit de garofitele roz. Sunt atat de frumoase...si de firave. Au niste noduri de unde se rup mai usor fabuloase...frunzitele alea ascutite de un verde ce da in gri...vreau si lalelele alea rosii batute,dar de ce sa nu fie si alea mov inflorite?si alea roz simple..alea mov inchis...tufanelele au dat si ele. Au dat si narcisele albe. Vreau si tufa de iasomie. Las seara geamul ce da in gradinita mica,de flori deschis....si ce miros vine...de la iasomie... Aud apoi rasete zgomotoase pe strada,pentru ca gradinita e langa strada...incepe si Pufi sa latre. Imi aud numele strigat,scot capul pe geam si zic imediat. Sunt aproape gata,in fond sunt obisnuiti sa stea pe strada. Ma pregatesc psihic pentru o distractie locala,incep si eu sa folosesc apelativul ,,fata,, si cu gandul de a uita de tot,incep sa ma autocompatimesc pentru toacele ce urmau sa imi distruga picioarele. Asa e intotdeauna...dimineata incepe atunci cand vreau eu..pe la 1. Vreau sos:))numai mamaie ica face un asemenea sos,prea gros dupa gustul maicamii. Sunt anumite feluri de mancare ce imi sunt dragi tocmai pentru ca vin de acolo. Primul pe lista e sosul rosu:))adevarata comoara. Urmeaza apoi ciulamaua...cand eram mica am mancat ciulama de gugustiuc...tataie prindea. E vesnica supa de taitei,fiind singura de altfel pe care o inghit. E si o friptura misterioasa. E un vas ciudat...e o cratita din material de tuci de fapt...in care se pun copane si cartofi..si se picura apa. Iese ceva atat de bun incat acum chiar imi e pofta grav de asa ceva.-la bucuresi nu poate sa iasa nici asemenator prea bine.:))in toata curtea e un gazon verde,foarte verde facut din iarba. E si tipirig mic pe langa poteca ce duce la poarta. De vreo 2 ani se intampla ca...papadiile au stricat gazonul de iarba,dupa mine il fac cu mult mai frumos. Pe maini ma spal la tuturoi....tuturoiul asta....vesnic cu probleme pe care eu incerc sa le repar,folosind uneltele lui tataie,este chiar in spatele leaganului,langa fosta bucatarie de vara. In bucataria aia de vara am batut eu primele mele oua pentru omleta. Mamaie i-a zis lui tataie ca eu am facut-o,si eu am aprobat...cat de fericita am fost pentru felicitarile ce mi se adusesera...era atat de clar pentru tataie ca voi ajunge o gospodina nemaintalnita...si doctorita... o sa dau in alte chestii...si o sa imi aduc aminte de cum ma dadea in leagan...de cum curata porumb stand pe un scaunel mic si verde,care a fost bagat pe foc chiar anul trecut...sau pe cel roz...printre cearceafurile batute de vant...intinse pe sarma cu acei carligi de lemn pe care nu ii puteam suporta. E si o masa cu musama langa bucataria de vara actuala...acolo mai toaca mamaie pentru pui,cu ditamai satarul...sub musamaua aia roasa de vreme cu floricele roz se ascunde cheia de la bucatria respectiva,care corespunde cu o magazie. Masa cealalta,pe care se mananca e galbena,are tablia de plastic gros si picioare de fier vopsite verde. Pompa e chiar langa gradinita de zarzavaturi,unde sta o galeata pentru gunoi. Tot acolo sta si farfuria de mancare a pisicii...acum mavo...candva bizu....pisucu....si atatia de petrica. Putul e un pic mai incolo,adapostit de bolta,bolta care se usuca pe zi ce trece tot mai rau...manerul de la roata e rosu...roata e fina,galeata e de fier. Apa are un gust special,multora neplacut. Mie imi place foarte mult,aduce a fier,mai ales bauta din canuta de fier atarnata de sarma din care e facut gardul gradinitei de zarzavaturi. Mai incolo e o banca...nu mai are farmecul bancii originale,pentru ca sipcile de lemn i-au fost inlocuite,i-a ramas in schimb scheletul...dar din culoarea de verde scorojit pe care o avea cand eram eu mica acum e un roz palid ce da in alb,ca si gardul. La usa casei e acea chestie pentru a da noroiul jos de pe talpa incaltarilor. Nu asta e in sine special...dar forma lui. Are un maner facut ca un cerc..ce iti ajunge pana la sold. Astfel ca atunci cand eram mica treceam pe sub el...inca mai incap:)). Oare as putea sa uit de scumpele mele gaini?nici o sansa. Nu mai am gainile pe care le iubeam...nu mai e ferante ipolito ademaro leonardo codita...nici macar bianca. Sunt oricum frumoase...si imi e dor de ele,ca nu le-am mai vazut de asta vara:)). In obor sunt si 2 cotete in care tineam porcul...intr-unul mai stau puii cand sunt mici,pentru ca altfel au niste bete cu acoperis foarte interesante de dormit. Locul in care fac ouale este insa cu totul special. Acolo si-au facut cuib si randunicile...acolo e intuneric...si praf. Praful straluceste minunat aninat in aer prin lumina venita din geamul podului. Bucataria de vara actuala,impreuna cu alte 3 incaperi magazii,este de fapt vechea casa,unde au stat parintii lui tataie. Are asadar un pod pe care toamna il umplem cu porumbul adunat de pe tarina. Pod plin de praf si el...a carui intrare este facuta cu ajutorul unei scari foarte mari si solide,scara ce a cazut peste mine cand eram mica. Eu nu inteleg cum am iesit teafara de sub namila aia...si nici cum a putut sa cada. Pufi are tarcul ei,in gradinita unde se pune trifoi. In gradinita aia mai este si un alun...2 peri....a fost si un gutui si un cires...pe care ii pusesera ai mei cand se casatorisera. Tragic ...s-au uscat. Ca si prunul renglot de langa put,ca si prunul normal de langa magazia cu lemne,ce e langa casa. Mai e si un corcodus acolo,si un pic de vie,mult ciugulita de gaini. In gura podului e un visin turcesc,care da semne ca va muri si el. Acum 2 ani parca l-am adunat pe tot...a fost unul din putinii ani in care a facut si el visine. V-am spus de urechelnita?am asa ceva acolo...e intr-un fel de ghiveci inconjurat de un cauciuc...imi place sa rup din ea si sa dau gainilor,dar apoi incepe pufi sa latre si trebuie sa ma duc in magazie la butoiul cu paine(uscata ce-i drept)de unde ii arunc si ei ce mi se pare ca nu are mucegai peste. In seara asta ii dau drumul lui pufi si ma joc cu ea. Trebuie sa o perii si sa ii dau cu praf pentru purici,ca sigur are din belsug. Cred ca am sangele acru...sau poate prost la gust pentru purici..sau poate ca pur si simplu nu ma plac,pentru ca nu iau niciodata de la caini sau pisici:)). Vecina noastra,cu care suntem un fel de rude,are vaca. Tanti mioara si cu nenea nicu. Mamaie face o cacao foarte buna(careia ii zice cacaua)...si cu biscuitii aia petit beure...si cu 2 sandwichuri cu unt si gem de piersici...totul devine genial,chiar si cu lipsa cablului. Daca se intampla totusi sa vreau sa vad ceva,ma duc numaidecat la tanti ionica,de visavis...de cele mai multe ori dupa ora 5 o gasesc cu fata ei daniela uitandu-se pe acasa...ma pot uita si eu. Desi...acum ca tanti ionica are grija de o nepotica aparuta in toamna...s-ar putea sa nu ma mai simt chiar asa in largul meu. In cealalta zi trebuie sa trec pe la tanti manci...mereu e trista....si mereu are atatea flori. Ma intreaba de mama,si mai vorbesc cu dansa despre clostile pe care le-a pus,despre escrocii ce nu au mai venit desi platiti sa ii faca brazdele...ma duc pana la vrajitoarea sa duc sticlele de bere ramase de cand m-a adus tata. Imi cumpar o punga cu bombonele mici si colorate,cu ciocolate inauntru. Sunt un fel de boni bon,dar mai mici si de un gust care displace celor cu gust fin domne:)). Salut respectuos betivii ce vorbesc zgomotos sau joaca table,printre care se varul primar al lui taicamiu,nea nelu. Se prea poate sa o intalnesc si pe nevastasa. As vrea insa sa-l mai vad pe nenea gica,fratele lui tataie. Surpriza,gasesc pe nevastasa,care iar vorbeste de fisu vasile de la bucuresti,de supararile ei...de nepoatasa oana si nepatosu alberto. Nu dupa mult timp ajunge si tanti rica,cu cele 2 nepotele cu ochii albastri si parul cret. Raspund catorva intrebari mai mult sau mai putin indiscrete,apoi vad pe poarta si pe miruna,nepoata lui tanti mioara(clasa I),insotita de fetita vecinilor,ce stateau unde candva era tanti mandita...mie imi place sa fiu inconjurata de copii. Fetitele sunt 4,dar vorbesc mult,au educatie diferita,si temperament si mai diferit. Intr-un final nu le pot tine unite. Unele la leagan,altele jucandu-se cu diverse chestii precum cartile mele cu printese....sunt preocupate de manichiura...de papusi...imi vine sa le zic sa gateasca cu un pic de noroi. Miruna e foarte isteata. Mai incolo un pic,dupa ce curtea se transforma din gradinita in curte prea linistita...apare o masina. E adina cu raducu. Raducu este finul meu,la care tin indiscutabil foarte mult. Merg cu ei la moreni,si o las pe mamaie singura o noapte. Acolo stau mult de vorba cu adina,care imi este verisoara,desi face aproape 40 de ani. Ma joc cu raducu,iar,mult. Ionut e de serviciu. A2a zi merg in partea cealalta,la verisoara simona,sora adinei. La didi,mama celor 2 si la puiu,tatal care este (sa ma ierte Dumnezeu,betiv). Gasesc pe varul stefan la calculator. Era vorbit deja sa vina cu mine in oras...pe la piata si prin parc. Veche discutie:))de ce vor fetele sa consulte mai multe tarabe si nu iau de la prima?luam niste covrigi cu sare,si mergem in plus. De acolo imi fac provizii cu dulciuri,menite sa imi aduca linistea sufleteasca. Pe drumul pana la adina,de unde trebuie sa imi iau bagajele termin jumate cu stefan:))apoi ma duc la cursa. Iau o masina plina, ca de obicei. Ma lasa in fata portii. Ma odihnesc...pe seara pe motiv ca ma duc la madalina ajung si la cimitir. Unde trebuie sa las aprinsa o lumanare mare,sa ii duc lumina lui tataie pentru ceva timp,in speranta ca nu o vor lua tiganii. Mai trebuie doar sa trec pe la vecinii de vis-avis,fara copii. Salut in drumul meu pe toata lumea,asa m-a invatat tataie,pe el poate il cunosc. Cum as putea sa il fac de rusine? Lumea imi raspunde...curios tuturor saluturilor:)). Se intampla ca vine si seara asta,pe care o pierd pe drumuri pana pe la 2...cam ca de obicei:))asta e...trebuie sa revin in bucuresti. Plus ca,acum ma doare capul foarte rau. Vreau intr-un loc in care stiu ca nu o sa ajung decat peste cam o luna...e mai putin de o luna. Dar eu trebuie sa merg acolo. Si trebuie sa nu imi uit iepurasul bleo,si nici ojele...si nici mp3ul...si nici pe negrisor...chiar daca nu am net...nici cartile..nici fardurile...nici pe mine cu totul:)). Si am uitat sa spun de pomii infloriti. Ei bine,erau albi.

Inutil.

2009-03-26T10:04:00.004+02:00

Inutil. Inutil de 100 de ori,pana cand o sa iti intre in cap. Nu vreau,nu imi place,si totusi o sa iti spun si tie la ce concluzii am ajuns. Sunt urate. Cred ca de asta nu imi plac!=)) Nu mai trebuie sa rad. Rasul tradeaza fericire si nepasare. De asta trebuie sa fiu serioasa,mereu.:| Trebuie sa afisez un zambet binevoitor permanent si sa merg cu fruntea senina si ridicata,sa nu tin capul in jos.:) Trebuie sa invat sa ma uit in ochii oamenilor si sa imi tintuiesc privirea pana in maruntaiele lor,pana ce isi intorc ei capul,si nu eu. Trebuie sa ma revansez fata de cei care au incercat sa ma ajute,si sa ii tin minte pe cei care nici macar nu au incercat. Razbunarea nu se face,se asteapta. Regret,sincer,ca am pierdut atata timp.si nu numai. O sa renunt,dar nu e chiar asa,e un abandon. Simt ca ma departez teribil de ceea ce eram pana de curand,dar revin la ceea ce am fost mai demult. Am sperante mai mari,menite sa ma duca in varful piramidei. Acolo nu se ajunge usor,iar slabiciunile nu pot face altceva decat sa imi stea in cale. Drept urmare,trebuie sa nu mai am slabiciuni. Toti oamenii le au,tine de ei cat de bine si le pot extermina sau ascunde. Eu nu ma pricep la ascuns atat cat as vrea. E trist,dar nu am reusit nici macar atat. In concluzie,eu nu trebuie sa ascund,eu trebuie sa imi distrug slabiunile. Slabiciunea fatala si atat de comuna a oamenilor este constituita de sentimente. Crezi ca oamenii care iubesc ajung sa faca ceva in viata?sau cei care urasc? Copiii care plang atunci cand vad o pisica moarta sunt terminati. Incapabili sa treaca peste altii in viata,sunt facuti sa stea si sa sufere toata viata. Trist sau nu,piedicile trebuiesc calcate in picioare daca nu pot fi depasite. O sa calc peste orice,fara sa tin cont. Egoismul meu o sa atinga alte cote,nestiute. Oamenii,fiinte slabe de felul lor,ajung sa transforme sentimentele in dependente. Inevitabil,sufera cand le sunt dezamagite asteptarile,ajung sa intre in depresie,din cauza sevrajului cauzat de starea euforica,de bine,cauzata de sentimente. Cei cu mai mult rationament se pedepsesc singuri de-a lungul vietii,mai mult inconstient pentru aceste suferinte provocate de propriile slabiuni. Ceilalti,ajung sa se complaca,sa fie persoanele calde si iubarete de care au atata nevoie...astia sunt tristii omenirii. Voi incepe sa spun ceea ce gandesc si simt deabia atunci cand nu voi mai avea ce. Oamenii slabi nu sunt capabili sa spuna ceea ce gandesc,simt si vor. Sunt prea multe aspecte care ma fac pe mine,o persoana slaba,mizera. Lucrurile or sa se schimbe.mult. Poate ca am suferit o deziluzie. Mi s-a trantit un fata faptul ca fericirea nu exista ca si cum ar fi fost un adevar de netagaduit. Si daca nici ea nu exista...atunci eu raman fara un scop in viata,nu e nimic. Gasim altul. Intotdeauna se gasesc inlocuitori,pentru orice. Chiar daca suntem unici-cu totii-suntem si asemenatori. Apropo,nu se spune semeni cu cineva,se spune cineva seamana cu tine. Oare de ce nu e nimeni atent la nuantele astea decisive?! Am spus mai demult,si nimeni nu a luat in serios,poate pentru ca nimeni nu a inteles. Doar pentru ca nu intreb nu inseamna ca nu vreau sa stiu. Acum nu mai vreau sa stiu pentru ca increderea s-a combinat cu nepasarea si a rezultat ceva,ceva nedefinit. Acum pot sa spun altceva. Doar pentru ca nu spun nu inseamna ca nu gandesc. Gandesc multe,si spun putine,sau deloc. Poate ca tot ceea ce am spus aici e gresit,poate ca eu gandesc cu totul gresit. Si totusi...nu am voie sa ma indoiesc de rationamentul meu. Nu stiu de ce am postat asa ceva,ceva ce in fond ma tradeaza. Oricum...nu se va observa nici o diferenta,voi fi aceeasi,doar cu alte ganduri,sa speram ca sentimentele nu se vor schimba,dar vor disparea cu totul. Nu o sa spun nimic...poate ca e doar din cauza ca m-am trezit de dimineata. Imi e foarte somn...o sa ma culc. Buna si tie.

Proful de mate si cateva chestii despre aura:))

2009-03-24T01:44:00.004+02:00

Simt nevoia sa incep acest post cu HEHEEEE:))am chef sa scriu!chiar am chef sa scriu! Si stiu in mare si despre CE vreau sa scriu. Degetele mele parca se misca mai greu pe taste. Poate din cauza ca nu am mai stat atat de mult la negrisor... de ce sa mint...nici nu mai simt nevoia aia de a fi online si de a cutreiera pe net:)). Am inceput sa imi fac temele.... chiar in seara asta mi-am infipt accidental briceagul in mana cand incercam sa deschid o rezerva(patroana) pt unul din stilourile mele. Chiar mi-a placut putin sange amestecat cu cerneala. Mi-a adus aminte de copilarie. Chiar simteam nevoia sa scriu cu stiloul,si inclinat spre dreapta chiar.... iar ma schimb. Kkt:)). Voiam eu mai de mult sa scriu un post despre cuvintele urate=))dar nu cred ca va fi acesta=))pt ca nu am dipsozitia necesara. E ca si cum as trece printr-o perioada tembela de cautare a concluziilor. S-a intamplat asta si asta si asta...si se mai intampla si asta si cu cealalta. Prezici ca se va intampla asta. Si toate la un loc ce porcarie mai inseamna? E suficient sa stiu undeva departe ca e o porcarie,pt a fi incapabila sa o exprim chiar si in gand. Mai voiam sa scriu si despre proful de mate. Cred ca asta o sa fac. Proful meu de mate nu este cel de la ore. Este cel de la orele suplimentare,pt ca eu nu am 5 caiete de exercitii terminate pana acum,am in schimb un blog...pe care scriu saptamanal cel putin.... imi place sa cred ca sunt axata pe partea umanista,decat sa ma consider o retardata precum persoanele ,,realiste,, din anturajul meu. Cand era tanar am inteles ca era foarte frumos. Inca mai este foarte inalt,cred ca are peste 1,90. Pe sub falcile buhaite disting cat de cat niste trasaturi speciale. De ce spun cand era tanar?pentru ca are 69 de ani,si spre rusinea mea....nu stiu pe cat e ziua lui,nici macar zodia. Mi se pare ca e o zodie de foc in orice caz.sau poate de pamant? Intr-un fel nu poate suporta copiii de bani gata,dar avand de a face cu ei mai tot timpul,ii accepta si nu ii mai judeca asa de aspru pe cat ar avea dreptul,tinand cont de faptul ca a avut o copilarie grea. Are o sotie pe care am vazut-o de fiecare data in ultima vreme,intrebandu-ma daca am o tigara. Este si ea foarte bolnava si nu are voie sa fumeze,el avand grija ei...si a intregii case. Au o fata,pe care insa nu am vazut-o niciodata,dar din ce mi-a spus el....nu cred ca este pe urmele tatalui sau. In clasa a8a proful de mate nu statea niciodata cu mine. Imi dadea ceva sa lucrez si se intorcea la cateva minute,adesea suficiente incat a incepe sa studiez cartile din biblioteca sa. L-a avut ca elev si pe fratemiu,pe care l-a facut sa stie matematica,in conditiile in care era bata. Dupa ce a mai trecut ceva timp, a ajuns la concluzia ca nu seman deloc cu el. E bine. Da teme nu multe,dar foarte multe....teme pe care eu le faceam in clasa a8a,acum nu. Este foarte cult. Asta imi place la el,poate,cel mai mult. Imi plac persoanele care ma fac sa ma simt inculta,dar astea sunt rare,foarte rare. Imi place cand incepe sa imi spuna despre istorie. Mie nu mi-a placut sa invat la istorie...drept urmare nu stiu nici macar data unirii-rusinea mea. Tin si acum minte,ziua din miezul vacantei de vara in care am fost prima oara la el. M-a intrebat ce este o dreapta. Zambea pentru ca stia,ca si eu,ca toti ceilalti inculti elevi ai lui,nu aveam sa ii dau raspunsul bun. Am spus ca este o linie...facuta din puncte. De fapt...O DREAPTA ESTE CEA MAI MICA DISTANTA DINTRE DOUA PUNCTE. Mi-a spus povestea lui Algebar,arabul al carui nume la capatat aripa matematicii-algebra. Algebar era un invatat la curtea unui rege arab. Acesta a fost intrebat chiar de catre tanarul rege ce este o dreapta. Atunci el a luat doua capite de fan si cu ajutorul unui magar care le-a mancat repede pe amandoua,i-a explicat...cum ca dreapta e cea mai mica distanta dintre doua puncte-in acel caz doua capite. Si imi mai spune astfel de lucrari fara numar,dar eu le uit,si sincer...imi pare rau. Eu i-am vorbit de astrologie si de plante. Zambeste cand ii povestesc de ce mai fac mamaile mele. Ma intreaba cateodata ce mai face studentul-fratemiu. Ramane apoi surprins de lipsa noastra de comunicare,desi stam in aceeasi casa. Imi cunoaste bunica,si mama. Dupa ce a terminat facultatea a fost repartizat la tara. Intamplator scoala din satul Ileana este chiar in fata casei familiei mele. S-a cazat acolo la strabunica mea....Manticuta,pe care eu nu am apucat sa o cunosc. M-a intrebat ultima ultima oara ce mai face mamaie. I-am spus ca bine...ca se uita tot timpul la telenovele,mai nou turcesti. Raspunsul meu l-a amuzat. Mi-a spus ca trebuie sa avem rabdare cu ele,pentru ca sunt batrane. Mi-a explicat cum la batranete presiunea cerebrala e mai mare,cum in creier este liberat mai mult lichid ce sustine creierul. Acesta ajunge sa il preseze , activand astfel parti ale creierului ce corespund copilariei. Mi-am adus astfel aminte de un documentar vazut de mine pe vremea cand ma uitam la televizor,in care se spunea ca batranilor le revin instinctele bebelusilor(apucatul de mana,tinutul strans al obiectelor). Discutia a ajuns si la planeta nibiru,si la schimbarea polilor,la astrologie....el incepand sa imi spuna ca in viata omului 2 date sunt extrem de importante. Prima este data conceperii-astfel a intarit ideea mea-cea de-a doua este cea a nasterii. Mi-am adus aminte ce stiam din teoria lui mircea eliade. Dar era atat de vag,incat deabia am putut sa bajbai cateva propozitii. In momentul conceperii planetele si toate astrele de altfel exercita niste forte asupra noastra,tot asa si in momentul nasterii. De aceea se spune-mircea eliade spune-ca locul nasterii(si cel al conceperii)au o importanta decisiva in viata omului. Eu i-am spus profului de cele 12 case,si cum pot influenta planetele prin pozitia avuta intreaba noastra viata. El a consideat ca toate astea au legatura cu AURA. Si chiar au. A descris aceasta aura ca o energie ce ne inconjoara,fiecare o are mai mica sau mai mare. Mi-a spus ca este vizibila cu ajutorul razelor laser,ca se pot face fotografii asupra ei. Desi oamenii de stiinta au acceptat existenta unei astfel energii ce ne inconjoara nimeni nu stie cum functioneaza exact. In fotografii(realizate cu razele laser) ea are culoarea galbena. Chiar ma gandeam ca eu as vrea o aura mov,am aflat apoi ca nu ar fi tocmai bine. Noi avem viata,ne miscam,circulam. Stiti ca atunci cand inchideti usa se face un curent nu?sau ca daca sariti mai tare podeaua o sa vibreze. Asa si fiecare organ al nostru emite o unda de energie permanenta,si omul ca ansamblu,emite o energie,este ca o piatra ce produce unde pe suprafata apei. Cand un organ este bolnav,zona acea apare cu mov. Ati vazut oare la televizor persoane de care se lipeau linguri si metale in general...sau tot felul de obiecte? Sau acei preoti din india ce se puteau ridica pana la 5 metri fata de pamant?Ei bine...s-au gasit persoane care aveau aura chiar de 5 metri. Astfel de persoane le pot vindeca pe cele bolnave. A mai inceput apoi sa imi spuna ce a spus el si elevilor de la el din clasa,de ziua bunicii mele. Mi-a spus ca atunci cand doi oameni se iubesc,aurele lor se unesc. Ca s-a observat tot cu ajutorul razelor laser ca unii care nu se pot suporta si se cearta...au aure ce se resping. Totusi,a pus accentul pe indragostiti. M-a intrebat foarte senin ,,tu stii ce se intampla cand iubesti?,, eu i-am spus ,,nu,, simplu,vag si rapid,in asteptarea raspunsului,pe care il credeam cu mult mai stupid. Mi-a explicat cum nu se poate mai frumos,ca atunci cand indragostitii sunt in acelasi loc aurele lor formeaza una singura,si astfel devin mai puternici,se stabilesc legaturi inexplicabile intre energiile lor. Am trecut apoi la partea la care puteam sa aberez si eu mai mult,legat de moarte. Am citit intr-o carte ca se pot forma tunele de energie negativa,ce leaga spiritul celui decedat de cel ramas in viata. Cel in viata ajunge sa fie extenuat,pentru ca toata energia,viata, ii este luata de cel ce s-a dus. In concluzie,legaturile formate cu ajutorul aurei sunt primejdioase,mai ales daca unul dintre cei doi moare. Simpaticul meu prof de mate a facut apoi o pauza,poate ca se astepta sa ii spun ceva de aura mea...dar eu am inceput sa fac exercitiile pe care mi le daduse cu o jumate de ora inainte de a incepe sa vorbim...despre aura. Tin mult la proful meu de mate,chiar daca el nu ma vede ca nimic altceva decat o fetita ignoranta a generatiei pierdute psihic din care fac parte. Tin la el pentru ca ma asculta,chiar daca atunci cand nu iau caietul de clasa stie ca nu l-am uitat,si ca de fapt nu am fost la ore. Tin la el pentru ca este,in esenta,un om bun si destept. Il compatimesc insa pentru ceea ce nu a facut dar ar fi putut face. Tin la el si pentru faptul ca ma face sa inteleg matematica,si pentru ca in clasa a8a am vazut ca se poate,datorita lui. Tot el a fost cel care mi-a spus sa nu fac prostia de a da la partea de uman. Am fost revoltata cand s-a bagat si peste planurile mele de viitor,spunandu-mi ca ideea mea de e deveni avocat-de pe atunci-este o prostie. Sa spun oare ca a fost directorul liceului din care fac eu acum parte? Il admir destul de mult,dar nu ca elevii pe care i-a avut el...ca acei pasionati de matematica. Imi mai place ca de fiecare data cand ma duc la el trec printr-o zona dubioasa a bucurestiului...si de fiecare data fac fata cu acele casti in urechi multor lucruri vazute si urate. Mai vad si biserica unde s-au casatorit ai mei...si ma inchin mereu...apoi este o buna ocazie sa merg cu metroul,iar mie imi place foarte mult sa merg cu metroul. Cel mai mult imi place cand spune....,,de asta ne certam noi,matematicienii,mereu cu filozofii. Ei nu sunt de acord ca noi am transformat INFINITUL intr-un semn,un simbol. Si au intr-un fel dreptate.,,.

Evident,profului de mate:)

Luna:))

2009-03-22T22:36:00.003+02:00

Simt ca am nevoie de ceva. Nu stiu ce e,nu stiu cum ar trebui sa fie. Vreau sa imi dea inspiratie si motivatie. Vreau sa fie acel tot care sa ma desavarseasca. Nu mai am nevoie de soare. Nu suport soarele,mai ales cand razele lui intalnesc ochii mei. Cred ca am nevoie de un soare care sa nu lumineze. Vreau sa fie un soare negru. Sa imi pluteasca in palma...si sa imprastie temperatura negativa. Vreau sa fie un astru rau.sa faca rau. Vreau sa fie temut,mai putin de mine. Vreau sa ii pun intrebari si sa nu imi raspunda. Ca orice astru,e increzut si nu vorbeste.nu IMI vorbeste. Eu pun intrebari . Dar nu stiu de ce. Nu vreau sa aud raspunsurile,nu vreau sa le stiu. Ma surprind totusi cateodata cu dureri de cap in timp ce caut acele raspunsuri pe care ....nu vreau sa le aflu. Ma opresc. Iar am fost prinsa.de mine. Stiu deja cate un raspuns pentru fiecare intrebare pe care o pun,si la care nu primesc nimic...in schimb. Imi las imaginatia libera. Ea e fericita caci ma face pe mine invers...nefericita. Eu vreau apoi sa ma conving.cred gresit. Si soarele negru nu e de fapt atat de rau. De fapt...nu e decat imaginatia mea. Acolo....totul e foarte real.si mai este....rau. Cu toate astea m-am impacat cu tot. Am acceptat insa tot.M-am obisnuit sa zambesc atunci cand ascult linistea ce inlocuieste cuvintele. Mi-am facut un nou tic,o sa scap si de el. Ceva stiu sigur. Trebuie sa fac in asa fel incat ....sa fac soarele asta negru..mic si negru sa fie doar al meu. Este atat de mic si totusi....atat de...nestapanit. E ciudat cum simt ca nu am nici o influenta asupra lui. Oare asa simte ploaia asupra otelului inoxidabil? E ca si cum ar avea ceva ce il face imun. Ne intelegem totusi,intr-un fel ciudat,bine. Se intampla sa ii povestesc atatea nimicuri,si atatea lucruri importante strecurate printre ele,incat el le ia pe toate ca pe o masa de cuvinte. Le asculta. Se intampla sa imi vorbeasca si el. Isi mai scapa farame din trecut. El nu isi da seama poate,cat valoreaza pentru mine. Cu soarele asta eu o sa fac lucruri importante. As vrea sa fac totul cu el. Dar ceva ma opreste chiar si de la asemenea ganduri. E ceva. Nu stiu daca e de la mine sau de la el. Este foarte negru. Simt ca nu ii pot spune nimic care sa ma tradeze. Simt cateodata ca in toata masa aia neagra a lui e o gaura neagra. Care asteapta acel colt de maneca din partea mea ca sa ma traga cu totul. Si sa ma piarda. Sa ma omoare acolo,in acel intuneric dematerializant. Inchid ochii si deja ma vad plutind in agonia acelui abis negru,al soarelui meu. Mi se intampla cateodata cand il am in palma sa vreau sa il strang.ca pe o piatra. As vrea ca palma mea sa il poata inghiti ca sa il am mereu acolo. Dar stiu bine ca numai daca as incerca soarele meu nu ar mai pluti,nu ar mai fi nici negru, si ar deveni o bila transparenta de sticla.ar aluneca din mana mea si s-ar sparge in milioane de bucati. Atunci TOTUL ar fi pierdut,mai ales el,mai ales eu. Si atunci nu imi ramane nimic. Decat speranta,pe care el,cu tot intunericul ala o farama, sau poate ca doar o absoarbe.pentru el? Oricum ar fi....pe mine ma seaca. Ma termina. Pare prea intunecat ca sa se joace. El e serios,dar simt ca ar vrea sa se joace. Si eu iar nu stiu ce sa fac,pentru ca stie multe jocuri,iar eu nici unul. Intr-o zi o sa stiu totusi ce am sa fac. Am sa iau o oglinda rotunda si fara sa se astepte o sa i-o pun in fata. Vreau sa vada si el cat de intunecat e,dar ceva imi spune ca el nu va fi surprins,si ca eu nu voi fi in stare. Atunci poate ....cand nu voi mai suporta o sa incerc sa il arunc ca pe o minge. Dar cum as putea....daca el nici macar nu sta in palma mea...dar pluteste? Pana la urma...ma tem....ca nu voi face nimic. Si voi astepta asa,tacuta...ca el sa devina un soare normal. Un proces trist,dar inevitabil. Va incepe sa lumineze,si atunci....o sa raman iar fara sa stiu ce sa vreau .daca pana si un soare intunecat ajunge sa lumineze...poate ca imi trebuie luna.

weekendul acasa.

2009-03-22T20:33:00.006+02:00

O Doamne. As vrea sa fac atat de multe. Va suna aberant pentru necunoscatori. Dar cel mai mult as vrea in clipa de fata sa fac un dus!!!! cred ca numai eu stiu cat de dor imi poate fi de un dus de o juma de ora....cu apa calda...deja il visez. Il astept. Aproape ca il simt:)). Baia e langa mine. Iar eu....nu am voie sa ma spal! Nu imi place sa ma simt constransa. Nu suport ideea de neputinta. Cred ca din cauza asta mai trec strada pe rosu din cand in cand. Sa verific daca pot. Injuraturile soferilor ma fac sa rad:)))pentru ca nu le aud...dar le vad schimonosindu-le fata. Sunt inca tanara,foarte tanara.aproape mica. Daca as considera data de 21.12.2012 ca ultima....poate ca as trece numai pe rosu. Dar vreau sa cred ca pana imi voi lua eu carnetul....copiii isi vor da seama ca isi risca propria viata traversand neregulamentar,pe cea a soferului....de cele mai multe ori e sanatatea lor si cateva probleme tinand de libertatea soferului....amanunte:-j. Nu mai tin minte de cand nu am mai avut atata chef de viata. As fi in stare sa ma imbrac acum si sa ma duc sa alerg prin parc. Prin parcul meu,prin 23. nu m-am gandit niciodata ce inseamna numarul asta...stiu 2 persoane nascute pe data aia....era sa zic ca sunt ambele retardate:-?dar am confundat pentru ca de fapt una e nascuta cu o zi inainte. Dar totusi.....diriga mea din generala era nascuta si ea pe data asta. Irina a tinut sa imi aminteasca faptul ca e la o saptamana de ziua ei. In orice caz....mi se pare un numar tampit,mai da si 5 adunat.foarte tampit. A daaaa. Lipseste 1...adica sunt cei care nu au succesul deplin. Numar tampit am zis eu bine:-j. Revenind! Regulile nu sunt placute...si totusi sunt respectate(na ca nu am zis folositoare). Cel mai aberant este ca cei care vor sa para rebeli sunt cei mai afectati de aceste ,,reguli,,. Sincer vorbind,a trecut o zi de cand am inceput acest post. Si deja regulile nu ma mai pasioneaza. Sunt suparata.pe mine. Mircea Eliade citea 200 de carti intr-un an. Eu? M-am trezit astazi la 3. am pierdut iar cateva ore foarte pretioase de altfel,in incercarea mea de a vedea un film. Mi s-a parut o porcarie,o tampenie la final. De ce? Pentru ca nu s-a terminat cum as fi vrut EU. A avut un alt final,astfel ca la sfarsit am regretat nu mult,foarte mult faptul ca l-am vazut. Poate ca eu sunt facuta sa ma uit numai la desene animate.poate ca asa o sa si fac. Toata lumea are in cap faptul ca perfectiunea nu exista. Mai ales regizorii,drept urmare...nimeni nu mai incearca sa o atinga. In momentul de fata resimt o scarba pentru toate persoanele delasatoare,genul acela de persoane care ar putea sa isi faca un afis cu ,,nu sunt perfect,, si sa se mandreasca cu el,si cu principiul lui de tot cacatul! Daca nu incerci nici nu ai sa fii .vreodata pentru cineva.pentru nimeni! E atat de simplu.....perfectiunea e subiectiva. Mai bine mori incercand sa o atingi decat sa te accepti asa cum esti. In sfarsit! Am enuntat tiranica mea idee. Aveam o dispozitie destul de buna azi cand m-am trezit,chiar daca motivul trezirii a fost telefonul parintilor. Am incercat apoi sa imi respect planul. Si anume sa termin 2 carti incepute acum ....mult timp. Carti scurte,simple.care se citesc in 2 zile. Eu,candva o cititoare adevarata,prelungesc aceste amarate de lecturi la nesfarsit acum. Mircea Eliade ma da peste cap cu romanul lui,romanul adolescentului miop. As vrea sa ii pot spune acum ,,felicitari!ai reusit sa scrii romanul!ai aratat omenirii cine esti.ai ajuns un erou asa cum voiai.a meritat?,, Ma intreb cum au putut spune colegele mele ca acest roman este o tampenie. Omul asta...a fost un geniu! A reusit sa isi distruga sentimentele,rabufnirile tot tot. doar pentru a isi atinge scopul. Menirea lui in viata nu era acea sa fie fericit(cum este a mea) dar sa ajunga un erou! Cred totusi ca aici se ascunde oarecum,cred ca odata ajuns erou,ar fi fost fericit. Si totusi....omul asta nici macar nu concepea sa aleaga intre minte si suflet. Omul asta era doar minte. Iar noi,gloata ce populam pamantul,ograda de gaini suntem niste inculti! Chiar si textul asta pe care il scriu eu acum. Nu are nici macar un cuvant necunoscut pentru tanti maricica ce sapa porumbul. Ne tembelizam voit,suntem mediocri. Suntem tristi prin simplitatea noastra cretina,lipsita de un scop prin care sa infaptuim un bine. Meritam atat de mult rau....incat nu are cine sa ne pedepseasca. Si cred ca o sa ajung sa urasc oamenii ce se complac. Poate ca acum e doar un moment mai ciudat....dar voi avea grija sa folosesc mai rar...,,ei si???,,. Deabia astept sa ma fac bine. Am multe de facut.trebuie sa clarific,sa ies,sa reusesc. Sa rad. Apoi sa merg mai departe.

mamiferul......GAINA

2009-03-21T01:23:00.005+02:00

Cred ca se intampla ceva ciudat. Imi e dor de mine in varianta vesela,multumita,fericita. Pe care atat de putini o stiu. Eu una aproape ca am uitat-o. Realitatea e cinica. De ce in unele momente avem nevoie de imposibil pentru a fi fericiti,cand ar putea fi la doar o intindere de mana distanta? Prea suntem fiinte schimbatoare. Ce ne-ar face sa zambim azi nu mai are nici o valoare peste 2 zile. De ce? Timpul asta a inceput sa treaca mult mai repede...nu ne mai lasa in treburile noastre. O sa ajung sa vad lumea ca o ograda plina de gaini. Mie imi plac gainile. Asta nu inseamna ca imi plac si oamenii. Gainile ar manca si piulite daca le-ai da. Prea putina lumea apreciaza pasarile astea cu pene si aripi....si carne usoara si gustoasa. Oamenii nu au nici unul dintre aceste ultime 3 elemente. Totusi...seamana atat de bine cu ele,fiind capabili sa creada orice le-ai spune,doar pe simple motive....Gainile mananca paine repede pentru ca le place. Oamenii sunt fericiti atunci cand cred ceea ce aud si le si place.oamenii sunt capabili sa creada orice le verifica propria gandire.. Gainile astea nu sunt capabile sa mearga mai departe de aparente. Gainile umane nu scurma niciodata. Sunt facute sa ramana la suprafata...sa nu se innece. Tocmai de asta...deabia astept sa ma fac bine si sa ma duc in piata...poate o sa mai gasesc pui mici si pufosi de gaina....sa imi mai iau si eu 2.... Ma amuz teribil legat de numele lor=)). Iar nu imi e somn. Sa nu uit de perla spusa de mine acum....22 de zile o ora si 19 minute:))(momentan) .......GAINA ESTE UN MAMIFER. Un lucru e sigur....in momentul ala nu ma gandeam la gaina...:))=))si totusi.....daca ma refeream la gaina umana....

Oficial....postul asta e cel mai fals din blogul meu.cred.pana acum.

Nu imi e dor de mine. Nu sunt o depresiva ca nici sa nu mai stiu cum era cand eram vesela. Lumea nu e o ograda. in rest...nimic. M-am contrazis singura. Merge.

vremuri.temeri.

2009-03-21T00:35:00.005+02:00

Cand se aduna suficiente motive pentru a face ceva? Cand sunt destule pentru a gandi ceva...altfel decat de obicei? Dupa ce gandim trebuie sa picam de acord cu fiecare parte a planului,sa il cizelam si sa il aducem la forma ideala. Pare...minunat. Si totusi....planul nu devine realitate. Ramane in acel stadiu al lui-de plan. Sunt doua tipuri mari de planuri. Asta nu va fi un post interesant. Dar eu trebuie sa stiu cum se impart si astea. Am prea multe tampenii in minte...si daca nu scriu am sa uit. Sunt planurile pentru care trebuie sa faci ceva,si cele prin care tu incetezi sa mai faci ceva. Nu as putea spune ca se deosebesc prin dificultate. Planurile se mai impart si altfel....posibile si imposibile....suna stupid nu? Te intrebi de ce am mai scris daca nici macar mie nu imi place?:))hmm:-? Incearca sa raspunzi singur. Am facut o pauza din scrisul asta aberant. Am recitit ce scrisesem pana aici si am fost dezamagita sa ma surprind punandu-mi intrebarea ,,partea interesanta de la care sa NU ma ia somnul?,, . Lipseste cu desavarsire. Cred ca degeaba am incercat eu sa scriu despre planuri. Tot nu imi va mai usor sa le pun in aplicare. Iar planurile ce constau doar in vorbe,fara actiuni propriu zise mi se par in continuare cele mai dificile. Ceea ce inseamna neindoielnic ca am probleme de comunicare. Eu si cu primatele. As vrea sa ma bucur de faptul ca am ajuns macar aparent o persoana comunicativa,ale carei urechi tiuie acum. Cand eram mica nu prea vorbeam. Am vrut apoi sa pot sa vorbesc,pentru ca ceilalti nu o prea faceau. Mi-am dat seama ca pana la urma comunicarea a fost cea care la inceput ne-a diferentiat de animale.chit ca acum prin studii s-a aratat ca si ele comunica... Am foarte mari probleme de acceptare. Dintotdeauna. Imi este foarte dor de bunicul meu,de tataie.dupa 8 ani 4 luni si 26 de zile,in 8 minute 27. regret ca nu pot sa spun si orele si minutele si secundele. Vreau sa numar atat cat se poate. Daca stau sa ma gandesc cred e chiar mai mult...daca pun zilele de cand era in spital...se fac 29.....daca pun zilele de cand parca nu mai era el....nu mai vreau sa ma gandesc cate erau. In ultima vreme am in cap o imagine.ce a existat. Aberant. Eram extrem de fericita atunci. Aveam pana in 6 ani. In jurul orei 9 seara. Tocmai vorbisem cu parintii mei care imi spusesera ca vor veni sambata la mine,la ghirdoveni. Am cantat incontinuu cam 20 de minute cred...tataie se culcase si mamaie statea si ma asculta. Desi amandoi trebuiau sa doarma pentru a2a zi...nici macar nu imi ziceau sa tac. Au facut cateva aprecieri asupra plamanilor mei,puternici pe vremea acea. Pneumonia aia nu numai ca nu m-a lasat sa merg la ultima taiere a porcului cu tataie,nu numai ca a trebuit sa fac din a ei cauza o groaza de injectii...timp de 2 saptamani cate una la 6 dimineata si seara. Dar mi-a stricat si plamanii. Nu au mai fost asa cum erau...nu am mai putut nici sa chiui....nici sa fac cateva suntete ciudate foarte ascutite care pe mine ma faceau sa ma simt speciala. Cred ca eram disperata si de ideea asta:-?voiam si sa am puteri supranaturale... Sunt foarte incapatanata. S-ar putea spune ca seman cu un catar,totusi nimeni nu isi permite sa imi spuna asta,sau mai bine spus e doar politete. In generala incepeam sa plang daca nu castigam eu la basket....incep si acum sa plang daca nu stiu sa fac un exercitiu la mate si incerc si incerc....pana cand imi da ceva.chiar daca e gresit. Nu pot sa concep ideea renuntarii. In schimb exista sacrificiul...dar ala e altceva. Mi-am dat seama ca nu pot sa accept moartea. Mi-am dat seama ca intr-un fel subiectul asta ma obsedeaza. Singura mea incercare de roman a primit exact acest nume,chiar daca nu avea(cel putin pana in momentul in care m-am oprit din scrierea lui)nimic de-a face cu ea...oarecum. Cu ceva timp inainte sa moara tataie,cand ma culcasem de dupamasa,pt ca trebuia sa dorm chiar daca nu voiam,mi-a venit un gand. Cred ca il trimisese cineva ,,ce s-ar intampla daca ar muri cineva din familie?,, am fost blocata la inceput. Apoi am inceput sa imi spun incontinuu ca asa ceva nu se poate. Si nici nu o sa se intample vreodata. S-a intamplat. Si mie nu imi venea sa cred. Incercarea de pregatire in cazul ivirii unei astfel de situatii este absolut inutila,pentru ca este imposibila. Ma simt obosita psihic. Ma gandesc la prea multe lucruri urate....triste....care nu imi fac bine. Am visat urat. M-am vazut iar nevoita sa nu pot accepta ceva. Culmea. Era tot moartea. Daca viata de dupa exista,atunci moartea nu e decat un proces...si cum viata de dupa exista. Eu de ce ma tem de moarte? Nu vreau un raspuns. Il stiu. Ca si pe atatea alte lucruri care as vrea sa nu le stiu. Pana una alta. Ma simt mai bine. Ar fi trebuit sa ma simt mult mai rau,si mult mai mult timp. Dar stiu si ca nu organismul meu....care este destul de indepartat de a fi puternic, m-a ajutat. E gandul meu,si am voie sa cred in el. Am voie si sa nu il spun. Textele mele devin pe zi ce trece tot mai putin interesante. Mi se pare ceva normal. Mircea Eliade citea cate 200 de carti intr-un an. Recunoaste insa in romanul adolescentului miop ca nu avea amintiri din acei ani,dar apoi se mintea cu gandul ca amintirile sunt nefolositoare. Prezentul poate prea rar sa fie perfect,dar amintirile pot fi momente perfecte. M-am gandit si ca oamenii dau prea multa importanta cuvintelor. Poate ca nu am formulat bine. Cuvintele cred ca au capatat prea multa putere. Iar eu....nu am nici o putere in a schimba asta. Pentru ca ma simt ca si vindecata. Si totusi captiva in casa...am promis ca in prima saptamana pe care o voi petrece in libertate deplina...sa joc badminton:))sa rad...si cel mai amuzant...sa port fusta in fiecare zi:)). Asa o sa imi celebrez eu sanatatea. Aaa da. Si imi voi face bucle. Nu voi mai purta parul asta drept,dar il voi face bucle!.

om bolnav.terminat

2009-03-20T00:16:00.004+02:00

Hai sa fim sinceri. Vrei? Eu o sa ies in avantaj si ghici ce:)) AM si de data asta DREPTATE! Deja m-am obisnuit. Revenind. Asta este un inceput fals. De fapt simt nevoia sa aberez despre cum ma simt.fizic.si poate si psihic.nu conteaza. Sunt....bolnava. Asta este ceva cumplit pentru mine. Nu am fost si nu o sa fiu niciodata facuta sa stau in casa. Eu trebuie sa ies,sa comunic si sa interactionez. Nu pot sa fac nimic. -din toate astea. Pentru ca sunt contagioasa nu am voie sa ies din casa. Sincer vorbind....nu stiu cum as putea. Febra ma face sa nu ma pot tine pe picioare iar aspectul meu nu este tocmai unul cu care sa pot face 2 pasi in afara casei-apartamentului. Cea mai dureroasa parte din cele stiute de mine...este aceea ca nu ma pot spala. Asta este intradevar o tragedie. nu ma mai pot da cu nici un fel de crema sau spray. Nu imi mai plac lumanarile...nu prea imi mai place lumina de fapt...si nici sursele de caldura daca stau sa ma gandesc. Am devenit un pic mai artagoasa si nepasatoare. Cred ca boala asta ar fi trebuit sa o fac prin toamna. Atunci era momentul potrivit din toate punctele de vedere. Bine....ar fi fost mult mai bine daca o faceam cand eram mica:))cred ca ar fi avut tataie grija de mine:)). Ma rog:)). Pogramul unei bolnave ca mine este simplu.spre foarte simplu. Ora de trezire oscileaza intre 2 si 4 p.m.. Urmeaza apoi masa. Masa consta in chestii usoare...nu am voie ciocolata...nici tocaturi....amanunte. Dupa masa lalaita la nesfarsit din cauza gatului inflamat..urmeaza evident...odihna.care se prelungeste pana ....pana pe la 8 seara. De la 8 la 10 sunt treaza....apoi ma culc iar pana a2a zi....prin acest program supra incarcat il strecor si pe negrisor.:D:)). V-am spus oare ca anotimpul meu preferat e primavara? Toate planurile mele au fost...distruse. Voiam sa merg la padure...gasisem chiar si doritori-culmea. Voiam si o plimbare de primavara prin cimitir.si la asta am gasit doritori,numai ca aici nu aveam nevoie. Voiam sa fac cumparaturi de primavara...simteam nevoia de cateva chestii subtiri si colorate. Voiam sa merg prin parcuri si sa fac poze. Apoi sa ma duc la piata si sa imi cumpar cateva flori. As fi luat-o pe irina cu mine,cum am facut si anul trecut. Cum naiba sa mai pot eu sa culeg viorele in halul in care sunt? Apoi...am inceput la romana un capitol fascinant. Si nu imi vine sa cred ca pierd orele de romana-preferatele mele...exact cand suntem la capitolul ...dragostea:)). O doamne... trebuia chiar sa fac poze cu simpaticii mei colegi,ca doar a venit primavara...tebuia sa invat la info...si sa ma duc la med si sa iau 10 pe linie. Dar kkt. Nu pot sa fac nici una din astea. De fapt...ce naiba pot sa fac? Am la dispozitie o groaza de timp de meditatie....dar parca nici gandurile nu imi mai vin asa in minte. Deja visez la primul dus dupa tembela asta nenorocita de boala. Ultima oara cand m-am defectat in asa hal incat functiile mele locomotorii au fost afectate....a fost in clasa a7a parca....sau a8a:))nu mai stiu sigur. Eram la ora de sport:>:>jucam basket.nu ca acum,cu leguminoasele mele colege,care deabia daca joaca volei-scuze:D. In culmea jocului...irina se napustea sa imi ia mingea...drept urmare am cazut amandoua....ea peste mine...eu peste piciorul meu:)). A fost doar o entorsa....dar cand am vazut ca nu mai functioneaza cum trebuie...am inceput ca o persoana fooooarte inteligenta sa dau cu pumnii in picior:))ca doar nu ma asculta!!! in acelasi an am facut entorsa si la celalalt picior...doar ca de acea data nu l-am mai lovit. Si acum ce as putea face? Ma uit la bratarile astea pe care inca le mai port-si pe care mama le-a numit ate-si care mi se par mai largi acum....daca ma uit mai bine chiar si degetele mi se par mai lungi...si mainile cu totul mai osoase.... stiu ca o sa slabesc....asa se intampla intotdeauna cand fac febra.... Trecand peste micul amanunt al aspectului scheltic....evident ca m-am gandit la ce se gandesc toti bolnavii.si anume ca nimanui nu le pasa de ei. Exagerez. Nu am gandit chiar asa....dar e ciudat si chiar neplacut sa vezi cum....atunci cand nu mai are nimeni nevoie de tine...nici nu se mai deranjeaza sa te intrebe ce faci:)). Poate ca si acum exagerez.Ma bucur foarte mult cand vad ca mai primesc cate un mesaj:)). M-am bucurat foarte mult cand m-a sunat adriana...sa ma intrebe ce mai fac si tot asa...evident ca eu dormeam,si culmea...nu am preferat sa ma culc la loc dar am stat si am vorbit.nu o sa fiu atat de rea incat sa spun ca m-a sunat pentru a o ajuta la tema la romana...sau pentru ca nu avea ce face neavand net:)). Nu mi s-a facut dor de colegi...dar de timpul in care radeam cu ei. E ciudat cum ....acum....cand nu mai fac nimic interesant,cu atat mai putin placut...semnele de viata pe care le primesc sunt la minim...sau as putea spune ca sunt sub minim. Nu asteptam sa le pese decat unor patru persoane.3 dintre ele-care sufera grav cu prietenia-nu s-au mai deranjat cu acel ce faci de duminica...sau luni? E foarte mult pentru un bolnav la pat oricum. Unul dintre marii nepasatori nici macar nu stie ca sunt bolnava! Pardon...stie...a citit penultimul post-cel dinaintea astuia-si a zis ca sunt bolnava. Pentru atunci cand il va citi pe asta....,,eh sa mori tu?,,Razbunarea isi are rostul cand e motivata mai oameni buni. Si aici nu vreau sa spun ca cineva ar vrea vreodata sa se razbune. In orice caz. O amarata de boala nu ma poate termina chiar asa de usor. Deja am alte planuri,foarte ciudate pentru mine,ca doar sunt planuri de om bolnav. Si asa....imi bag picioarele in ea de boala. Si in el de scris-momentan. Nu vreau sa ma culc?! Dar nu am ce sa fac. Ma dor ochii de la lumina,ma dor urechile de la muzica. Ma cam dor toate alea...dar macar de ar fi tot asa de simplu si cand voi fi pe moarte.

Imortalizare

2009-03-17T00:24:00.002+02:00

Ei bine. Camera se invarte. Jimi danseaza pe pat. Iar eu incerc sa ascult ploaia. Ma strangea o gheara asa de rau de cap incat am oprit pana si guerilla. Picioarele si mainile imi sunt inghetate,iar restul corpului se simte si el ca naiba,poate din cauza febrei. Ochii sunt cam afectati ...ii simt intr-o oala ce da in clocot. E totusi bine aici in pat,sub pilota. Macar nu mai am senzatia frig-cald.care se caracterizeaza prin combinarea frisoanelor cu stari de caldura accentuata. As fi vrut sa iau un nurofen de raceala si gripa...doar ca nu mai am decat unul,si imi trebuie maine cand voi face o alta vizita doctoritei. Nu am mai avut chef nici macar sa ma dau cu crema,plus ca buburuzele astea adorabile ma umilesc psihic,aducandu-mi in fata imaginea unui caine raios. Sau a unor oameni cu paduchi. Ma dor si muschii.aia de la gat,de la picioare si de la coaste. Ma misc cu incetinitorul,si parca o musca ar bea cu propriul pai viata din mine. Ma simt ca o leguma umana,si toata sperantele mele raman in ziua de maine,cand ma voi simti mai bine-cu certitudine. Orele dinaintea luarii somnului sunt intotdeauna dubioase,dar acum sunt cam rele si din punct de vedere fizic. Cred ca o sa ma culc totusi. Voiam doar sa imortalizez o stare fizica proasta,pt ca celelalte sunt avute deja de toata lumea. Pentru emo e chiar tru sa fii depresiv. 0ricum nu mai vreau sa spun nimic,cu atat mai putin interesant. Noapte buna.

Pescarusul...meu

2009-03-13T00:06:00.003+02:00

Printre lucrurile pe care vreau sa ti le spun este si acela ca te urasc. Bine...poate ca nu te urasc de-a dreptul. Nu stiu cum sa iti doresc eu tie moartea,cand sunt dependenta de tine. Nu stiu daca exista ceva mai trist pe lumea asta decat dependenta unei persoane de ceva,mai ales de o alta persoana. Te-ai prins. Am o stare proasta. Si daca ai cumva impresia ca nu as avea motive pt care sa te urasc. Tin sa te anunt...ca esti atat de indepartat de adevar,incat mi-ar trebui un telescop ca sa te vad. Printre lucrurile cu adevarat usoare,se numara si gasirea motivelor. Chiar se gasesc usor. Sa fie oare mai trista....realizarea tristetii de care dispun,decat ea in sine? Greu de spus,greu de apreciat,dar cu siguranta NU imposibil de stiut. Nu imi pot imagina ceva imposibil,existenta nu este ceva material. De cateva seri simt ca imi plesneste saracul meu cap. In felul asta o sa imi cada simpaticele mele cosite blonde,pe care mi le doream atat de mult cand eram mica. Sunt si eu,ca si multi altii,atat de idioata incat sa imi bat joc de ceva imediat ce il am. Si nu ma refer la tine,si daca as face-o,evident,nu as recunoaste. Dar ceva imi spune ca si daca ti-as spune,tot nu ai intelege. Acum te-ai prins. Te fac prost. Imi place. E mult mai placut decat sa ma fac pe mine. Shhhhh. Este principiul acela. Eu am voie tu nu ai voie! Prin urmare,nu imi poti intoarce nici o vorba. Cu atat mai putin acum,doar citesti ce spun. Sunt totusi sanse sa incerci sa imi dai inapoi tot ce ti-am spus acum-si iti voi mai spune- cu prima ocazie. Normal. Doar vrei sa fii si tu razbunator,daca nu tu,subconstientul tau. Oficial,subconstientul tau este dobitoc. Pt ca vrea o tampenie evident. Intotdeauna subcontientul vrea tampenii,pe care tu le negi. Si ieri,si azi,si maine...pana cand se vor fi implinit deja. Esti absolut cretin cand incerci sa pari interesant. Da,asa e,nu mi-ai facut nimic. Crezi? ....ca as avea nevoie de un motiv pt a matura cu tine? Ia incearca sa concepi rationamentul tau ca fiind gresit. Iese? Iti iese? ....tie ceva in general?=)) Eu nu pot,nici acum nici vreodata,sa iti spun in fata tot ceea ce gandesc. Slabe sanse sa am vreo parere buna despre tine. Nu te cunosc,dar sunt prea egoista pt a fi buna cu tine,pun pariu ca intr-un fel semanam la capitolul asta,diferenta este ca eu sunt capabila sa admit. Tu nu. Tu esti praf. Despre mine nu afirm nimic,ma rusinez,rosesc,si nu imi sta bine. Deloc. Am fost prea blanda pana acum. Se pare ca nu vrei cu nici un chip sa intelegi. Sa TE intelegi. Poate pentru ca iti vrei binele,el constand in capul tau intr-o stare de bine. Aici cred ca spui si tu: ,,mai bine prost si fericit,,. Extraordinaro-balauristic.dar ai dreptate. Mi se pare teribil de aberant cum,mai toti oamenii considerati destepti,cu multe spre foarte multe cunostiinte generale,oamenii isteti. In fine,ai inteles la ce fel de oameni ma refer. Sunt mai tot timpul NEfericiti. Si atunci vreau sa te intreb pe tine. Cat de intelgenti sunt,daca nu sunt capabili nici macar pt a isi asigura propria fericire? Oare o pot asigura atunci pe a altora? Slabe sanse,distruse deci. Ce se intampla daca nici macar la ideea precedenta nu mi-ai dat dreptate? Eh sa mori tu! Esti un OM BUN. Iar eu,o nemernica incurabila,doar pt ca imi recunosc ideile dupa care imi ghidez viata. Nu o sa actionez intotdeauna dupa ele,nu pe fata. Exact! Lucrez pe la spate!barfesc,atac si in final calc peste. Si calc pe moale,pe tine,pt ca te vad nesimtit,iar oamenii nesimtiti cred ca sunt grasi, asa ii am eu in cap. Nici macar nu mai am satisfactie cand te contrazic. Esti imbecil si iti face placere sa nu imi dai dreptate. Un alt motiv pentru care as putea sa simt o incomensurabila placere atunci cand ti-as da un pumn este acela ca ai avut impresia ca stii ce e in capul tau. Mi-ai dat de inteles ca stii cum functioneaza materia mea cenusie,ca imi cunosti partile-rele si bune,bune si rele,pana la urma..cu ce difera? Pentru asta....ar trebui sa fii aruncat la lei. Sincer. Intr-o prima faza mi s-a parut o usurare sa stiu ca exista cineva care ma cunoaste,constienta totusi de riscurile mizere ale acestei ,,cunoasteri,,. Si totusi. Nu atacai,aici era ceva ciudat. Daca ai fi stiut vreodata TOT mecanismul,atunci ei bine exista doua variante. Cea mai buna,pe care as fi vrut sa o urmezi este aceea de a pica de acord,de a accepta si folosi acest mod de gandire. Zadarnic insa,nu zambeai des,si atunci cand o faceai...era un zambet real....din inima. Era clar ca ai ramas un om bun. Cealalta varianta,care m-ar fi facut sa am sentimente contradictorii,cred ca tousi ar fi fost mai multe negative decat pozitive-este aceea in care te revolti impotriva mea,si incerci sa imi faci rau. Partea cu reusitul e discutabila. Pana la urma...TU...un om bun....ce interes ai sa imi faci MIE rau? Tu esti om...bun chiar. Probleme se rezolva pe cale pasnica sau se uita. Sau stai? Problemele se iarta?alta maxima. Firar. Numai in maxime o tinem,esti dat naibii ce sa iti mai spun. A da....sigur. As putea sa spun ca ma scarbesti. As minti? Hmm. As putea spune nu stiu,dar as minti. Stiu. Felul in care actionezi ma scarbeste. Sau poate ca si aici e mult spus. Eu stiu ca am gresit,de multe ori chiar. Si ce daca? Chiar crezi ca ai vreun drept sa imi aduci MIE aminte? Hopa...dar cine te crezi? Inca nu ti-ai dat seama ca in momentul de fata eu sunt mana care se joaca cu o carpa? Hai ca acum te-ai prins sper-ca tu esti carpa! Macar de ai avea o culoare frumoasa. Cine mama masii te-a pus pe tine mai dobitocule sa te faci roz spre portocaliu. Sa nu mai spun ca de la spalare te-ai decolorat. Ei bine,pentru o carpa....arati ca un cur-unul de baba,plin de riduri,pe alocuri vergeturi. Te am in minte ca o carpa sincer. Vreau sa te dau cu spray dala cu hidroxil de aluminiu. Si apoi sa te arunc de la fereastra. Apoi inchid ochii...si imi imaginez ca din carpa de tine a iesit un pescarus. Pescarusul asta frumos,care mananca ochi de oameni,este numai al meu. Pentru ca eu l-am facut. Eu te-am facut. Si o sa ma port frumos cu tine,ai sa vezi ce bine o sa ne intelegem acum ca tu ai pene. Acum ca tu nu mai poti sa vorbesti,nici sa plangi,nici sa fii om,bun chiar. Acum trebuie sa vina si partea trista,cea care imi da fiori,cea care as vrea,sincer, sa nu existe. Aceea in care aflu daca ti s-a pastrat memoria...total.partial sau.....NU. Si chiar as vrea sa stiu ce sa aleg. Daca ai sa zbori....inseamna ca vei fi uitat tot. Iar tu fara nimic este cam acelasi lucru ca eu fara nimic. Oare m-ai inteles? Oare vreau sa ma intelegi? Pana una alta vad ca ai zburat inapoi,si ai intrat pe geamul de pe care adineauri ai zburat ca un jeg de carpa ce erai. Chiar erai! Uite cat de bine esti acum! Esti un scump. Pacat ca ai cioc,nu e nimic...pacat ca ai pene..pacat ca esti mic....pacat ca acum nici sa ma joc cu tine nu mai pot,pt ca ai mai multa viata. Viata doar pentru tine,pentru mine ai aripi,batute in aer,menite sa te duca la o distanta multumitoare fata de mine. Nu mai pretinzi ca ma cunosti,sunt sigura ca si daca ai incercat sa ma cunosti,fara ca eu sa imi dau seama,acum sigur nu mai vrei sa o faci. Poate ca ti-a ajuns. As putea sa rad de incercarea ta de comunicare cu alti pescarusi=)) sau as putea sa plang de incercarea mea de comunicare cu tine. Oare ai ramas atat de tembel incat si acum intorci spatele cand iti vorbesc? Oare chiar nu te-ai schimbat...nu asa cum voiam eu? Sper ca nu ai ramas la baza acelasi,pt ca baza era prima pe care voiam sa o schimb. Sa fie oare adevarat...ca erai tot atat de prost ca un pescarus? Stiu ca ma intelegi,si degeaba te cauti sub aripa de fulgi noi,eu stiu ca vrei doar sa imi dai gresita impresie ca....nu mai esti tu. Te rog eu...sa fii tu...asa cum vreau eu. Pana la urma...e spre binele tau. M-ai inteles?....vreodata? Bine cred ca pot sa iti dai aici dreptate,cand spuneai ca trebuie sa vorbim mai mult. Dar nu imi mai placea sa iti spun nimic! Ma saturasem de maruntisurile pe care ti le serveam pe tava. Te multumeai prea usor. Nu te-am testat voit,a fost de la sine. Nici nu am realizat prea bine cum,pana la urma,ai picat un test pe care nu ti l-am dat eu,pentru ca nu aveam in plan asa ceva,pentru ca nu as fi vrut sa te testez vreodata,pentru ca voiam -cel putin la inceput- sa am incredere deplina in tine. De fapt asta trebuie sa fie. Am avut! Si m-ai dezamagit. RAU. Si acum,la final. Ceva care iti este adresat si tie. Tampitul care sta si citeste. Considera ca eu am impresia ca toti sunteti tampiti-eu nu. Nu te-am testat niciodata. Nu m-am gandit la tine niciodata atunci cand scriam asta. Pe tine daca te cunosc,sunt sanse sa te simpatizez,daca nu,pur si simplu faci parte din gloata de tampiti care populeaza planeta asta. Dar sper totusi sa am de-a face cu tine. Ca sa iti dau un pumn,cand vei da din umeri la intrebarea mea. De ce stai si citesti pe un blog in loc sa faci orice altceva? Eu stiu de ce scriu. Ca sa ma descarc. Ma simt mai bine deja. Eu stiu si de ce postez,chiar si asta. Ca sa ocup timpul tau,oricum nu e valoros,nu erai aici,erai pe un alt site-pt ca esti un prost. Si o sa te mai fac prost inca de 100 de ori dupa ce citesti asta. Pentru ca asa sper ca ma voi simti mai bine. Crezi ca sunt egoista? Se poate sa ai dreptate,dar nu sunt chiar asa cum crezi,pt ca evident,tu esti tampit si crezi gresit,ca si restul lucrurilor pe care le faci. Poate ca tu esti o greseala....poate ca toti sunteti niste greseli. NU o sa spun ca tot ceea ce spun eu aici este o greseala,si nu pentru ca nu as avea dreptate-eu intotdeauna am-dar pentru ca nu vreau sa afli. Crezi ca nu mi-am dat seama ca am spus deja? Sunt curioasa de cate chestii o sa te prinzi tu....vei realiza oare care sunt serioase si care nu? Vei distinge TU-un prost,ce e adevarat de aici si ce nu? Eu m-am saturat sa iti tot dau indicii. Ca tot prost esti,tot asa ai ramas. Ai ramas un prost,pescarusul meu. Asta e viata...numai pescarusi pe aici. Cred ca asta e un motiv in plus pentru care imi place la padure. Acolo nu sunt pescarusi. Acolo tu esti....UNIC-pentru mine. Esti ceva unic deci,intr-un loc perfect. Pe deasupra....DOAR AL MEU. Sper ca persoanele de sex feminin nu se vor simti discriminate pentru ca nu sunt facute si ele proaste. Dar nici o grija. Intra si ele la categoria...prosti. Sa nu se faca diferenta. Nu am cui sa dedic postul asta...nu fara sa imi capat cel putin o injuratura. Mi-l dedic mie deci. Mie imi place,macar mie. Si astfel....obtin primul post dedicat exclusiv mie. Dar way. Este tot de la mine?=))hai nu fi indiscret. M-am obisnuit sa vorbesc singura,pentru ca TU-un prost,nu sti sa asculti.

AZI

2009-03-04T23:19:00.003+02:00

Heheeeee.am chef sa scriu=))daaaaaa.sa dau cu o groaza de cuvinte menite sa exprime starea mea de spirit de toti peretii. Sa le lovesc atat de tare incat sa se deslipeasca literele. Eu sa imi uit cuvintele . Si ideile sa isi piarda forma. Si toata limba ce o stiam de la 9 luni sa fie dusa pe apa sambetei. Atunci poate ca mi s-ar urca scafarlia inapoi pe umeri. Si as vrea sa vorbesc,sa ascult si sa fiu inteleasa.pt ca exact asta mi-ar lipsi. Dar cum nimic din toate astea nu se poate intampla...nu imi ramane decat sa imi propun iar pentru sambata acel afis. E de fapt o foaie a4a....pe care o am in cap de foarte mult timp....,,inchide usa folosind CLANTA din exterior,,. Cei din casa asta lasa orice usa deschisa. Eu vreau sa fie mereu inchis,etans. Nu conteaza. Trebuie sa ma duc la dus. Si imi e f lene,imi e aproape rau. Ma simt fara viata,ma simt obosita. Dar nu pe moarte. Am obosit si sa imi spun ca maine va fi mai bine. Mereu spun asta,si daca nu m-as plictisi niciodata din principiu,atunci clar nu as mai fi folosit cuvantul asta. Am ajuns azi acasa sfarsita. Geanta parea sa imi reproseze faptul ca imi iau toate cartile si caietele. As vrea sa fiu invizibila,ca sa nu mai pot fi vazuta,cu atat mai mult fixata cu privirea de tot felul de tembeli de pe strada. Chiar si la ore. Se poate pune o pancarta care sa indice prezenta mea acolo. Ar fi teribil de amuzant ca profesorul sa mi se adreseze cu privirea in gol. Cand am iesit pe usa blocului pt a da unei tiganci care cersea o pereche de sosete pt ca ma rugase,am simtit miros de toporasi. E clar ca a venit primavara. Vantul asta e mai altfel. Poate ca e acelasi ...un pic mai nervos ca a trecut vremea lui. Sau pentru ca vremea lui va fi trecuta in curand? Nu conteaza prea mult. M-am hotarat sa ma duc la padure. Dar am teama ca o sa bat atata drum de pomana,ca nici viorelele nici macar un ghicel ca sa nu mai zic de toporasi nu vor fi dat pana atunci. Si eu atunci ce voi face? Nu e problema stiu...ma voi plimba prin cimitir ascultand croncanitul ciorilor. Voi face o ordine mai buna in ganduri printre acele cruci. Nu stiu cate spirite sunt prin cimitire,dar stiu ca toti cainii care stau prin cimitir sunt ciudati. Au o privire care te patrunde pana in varful calcaiului,umana. Am ajuns eu si la concluzia ca oamenii pesimisti nu pot fi luati prin surprindere. Am renuntat sa fiu optimista. Nu cred ca imi placeau toate surprizele care apareau,in fond...ce mai conteaza? Mai tineti minte cand aveam eu chef sa spun in stanga si indreapta ,,te iubesc,,? Ei bine acum vreau sa spun ,,te urasc!,,. Sa il spun cu toata furia de care pot dispune. Sa ma descarc de tot,apoi sa ma culc. Sa dorm si a2a zi sa fie totul asa frumos...cum ar fi putut sa fie fara sa spun eu ceva. Cum ar fi trebuit sa fie in mod normal,de la inceput. Dar stiu ca si daca as spune asta...as minti...asa ca nu imi ramane decat sa ma gandesc...ca nimic rau nu e intentionat. Totul e mult mai bine decat pare,iar eu sunt de-a dreptul paranoica. Poate e de la oboseala,ea e de vina intotdeauna.

povestea canarului sau marea lipsa de inspiratie.

2009-03-03T23:58:00.002+02:00

Vreau sa va spun o poveste.Nimeni nu imi spune o poveste ca la carte,si parca nimeni nu vrea sa auda una spusa de mine.De ce nu se gasesc persoane care sa inteleaga minunatia povestilor?De ce sunt ele minunate?Pentru ca tind spre perfectiune dupa parerea mea,avand intotdeauna un final fericit.Majoritatea povestilor sunt cam proaste intradevar,prin faptul ca se aseamana.Cel mai mult ma enerveaza fetele gen ,,Cenusareasa,, care din foarte amarate ajung sa fie mari printese. un echivalent al lor in zilele noastre ar putea fi cele care se casatoresc sau doar ,,dorm,, cu persoane capabile sa le intretina.Si NU o sa dau exemplu pe iri si moni.ups:))deja am facut-o:)). A fost odata ca niciodata un canar. Era si o fetita ce mergea tinuta de mana de un om inalt si frumos. Se asemenau prin parul negru ca taciunele si ochii verzi. Erau intr-un targ,fiica si tata. Ea a vazut micutul canar ce statea intr-o colivie. Canta foarte frumos si zbura cu o usurinta inexplicabila,ca si cum nu s-ar fi vazut imprejurat de gratii. L-au cumparat pe loc. Au trecut mai multi ani. Fata a crescut iar canarul a ramas neschimbat,ca si cum ar fi fost vrajit sa nu treaca timpul peste el. Era intradevar un canar magic,pt ca putea sa vorbeasca din priviri cu persoana la care tinea cel mai mult. Astfel se intelegea el cu fetita,devenind cei mai buni prieteni care au existat vreodata. Erau de nedespartit,iar el nu statea in colivie. Nu avusese niciodata una,pt ca negustorul l-a dat intr-o cutie,colivia avea sa ii mai fie de trebuinta. Oriunde mergea ea era si el,pe umar. Odata cu trecerea timpului inevitabilul le-a ajuns minunata prietenie din urma,iar fata s-a casatorit. A plecat si l-a lasat pe micul canar in vechea casa,de la marginea orasului. I-a dat in schimb in dar ceea ce isi dorise el de mult....de foarte mult....o colivie. Ca orice pasare respectabila. Dar la ce bun daca il lasa acolo?si ea pleca intr-o alta casa,unde el nu avea sa dea din aripi niciodata? Intotdeauna se bucurase ca e pasare,pt ca putea sa zboare. Dar acum ar fi vrut sa fie orice dar nu pasare,ca sa poata varsa macar o lacrima. Pasarile nu plang...si el nu putea sa ii dea de inteles fetei cat de mult suferea. Ii spunea prin micii ochisori negri,si totusi tot ceea ce simtea era inexplicabil prin complexitate. Chiar atunci cand fata isi lua larevedere de la el,cand il vedea printre ultimele dati el a simtit ca in ochii ei se uita in gol,si ca nu ii mai poate spune nimic. Il tinea in mana asa mic ,galben si parca neajutorat udandu-l cu lacrimi de parasire.,,nu imi mai vorbesti...,, spuse ea in soapta aproape,iar el isi lua zborul,fara sa se mai uite in spate. A stat intr-un brad din padurea apropiata,auzind huruitul rotilor trasurii ce o ducea pe micuta lui fetita departe,prea departe. Dupa sapte zile in care a incercat sa mai comunice si cu alte animale din padure s-a intors ros de foame si de vremea rea la vechea casuta....de la marginea orasului...langa padure. Nu a reusit,poate ca cineva gresise cand il facuse pe el animal si nu om.,ba mai mult...il facuse chiar pasare ca sa nu poata plange. Tatal ajunsese un batran ursuz ce aproape ca il inspaimanta pe dragutul nostru canar. De cum l-a vazut l-a bagat in colivie si l-a inchis acolo. I-a pus niste graunte si apa,apoi a inchis usa . Statea chiar in camera ce fusese a fetitei,care acum era complet goala. Luase cu ea chiar si carpeta,pt ca voia sa se simta ca acasa acolo unde se ducea. Colivia lui era pusa pe un scaun adus din bucatarie,in partea opusa singurului geam ce lumina camera la asfintit. Era o odaie mica,ce parea acum teribil de trista. Totul parea trist fara ea acolo. In fond cum altfel ar fi putut sa ramana?era o casa mica si modesta,cu un batran si un canar. Mosul nu deschidea usa camerei cu zilele,schimbandu-i apa o data sau de 2 ori pe saptamana. Si daca la inceput micutului canar ii placea casa lui,colivia,pe care si-o dorise atat de mult,acum incepuse sa se sature de ea. Voia sa poata zbura din nou. Dar aceasta dorinta I s-a dus repede in aer,odata cu gandurile si veselia lui. Si-ar fi dorit sa nu mai poata sa gandeasca,pt ca nu isi facea decat rau. De ce sa isi mai doreasca libertatea?era imprejmuit de lite impletite,care I se pareau cateodata mai groase decat picioarele scaunelor. Si nu mai am nici un chef sa termin ce am inceput.pt ca am mai scris,dar negrisor face figuri si s-a dus naibii toata continuarea.oricum era o tampenie de la inceput. Ideea e ca pana la urma....nu mai vedea rostul dorintei normale de eliberare. Ar fi ramas oricum in camera acea goala. Si daca prin absurd ar fi reusit sa ajunga la fetita,oricum nu mai putea vorbi cu ea. Practic...era totul pierdut.-asa cum sunt atat de multe alte lucruri.

tema la romana:))

2009-03-03T21:28:00.003+02:00

Am ajuns in sfarsit aici. In fata lui negrisor,unde pot sa scriu pe simpaticele astea de taste negre. Asta ar trebui sa fie tema mea la romana. Nu e nici macar o pagina de jurnal,deci nu poate fi considerata tema. Imi aduc aminte cum erau jurnalele mele...scriam intradevar ce faceam in ziua respectiva. Poate ca voi revolutiona ideea jurnalelor....sa nu se mai scrie ce s-a facut...sa se scrie numai ce se afla in forma de plan. Dezamagirile in legatura cu ceea ce se va fi realizat vor fi tinute minte...asa se intampla intotdeauna,nu va mai fi nevoie de mazgaleli pe hartie. Sa incerc sa spun totusi ce am facut azi. Problema apare cand ziua asta mi se pare teribil de banala si neinsemnata. M-am trezit la 7 si 10 si evident ca am intarziat unde trebuia sa ajung. De obicei drumul pana la orice destinatie este cu mult mai interesant decat ceea ce urmeaza a se face in locul respectiv,nu conteaza persoanele care asista sau iau parte. Eram asa de obosita dupa 5 ore de somn incat imi aduc aminte vag ca am luat tramvaiul,si nu metroul ca de obicei. Cand am ajuns acasa usa nu era inchisa decat la o broasca,din cele 4.Asta insemna ca mai era cineva acasa,iar asta m-a cam intristat. Dar spre surpriza mea,nu era nimeni. Inca nu am raport autoritatilor acestei case ca usa nu era inchisa corespunzator,poate ca nici nu o sa o fac. Sunt convinsa ca a fost fratemiu,care era si el asa cum sunt eu de convinsa acum,ca dorm in a mea simpatica odaie. Iar e dezordine,iar trebuie sa fac ordine,dar e timp...mai ales din parti. Am dat muzica tare si am fost gata la timp,dar ca de obicei,104 nu a venit. Si eu iar ma gandeam pe hol ca trebuie sa zambesc si sa imi cer scuze ca am intarziat. Stiu ca va fi odata,candva, in viitorul mai mult sau mai putin apropiat,vremea cand eu nu voi mai intarzia,cand voi fi punctuala. Poate ca ar trebui sa scriu despre ,,marile,, evenimente de la scoala. Dar de ce sa mint? Nu am gasit nimic interesant in acea unitate niciodata,si nici macar in generala. Am stat aproape 7 ore pe un scaun,partea buna este ca in mare parte nu trebuie sa vorbim. Nu mai am chef sa comunic,sa socializez,mai ales cu persoanele din familie. Am ajuns sa nu mai suport cuvantul ,,adolescenta,,. Poate din cauza ca pana acum spuneam ca este o mare tampenie,ceva inexistent,iar acum mi s-au trantit dovezile actiunii ei clar. Sunt de parere ca ar fi mult mai bine daca am ramane toti copii,si nu mai vreau sa ma gandesc la faptul ca atunci cand eram mica voiam mereu....mereu...sa fiu mare. Planul meu continua,si e bine ca imi vad scopul clar,ca sa pot merge mai departe. Am timp sa si visez,pe drum si seara. Am ajuns la concluzia ca seara e cea mai frumoasa perioada a zilei. As vrea sa fie mereu SEARA. In primul rand....seara se termina treaba pt ziua respectiva. Seara este momentul propice pt relaxare si meditatie. Se intampla adesea sa fiu atat de obosita, incat sa am ganduri si mai absurde decat de obicei. Cand mi le aminteasc a2a zi ma amuz si ma bucur ca au fost false...tot a2a zi incerc sa ma conving ca vor fi false. Pentru ca da,sunt urate. Si toata incercarea asta de autobinedispunere este foarte obositoare,poate prea obositoare...si nu imi vine totusi...sa ma las asa aparent trista si fara viata. Seara este chillau cu gheorghe,calin gheorghe. Da muzica buna,dar cam lenta. Guerri night sau zona libera sunt si ele simpatice. Pana acum noul meu program a functionat destul de bine. As mai putea spune despre drumul de intoarcere,evident ca in 104,cel putin jumatate. Oamenii care folosesc ratbul au o problema. Nu o sa spun despre toti,dar pana acum apreciam frigul pt ca aerul din 104 era respirabil. Acum se pare ca si frigul este inutil,duhnitorii ferindu-se de el in aceste masini. Am uitat sa mentionez de oamenii care te calca pe picioare. Chiar azi o tipa,pt ca nu ii pot zice cucoana,m-a calcat in asa hal incat nu am putut nici macar sa imi iau piciorul de sub al ei. Ce sa mai pot spune de batraneii aromati cu naftalina? Nimic evident,cateodata mi se par chiar simpatici,si mi se par de-a dreptul tembeli cand isi fixeaza privirile asupra mea. Cred ca basca e de vina. Aud ceasul cum ticaie,si este foarte enervant,ca si multe alte lucruri din jurul meu. Poate ca ar fi cazul sa inchei ,,pagina mea de jurnal,, si sa ma gandesc ce pasaje sa selectez in cazul in care trebuie sa citesc,desi ma indoiesc. Tema mea nu e buna. In primul rand am scris prea mult,in al doilea rand deabia daca am mentionat ceva de scoala. Si acesta era punctul comun al textului meu cu al cel al colegilor mei. Asta e. Maine trebuie sa imi iau scutire pt miercuri. Stiu ca va fi bine,voi apuca si sa imi citesc la franceza si nu voi mai uita sa iau ginko biloba...ca sa nu ma mai ia somnul in timpul orelor=)).In conditiile in care mi-am programat pana si data nuntii...programul zilnic nu ar trebui sa fie o problema...si totusi nu este floare la ureche,este sub papuc! p.s.:imi e f lene sa ma duc pana la imprimanta